5,876 matches
-
unul din primii autori români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
1988; Îngerul cu șorț de bucătărie, București, 1992; Povestiri galante, București, 1994; Paltonul de vară, pref. Alex. Ștefănescu, București, 1996; Fărădelegea vaselor comunicante, București, 1997; Jurnal de atelier, București, 1997; Febra. File de jurnal (1963-1971), București, 1998; Târgoviște (Scurt excurs sentimental), Târgoviște, 1999; Cum se face, Târgoviște, 2002. Ediții: I. L. Caragiale, Momente și schițe, pref. edit., București, 1993. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 81-86; Ardeleanu, „A urî”, 144-149; Stănescu, Cronici, 195-200; Protopopescu, Volumul, 225-229; Vlad, Convergențe, 320-328; Corbea-Florescu, Biografii, I, 199-203; Nemoianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
detaliată; Rezultatele nu sunt afectate de factori nerelevanți; Candidații, fiind mai obiectivi, pot fi apreciați În mod corect; Criteriile prestabilite creează o Încredere reciprocă În hotărârile clientului și ale candidatului. Rețeaua cunoștințelor Se adresează numai persoanelor cunoscute, folosește o specificare sentimentală, aprecierile putând fi subiective; Rezultatele sunt influențate de subiectivismul celor la care se apelează; Se adresează unor persoane care nu sunt interesate de ocuparea postului respectiv; Aria de cuprindere a potențialilor candidați este limitată; Timpul consumat pentru recrutare este mare
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
copiii acestora, născuți acolo, sînt cetățeni americani prin Însuși faptul nașterii lor În America”. Românii au continuat Însă mult timp - chiar și astăzi se gîndește sau se simte astfel - a refuza o asemenea stare de fapt. Nu o dată, atingîndu-se coarda sentimentală a românismului, s-a Încercat readucerea În țara de origine a românilor americani. Cu asemenea intenții au trecut dincolo de Atlantic Vasile Lucaciu, În 1917, dr. N. Lupu, În 1922, dar mai ales N. Iorga, În 1930. În mod sigur, și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și superficiali ai noului continent, a cărui civilizație nu o cunoșteau. Mai În toate cazurile se substituiau zel și fraze goale patriotice studiului științific al grupului nostru românesc din America. S-a arătat pe de altă parte foarte multă solicitudine sentimentală din țară, dar nici o măsură practică de ordin obiectiv și pozitiv nu s-a luat. [...] Cert este că nu s-a făcut pînă acuma un studiu științific monografic asupra lor”. O jumătate de secol mai tîrziu, un cunoscător al temei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
așa cum mărturisește el, „să cred că reafirmarea apartenenței la națiunea română este un act necesar”, deoarece ipostaza de exilat devenise caducă. Așa se explică vizitele făcute În România, singur sau Împreună cu familia, pentru a Încerca „să punem În ordine raporturile sentimentale dintre țara «veche» și cea «nouă», identitatea noastră de români-americani cu dragostea de neamul românesc de care ne-am rupt”. Dar reîntoarcerea ocazională În România și primirea, În martie 1999, a pașaportului românesc, care l-a „emoționat profund”, nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
noțiunea de „țară natală” generează probleme, am optat pentru folosirea acesteia În dorința de a accentua faptul că etnicii germani chestionați În cadrul acestei cercetări nu erau doar cetățeni români, ci, de asemenea, În mare măsură, aceștia se simțeau puternic atașați sentimental de România de vreme ce familiile lor au locuit aici de mai multe generații și, În multe cazuri, de secole. Populația de etnie germană din România este formată din două grupuri diferite de germani: șvabii, care În cea mai mare parte locuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la revista „Universitas”, Șerban Magiru - inginer. Remarcabilă este și strategia regizorală, cvasiteatrală, de desfășurare a unei intrigi tradiționale (vechiul „triunghi” amoros): confesiunile fiecărui personaj se derulează în spațiul izolat al unui golf, într-un peisaj de amurg care, alături de dinamica sentimentală (subiectul propriu-zis al prozei), oscilând între pasiune paroxistică și gelozie maladivă, ar părea că provine din romanul interbelic (Anton Holban, Cella Serghi). SCRIERI: Orizonturi dobrogene, Constanța, 1964; Ceasul umbrei, București, 1969; Elementele, București, 1974; Poem scris pe suflarea pământului, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
