6,982 matches
-
voi scrie vreodată o istorie aceea va fi cea mai scurtă istorie a poeziei românești. Credeți că e nevoie de o "istorie morală" a literaturii române din secolul trecut? O reevaluare "la sânge"... Cine o va scrie? Sau tot timpul (săracul!) va rezolva și acest lucru? Nu știu dacă poate fi vorba de o istorie strict "morală", asta vorbește cu criterii non-literare. Ar fi, mai degrabă, operă de multiculturalism, de mentalități. Dar de o revizuire care să țină cont și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
E o descensus ad inferos, ca să fiu nițel prețios, de la orfici citire, chiar dacă unii au mai realizat și ascensiunea. În general, de ce ar scrie oamenii poezie, ca să spună cât de frumoasă e lumea? Asta e treaba fotografilor, dar și ei, săracii, realizează astăzi că grotescul, chiar tragicul, este frumusețea terifiantă a lumii noastre. În fond, orice înger este înspăimântător Rilke nu spunea degeaba asta. Așa și cu "îngerul" poeziei e o luptă pe care bietul poet o dă cum poate, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
convinge, eu sunt arhaică, așa că această ceartă, deși îmi strică, de fapt nu mă pasionează. Crezi că e nevoie de o "istorie morală" a literaturii române din "secolul trecut"? O reevaluare "la sânge"... Cine o va scrie? Sau tot timpul (săracul!) va rezolva și acest lucru? Nu. Cred că e nevoie de o morală. Cum se vede Moldova din Ardealul "cotropit de unguri"? Se mai observă vechea legătura dintre sărăcie și cultură care a făcut istorie pe plaiurile acestea intens mioritice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ei sunt mai puternici. Acolo, cam peste tot predomină grecii. Ei se ajută mult, sunt uniți, sunt tari În credință și Dumnezeu le ajută. Noi, românii, nu suntem uniți, mai ales când e vorba să facem un bine cuiva. Suntem săraci În milostenie. Nu ne mai ajunge nouă. Deși Înaintașii noștri și fostele conduceri ale României au dat multe ajutoare la mănăstirile de la Locurile Sfinte. În multe locuri este scris că s-a construit cu ajutorul românilor. Și pe Muntele Tabor, și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și câte o capră și un măgăruș În grădina lor și câțiva copii prin curte. Dar am văzut și oameni bogați. Bogați material că se vedeau case mari ca niște palate și mașini luxoase În curte. Aveau și slugi. Cei săraci locuiesc Într-o zonă aparte. Cei bogați În altă zonă. Și așa privind și unele și altele am ajuns pe munte, la poarta mănăstirii. Pe acest munte este peștera Sf. Prooroc Ilie. Pe această peșteră este construită o biserică aparținând
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
În el pentru semeni. Dar mai presus pentru Dumnezeu, a Căruia este slava În veci. Nu degeaba se spune că prin suferință ajungi un sfânt. Nu cei Îmbuibați În bunătăți și În lux, cu de toate, ajung sfinți, ci cei săraci care se roagă cu toată ființa, cu inima Întreagă, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie În durere și lacrimi fierbinți țâșnesc din ea. Iar mintea-i la Picioarele Domnului. Descătușat de toate cele lumești
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
luminează Inima v-o Întărește Viața El v-o ocrotește! Munca voastră să rodească Înzecită să vă crească Să aveți belșug din plin Ca să Dați la cei ce vin Să vă ceară ajutor Ca s-aveți În toate spor! Voi săracilor când dați Pe Iisus Împrumutați. Că-s plăcuți lui Dumnezeu Cei ce-s milostivi mereu. Din lume noi când plecăm Alte lucruri nu luăm. Numai fapte ce-adunăm. Doar pomana care o dai Îți va face loc În Rai! Însă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
comoara cea mai scumpă. Nimeni nu poate să ti-o ia. Este a ta! Domnul Iisus nu-ți cere banii. Nu! Ci doar inima ca să locuiască la tine, să te facă fericit. Fii Fericit! Chiar de ai fi cât de sărac... dumnezeu te vrea așa sărac cum ești În sărăcie. Unde-i bogăție El nu are loc, bogăția trecătoare i-a ocupat locul Lui. Hai dragii mei frați și surori În Domnul să-i facem loc În casa inimii noastre. Aceea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la oameni, le dați și procente și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași ! » «- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ? » Și mi-o întins săracii... da' nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași pe-un om fără nici un leuț în mână, el cu ce trăiește, cu ce cumpără la familie ?!”. Fără a exista vreo legătură
