7,387 matches
-
Ca și cum ar cădea într-un puț fără fund. Pereții sunt brăzdați de liane contorsionate care alcătuiesc un amalgam de brațe subțiri. Căderea e lină. Iar viteza trupului în cădere rămâne constantă, un timp. Trupul lui stă pe pat și e scuturat de spasme scurte și violente. Viteza căderii scade, din ce în ce mai mult. Deschide ochii, vede că trupul lui plutește. Acum e mai ușor decât aerul. Și toate lianele de pe pereți s-au transformat în tenta cule luminoase. Lumina lor crește și descrește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se afla ușa din față, deasupra adăpostului pentru bărci. Pe aici am mers alături de tatăl meu într-o zi de toamnă. Nu, am mers înaintea lui. L-am obligat să intre în camera de consiliu după mine. Sus. M-am scuturat de el. Am luat conducerea pe care n-am mai cedat-o niciodată. "Start!" Steagul roșu a căzut. Primele bătăi după start sînt o eliberare. Trei pătrimi. Jumătate. Jumătate. Trei pătrimi. Plin. Scufundare tăioasă, lovind valurile, barca dobîndește viteză. Stropi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
genunchii mei lucrează. Îmi plac în mod special cele două jumătăți de bătăi, mă agață vicios, inima mea tresaltă. În tranziție către cele treizeci de bătăi puternice de start, barca se mișcă mai întîi nevoită ca și cum ar vrea să se scuture de ceva, prăvălind partea de la tribord, înclinîndu-se înspre babord, dar apoi se pornește. Tragem mereu accelerînd, și fără să-mi dau seama încep să număr. Deja la douăzeci, cînd se face simțită prima durere, privesc pentru prima oară, lateral. Sîntem
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la costumul lui Adam stătea în poziție de drepți lângă cuibarul cu Norocoasa pusă la clocit. Uimită de ce vede, strigă: - Ce faci, nebunule, în halul ista? - Păi, nevastă, nu vrei găini cu gâtul gol? Și începu a râde de se scuturau pereții cotețului. Intră și tu aici și dezbracă-te precum Eva și treci în partea cealaltă că or să iasă numai cocoși, dacă mă lași numai pe mine. Tu ai nevoie și de găini care să-ți facă ouă și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la un moment dat sare în sus speriată și începe a striga. Se chinuia să scoată dintre picioare un chișcar. Cum nu l-a putut scoate, stând în apă, a ieșit pe mal fugind și strigând cât o ținea gura, scuturându-și picioarele cu rochia ridicată deasupra brâului de se vedea trupul de la brâu în jos în toată goliciunea. - Văleu, văleu, mi-o intrat chișcaru-n chi...dă! Și femeia speriată, că musafirul nepoftit intrase prin lăstărișul părului de jos și-și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde nu a mai intrat alt chișcar de la moartea lui bărbat-tu. Și dă-i pe râsete. - Să-ți hie rușine, om bătrân ce ești! Și cum biata femeie se zbătea și-și scutura corpul într-o parte și alta, a băgat bine mâna între picioare și trage afara ditamai chișcarul lung de vreo două palme, cu un cap gros. Noi am crezut că-l va arunca, dar ea cu chișcarul în mână s-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de vacanță cu nepotul meu Mircea care se apropie de zece ani. Avem peste cincizeci de pomi: vișini, meri, peri, pruni, cireși de mai și văratici, piersici, zarzări, gutui și nuci. Doar cireșii de mai, zarzării și caișii și-au scuturat floarea aproape în întregime. Merii sunt încă în floare, iar vișinii încă nu și-au scuturat în întregime florile. În vie lăstarii au început să dea fragezi pe corzile butucilor. Florile pomilor odorizează aerul cu parfumul lor. De o parte
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pomi: vișini, meri, peri, pruni, cireși de mai și văratici, piersici, zarzări, gutui și nuci. Doar cireșii de mai, zarzării și caișii și-au scuturat floarea aproape în întregime. Merii sunt încă în floare, iar vișinii încă nu și-au scuturat în întregime florile. În vie lăstarii au început să dea fragezi pe corzile butucilor. Florile pomilor odorizează aerul cu parfumul lor. De o parte și de alta a aleii care duce în spatele grădinii, narcisele cu florile lor albe înstelate încă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vie lăstarii au început să dea fragezi pe corzile butucilor. Florile pomilor odorizează aerul cu parfumul lor. De o parte și de alta a aleii care duce în spatele grădinii, narcisele cu florile lor albe înstelate încă nu și le-au scuturat, lalelele râd în soare, panseluțele în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai mari ca mine alergau să-l oprească, iar eu mă ascundeam în mușuroiul de pământ, stând ghemuit. Dracul de bou venea până la mușuroi, se oprea și cu niște ochi roșii holbați mă privea. Eu tremuram de frică, de parcă eram scuturat de friguri. Între frații mei și copiii vecinului se iscau certuri și chiar îmbrânceli. Boul nu mă ataca numai pe mine, ci ataca și alte persoane. Până la urmă, tata a vorbit cu stăpânul boului nărăvaș și acesta a vândut perechea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sfatul popular o echipă de colectori, în frunte cu milițianul și-ți lua din pod porumbul sau grâul, laptele de la vacă sau porcul din coteț. În anul 1953, o astfel de echipă a venit și la noi și ne-a scuturat podul, luând de la gură hrana copiilor, a mamei și a bunicii. Cei care nu predau cotele, făceau și pușcărie. Așa s-a întâmplat cu bunica dinspre tată a bunicii tale căreia îi spui „dragă”, însă au făcut pușcărie și alți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