arta” și „Sfatul țării”. Din 1994 este, succesiv, redactor, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Basarabia”. În versurile din volumele Timpul probabil (1983) și Ghid pentru cometa Halley (1987), P. se definește ca un poet din categoria ironiștilor sentimentali, care întrețin lirismul într-o zonă elegiacă, dar și într-un registru dramatic. În postura ciudată de „ghid al cometei Halley” , el se vrea un tânăr Orfeu, care să restabilească legăturile rupte între om, natură și lucruri sub semnul cântecului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
mai fi în sex, de a mai fi adevărat prin intermediul sexului precum în Grecia antică. Sexul moare în propriul său "miez" prin virtualizarea lui patologică și fără de limite. Gradualitatea dezvrăjirii moderne a sexului merge spre patologia criminal-imaginativă a vreunui "roman sentimental" (Robbe- Grillet). Sexul femeii nu mai e scop, ci mijloc de a-ți desfrâna pulsiunile criminale prin brutalizarea lui! Această forma mentis a imaginarului sexist a evoluat de la inocente reprezentări nude la sadisme extreme. Marea păcăleală este acea "voință de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a fi un discipol al lui Coșbuc și un continuator al lui”. Însă cei doi poeți erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
suspectă „voie bună”, țăranii, inclusiv popa, jucând de „duduie sub ei pământul” (Veselie). Evocator elegiac al lăutarilor și cântăreț al pribegilor, I. e un precursor al lui O. Goga, superficial însă, lipsit de freamătul dinamic al acestuia. Variațiuni în manieră sentimentală de romanță, cobzarul „mândru cerșetor”, lăutarul amintind „gloria trecută” sunt doar simple umbre. Deficitul de sevă este evident. Alte tablouri se salvează parțial ca schițe de compoziții. Niște gitanos valahi, „trei vagabonzi” - mama și copiii - joacă pe la porți „împiedicați în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
de spus. Ba chiar era imposibil de spus! Cenzurată de o inexplicabilă pudoare a cuvintelor, suprimată brusc de o ciudată morală ofuscată. Spusă, în sfârșit, ezita între obscenitatea morbidă și eufemismele care transformau perechea de îndrăgostiți în personaje de roman sentimental prost tradus. „Nu, îmi spuneam, întins în iarba ce unduia în vântul cald, numai în franțuzește putea el să moară în brațele lui Marguerite Steinheil...” Datorită îndrăgostiților de la palatul Élysée, am înțeles taina tinerei servitoare care, surprinsă în vană de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bistroul liniștit a cărui firmă Charlotte, în amintirea ei, ne-o citea zâmbind: La Ratafia din Neuilly.1 „Ratafia aceea, preciza ea, patronul o servea în niște cochilii de argint...” Oamenii din Atlantida noastră puteau deci să simtă un atașament sentimental față de o cafenea, să țină la firma ei, să deosebească acolo o atmosferă numai a ei. Și să păstreze pentru toată viața amintirea că, doar acolo, la colțul unei străzi, se bea ratafia în cochilii de argint. Da, nu din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru a repeta toate gesturile, până la îmbrățișarea convenită? Niciodată nu simțisem și nu aveam să mai simt atât de intens apropierea foarte intimă și, în același timp, depărtarea cea mai iremediabilă de un trup de femeie... În toiul acelei rătăciri sentimentale, am auzit vocea lui Pașka, ascuns în frunziș. Am ridicat ochii. Îmi zâmbea, pe numătate lungit pe o creangă groasă: - Hai, cațără-te! Am să-ți fac loc, a spus el, îndoindu-și picioarele. Stângaci și greoi în oraș, Pașka
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
e făcută din repetări neverosimile, pe care le vânează, ca pe un defect grav, autorii de romane), ne-am întâlnit din nou, a doua zi. Cu stânjeneala resimțită de doi camarazi, care, seara, și-au făcut confidențe grave, exaltate și sentimentale, s-au destăinuit până în străfundul foarte intim al sufletului lor și, dimineața, se regăsesc la lumina cotidiană și sceptică. Rătăceam în jurul pistei de dans, încă închisă, era abia ora șase seara. Voiam cu orice preț să fiu primul partener al