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și schimbul trei și nu știu ce... În ’87, face greva aia de 16 februarie, era o secție aicea, Utilaj Tehnologic, unde era ăsta șef de secție, cum îi spune ? Care a făcut studiile în Germania, RDG ? A fost el patron și săracu’, el a innebunit, o avut o afacere cu ucrainenii, cu niște țeavă, cu nu știu ce, și l-o tras ăia-n piept și el o luat-o razna... Am înțeles c-a murit... Măi frate, și plec de la ședința operativă de la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la oameni, le dați și procente, și noi nu avem pe fluturași - era cu fluturaș atunci, cu salariile - cică, noi avem zero pe fluturași !” „- Ei, duceți-vă, nu umblați cu prostii ! Cum zero, măi, pe fluturași ?” Și mi-o întins săracii... da’ nu-mi venea mie a crede... Nu se poate ! Poți să fii conducător și să-l lași pe-un om fără nici un leuț în mână, el cu ce trăiește, cu ce cumpără la familie cutare, cutare ?! Eu zic: „- Băi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
naționale de lupte greco-romane, deci, fiecare avea câte-o activitate. Numai cei care nu aveau aptitudini de nimic, ăia erau ținuți pe margine. [râde] Așa. Și, deci, asta era. Și plantoane. Afară nu ieșeam. Noi de-abia așteptam și noi, săracii să ieșim duminica afară, să ne plimbăm prin oraș... Când trebuia să ieșim în oraș, cărare. Adică, nu e voie de ieșit pe stradă, că nu știu ce e pe-acolo. Cam ca-n armată, da’ n-ați făcut armată. În armată
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de dormit, cu trei pături pe mine, iarna. Ne duceam la București și de ținea un sfert de oră și veneam înapoi. N-am făcut scandal la Centrală: „- Cum, dom’le, ne chemați de la Iași, - dar era ăla de la Arad, săracul, care avea vreo 600 de kilometri - pentru un sfert de oră, da’ nu se putea să vorbim prin telefon ?! Ne chemați, pentru ce ne-ați chemat acuma ?!” El ne mai lua și la mișto: „- Păi, cică, să vă vedem !” Cum
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
stați la grămadă, acolo, că eu vin la fiecare grămadă !” Vinul era cum e via toamna. Ce ? Mai ales femeile, săracele, cine bea vin că sărea căciula din cap ?! Ș-au băut ș-o mai rămas vin. Erau doi bătrânei, săracii, care luaseră cu loturile, ălea să culeagă porumbul, acolo, vin la noi: „- Domnu’ inginer, dom’le, dăm și noi o canistră de vin să ne culeagă și nouă porumbul, că noi rămânem în urmă ! Dumneavoastră ați trecut peste noi, noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
B.: - Cum îi spune, ea era șefă la Plan..., blonduța aia cu ochi albaștri, era, așa. Și aia - stați să termin -, și ea voia, ea, săraca, voia și ea să facă schimb de apartament. Ș-am schimbat ș-apartamente, unii săracii stăteau, i-am spus: măi, tu te duci - că ăla care răspundea de apartamente, repartiții apartamente, lucra numai cu mine - ș-apoi oamenii veneau înadins și, pe urmă îl chemam: „- Băi, fii atent aici: ăsta îl dai în altă parte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pecetluită și la ziua praznicului deschizând-o la episcopie, fiind starostele de față împreună cu breasla cu câți bani se vor afla să cumpere făclii, untdelemn, tămâie, să se ducă la biserica hramului lor; iar ceea ce va rămâne să împartă la săraci și la alte faceri de bine, la lucruri creștinești”. Lăutarii din Huși foloseau o metodă specifică de luptă împotriva concurenței neloiale. Catastihul lor preciza următoarele: „Meșterul de la țară de va veni, să cînte numai la ziua târgului, să aibă a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
birnicii Hușilor au fugit. Locuitorii mahalalei Broșteni reclamau și ei faptul că plătesc birul și îndeplinesc havalele multor persoane neimpozabile (morți, fugiți sau scutiți și angajați slugi). Ei declarau în noiembrie 1842 că, din aceleași cauze, au rămas „cu totul săraci și fără nici o stare”. La începutul anului 1848, situația locuitorilor satului Odaia-Bogdana (ținutul Fălciu) ajunsese disperată. În jalba lor, adresată Vistieriei, la 8 februarie 1848, sătenii declarau că sunt forțați de zapcii să plătească întregul bir: „până acum, cât ce