momeală? îl întreba Eleanor. — Știu, știu... Dar nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam scutură din cap, arătând că nu-i vine să creadă cât de perfida poate fi Fanny Tarrant. I-am oferit și-un prânz. Gătit de mine însumi: supă de măcriș, rasol rece de somon cu maioneza - maioneza adevărată, nu chimicale de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Mi se pare de-a dreptul nerecunoscătoare, spuse Adrian. După maioneza și toate celelalte... Îmi închipui că povestea ți se pare nostima, zise Șam. — Ba nu, deloc! se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta el, scuturând din cap viguros, insă buzele păreau să i se arcuiască într-un zâmbet. — Mă duc să pun ceva pe mine, spuse Eleanor. Mai rămâi un pic, Șam? Cam o jumatate de oră. — Perfect. Mă-ntorc într-o clipă. Hai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu? — Adică să fac pe pedofilul drogat, care-și rupe nevasta-n bătăi? Iar ea să fie-ntr-atât de fraiera încât să publice chestiile astea? — Ei, nu trebuie să născocești o poveste chiar atat de scabroasa, spuse Șam. Adrian scutură din cap. Femeia asta nu-i un reporter de provincie cu cas la gură, Șam. N-o să țină. — Mda, s-ar putea să ai dreptate, recunoscu Șam cu părere de rău. Se încrunta și făcu o grimasa, cufundându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
trebuit să-mi povestiți toate chestiile astea? — Am fost supărată. — Erați șucărita pe soțul dumneavoastră, așa că mi l-ați vândut, conchise Fanny, băgând reportofonul în geantă și închizând-o. — Dați-mi casetă. Sau ștergeți partea în care apar eu. Fanny scutură din cap. Îmi pare rău. De afară se auzi din nou soneria. — Trebuie să plec, zise Fanny. Eleanor dădu să-i taie calea când față o lua spre vestibul. Fanny se opri în poziție de drepți, cu geantă lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
bătrânul se simți într-un spațiu vidat și instabil, ca și cum s-ar fi aflat la granița fragilă dintre două vise. Avea deasupra cuibul de acvilă al sihastrului și dedesubt ruinele triste și fumegânde încă ale iarmarocului. Așa cum la urcare se scuturase (din întâmplare sau din instinct?) la această vamă imaginară, de obiectele și de gândurile unui tărâm ireal pentru a putea pătrunde în altul, la fel de ireal, tot așa trebuia acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din păr, iar ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ea se unse pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe trup cu lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lapte de oaie. La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
La miezul nopții, pe lună plină, duse fantoșa lui Zlota la cimitir și se împreună cu ea pe un mormânt proaspăt de trei zile, bolborosind într una vraja: "... Eu scutur parul/ Parul scutură gardul/ Gardul scutură glodul/ Glodul scutură lacul/ Lacul scutură dracul/ Tu Velzevule ce ești, ieși de unde locuiești/ Și strigă-ți toți dracii tăi, mari și mititei/ Și-i trimite, cum mai iute/ Prin toate ținuturile și prin toate casele;/ Prin dumbrăvi și prin cărări,/ Prin munți și prin păduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
este pentru el un motiv de bucurie, pentru că savurează căldura fiecărei raze de soare și trăiește în liniște, în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mărunt și nici nu divorța în veci. - Îți stă bine cu capotul ăsa. E nou? Nu era nou. Domnul Popa știa asta, pentru că acum trei ani purtase și Mișu capotul ăsta, când era doamna Popa la Băile Felix. Ea își scutură cu mâna o firimitură imaginară de pe floarea mare, mov, de pe sân. - Aș, de unde să fie nou, păi nu mi-am mai cumpărat ceva nou de ani de zile! - Ciudat. Aș fi jurat că e nou. Sau ai mai slăbit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aruncase! Mai bine să-l liniștească pe băiatul ăsta, să nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
moară? — Numai dacă te scarpini mori. Îmi dai și mie puțin ceasul? Trebuie să-l ascult pe tata. — Dar nu te vede. Gabi ieși din șotron. — Mai bine ne dăm în balansoar. Robert se ridică de pe roata de cauciuc. Se scutură de praf și încălecă balansoarul. Furnicile făcură un șir lung și ocoleau acum și pe Robert, și roțile de cauciuc. Creștetul lui Gabi era mai înalt când Robert atingea pământul, apoi creștetul lui Robert se înălța, iar adidașii lui Gabi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]