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Iar eu, actor prost, rămâneam mut, subjugat de prezența feminimă deodată atât de accesibilă și, mai ales, de halucinanta ușurință cu care trupul acela avea să mi se ofere. Întotdeauna crezusem că dăruirea va fi preccedată de o lungă evoluție sentimentală, de mii de vorbe, de un flirt ingenios. Tăceam, simțind cum se turtește de brațul meu un sân mic de femeie. Iar tovarășa mea nocturnă, vorbind fără șir cu însuflețire, respingea avansurile unei năluci întreprinzătoare, își umfla obrajii pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a părut dintr-o dată căldura intimității întrevăzute. Să urci scara, să bați la ușă, să recunoști un chip, să fii recunoscut... m-am grăbit să alung senzația de regăsire pe care atunci nu o consideram decât ca pe sfârșeala sentimentală a unui vagabond. Viața s-a consumat rapid. Timpul a stat în loc, perceptibil de acum înainte numai după uzura tocurilor pe asfaltul ud, după succesiunea zgomotelor, în curând știute pe de rost, pe care curenții de aer le târau de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nici o urmă de zâmbet, mi-a explicat avantajele unui nume scurt și eufonic în afaceri... Aveam impresia că înțeleg din ce în ce mai puțin Rusia, pe care o vedeam acum prin acei Bond, Kondrat, Fed... Mergea la Moscova și acceptase, mișcat de latura sentimentală a comisionului meu, să facă acest ocol. Să se ducă la Saranza, să umble pe străzile ei, să o întâlnească pe Charlotte îmi părea cu mult mai straniu decât să călătorească pe o altă planetă. Alex Bond mersese acolo “între
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cadru și amplitudinea unui sentiment. Tușe largi, generoase, suprapunerile sau juxtapunerile fac din fantezie un elogiu adus realului . Prin lucrarea în priză directă, izbutește ritualul unei reverențe adresată Memoriei. Viorica Toporaș face în toate acuarelele ei un fel de autoportret sentimental, o dezbatere asupra propriei sale ființe dăruită frumosului. Se simte bine în liziera unei păduri, în vecinătatea unei straduțe pitorești, pe malurile unei ape sau la țărm de mare. Are înțelepciunea de a transfera peisajului atributele unei umanități sensibile și
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
celebritatea Balcicului, veche colonie artistică românească de pe malul Mării Negre, dar și, mai ales, de frumusețea inconfundabilă a așezării, Viorica Toporaș a dedicat în exlusivitate locului un număr important de lucrări ce se pot constitui cu lejeritate într-o veritabilă monografie sentimentală. Exodul spre sud al artiștilor a avut mereu aceeași explicație: nevoia de a-și curăți paleta de inevitabile impurități. Calitatea aerului marin asigură o reducere a numărului de culori pe paletă și permite combinații altfel inoperabile în afara spațiului marin. Evadările
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
un complex de Însușiri psihice și fizice ale managerului, care Îl ajută să desfășoare activități performante, având receptivitate la nou, stabilitate emoțională, modestie. Dacă ne referim la calitățile managerului și la relațiile cu angajații, pot fi: - uman - să nu fie sentimental, să respecte personalitatea subordonaților, să fie corect, obiectiv; - conceptual - să fie creativ, rațional, flexibil, să accepte ușor noul; - tehnic - competență profesională, cultură generală, cunoașterea tehnicilor de calcul, a limbilor străine; - personal - să fie prezentabil, comunicativ, politicos, elegant. Un manager trebuie
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
confundă cu chelnerii adormiți pe picioare, nici viața, nici arta.48 Mai clară este filiația în cazul Tabletelor din Țara de Kuty (1933), care au fost adesea raportate la Călătoriile lui Gulliver, ignorându-se textele caragialiene Cronica fantastică și Cronica sentimentală, în care satira lua forma alegoriei pentru a implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" sau "tâmpenia" contemporanilor. Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurdului. 3.5. Parodia la Caragiale Ilustrative pentru modul parodic în literatura română sunt poeziile, "poveștile", portretele-caricatură din publicistica lui Caragiale, dar și farsa O soacră, considerată de Florin Manolescu o exemplară parodie a literaturii de consum și a celei sentimentale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea80. În cazul lor, așa cum spuneam, decantarea riguroasă a componentelor comicului, în special a ironiei de parodie și de satiră, este o operațiune extrem de anevoioasă întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și mai complete imagini a vieții sondate cu umor, cu amărăciune, dar și cu optimism. Estomparea influenței caragialiene se produce la Tudor Mușatescu și prin abordarea comediei lirice, sentimentale, în piesa Visul unei nopti de iarnă. Mihail Sebastian, cel care care va excela în acest gen, este, de altfel, îndeobște acreditat ca dramaturg original, și pe considerentul lipsei de tradiție caragialiană în acest domeniu teatral. Atât în Jocul de-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]