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Nicolau, inginer silvic care s-a strecurat acolo.]( Ediția I, 1937, p. 90.) percheziții și rechiziții De la doamna general Robescu se luaseră 3 000 lei amendă pentru puști găsite ascunse în pivniță. Hartenstein ceru doamnei Pherekyde să i împartă la săraci în numele lor. Dânsa însă refuză această ultimă condiție, deși șeful poliției se arătă foarte supărat, și dânsa îl invită la dejun. Îi dete în urmă doi impiegați plătiți de la Obol, care făcură distribuția. Ziua de 30 ianuarie/12 februarie se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
jidan repede, l-am dus la pod, l-am băgat cu zorul în toate colțurile, căci se domolise și nu știa cum să plece mai repede. Fără însă a-i da pas, l-am coborât la subsol, unde tot așteptau săracii, și în pivnița de vin, unde l-am dus de voie, de nevoie (dar nu la pivnița garajului, unde mai aveam lemne). Nu nimerea ușa să fugă și mi-a mărturisit că i se denunțase 30 000 kg lemne, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și averea noastră, de trebuia să plecăm, după cum declarase la intrarea lui în Capitală. Adăugai că rămăsesem aici ca directoare de spital, cu încrederea că guvernul imperial nu ne va persecuta, ci ne va susține în îngrijirea răniților și ajutorarea săracilor civili. Am trimis și o petiție oficială și înregistrată lui Lupu Costache, ca autoritate română răspunzătoare de viața și averea noastră. În fine, după cererea acestuia, o scrisoare către șeful poliției, cerând amânarea hotărârii nr. 2524. Marghiloman trebuia să protesteze
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
jefuise tot. De acum, pentru mai multe zile, ni se închise ușa după cererea lui Tzigara, care povățui și pe Pia să nu iasă și pe mine să mut din casă cancelaria Societății „Regina Elisabeta“ și să nu mai primesc săracii. Această din urmă interzicere îmi era foarte penibilă și cu greu am comunicat o bietelor femei, asigurându-le însă că va veni ziua dorită de ele și de mine, când le voi deschide din nou ușa. Se spunea că această
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
copilăros. prizonierii români În ziua următoare era frig, chiar ger. Trecând la plimbare, văzurăm pe Șoseaua Cozienilor, la moșia lui Podgoreanu, de-a lungul ulucelor, păziți de gardă germană, prizonierii români luați de la Kommandantură pentru tăierea pădurii. În ce hal, săracii! Mai mult goi decât îmbrăcați, înșirați la gard și cerând trecătorilor de mâncare. Erau din ajun acolo și nu le adusese proprietarul nici măcar mămăligă. Am alergat acasă și am trimis pe Gefreiter-ul Lan dowski să obțină de la păzitorii lor - etapa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alții. * Ca și foamea, prostia dă de-a dreptul. * Și oamenii grași pot fi slabi. Unii au atâția bani încât nu mai știu să-i numere. * Bogatul știe doar două din cele patru operații aritme 14 tice: adunarea și înmulțirea; săracul le știe pe celelalte două: scăderea și împărțirea. * După ce se stinge lumina, și becurile dorm. * Destinele nu se trag la sorți și nici nu se joacă la loterie. * Norocul nu-i chior, dar nu-i vede pe toți. * Speranța moare
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Ca și Istoria, și moda se repetă. * Ca să ții pasul cu moda, nu trebuie să alergi, ci să alegi. În unele alegeri se stabilesc din timp câștigătorii. * Indiferent de câte ori numeri stelele de pe cer, de fiecare dată îți iese alt număr. * Săracul nu se plânge de lipsa averii, ci de neputința de a-i ajuta pe cei și mai săraci. * Ulciorul nu merge de multe ori la apă; la vin se duce o singură dată. * Unii bat șaua fiindcă nu au cal
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu se plânge de lipsa averii, ci de neputința de a-i ajuta pe cei și mai săraci. * Ulciorul nu merge de multe ori la apă; la vin se duce o singură dată. * Unii bat șaua fiindcă nu au cal. * Săracul se satură cu puțin; bogatul nu se satură cu mult. * Fuga de răspundere a devenit probă Olimpică. * Să nu dorești moartea șefului, dar să muncești în așa fel încât să și-o dorească singur. * Cine se scoală de dimineață cască
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]