6,281 matches
-
șosele, nu e învoială. Sierralta se îndreptă spre ușă: — Bine... Treaba e grea, dar o să vedem. Mă duc să-l aduc. Se întoarse către José Correcaminos: Îmi garantezi că nu se va întâmpla nimic...? Yubani ridică mâna cu un gest solemn. Jurnalistul se îndepărtă spre avion. Inti Ávila îi servi din nou cu o cafea. — Ce crezi despre asta? întrebă el, pe când ducea cafetiera pe mașina de gătit mare, de fier. — O treabă încâlcită. Ciudată și încâlcită. Îi cunosc pe concetățenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scris Coșbuc. Deunăzi, la Înmormîntarea unui poet, m-au izbit din nou cuvintele preotului „am văzut oase albe lîngă oase albe și nu știu care erau ale Împăratului și care ale soldatului“, citez din memorie. Ascult uvertura la Tannhäuser de Wagner. Acordurile solemne, triumfale, ale suflătorilor, urmate de vaietele sfîșietoare ale viorilor - pași de Învingători ce calcă totul În picioare smulgînd parcă din Însăși carnea strivită fîșii de sunete, repetate mereu mai ascuțit, mai sacadat. Ochii mei caută Înnebuniți pe ecranul televizorului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a realizat o lucrare reprezentându-l pe Péladan în postura impunătoare pe care acesta o poza. Ca o continuare a ipocriziei, un compozitor a conceput o fanfară ce trebuia cântată în momentul în care Péladan își făcea intrarea în împrejurări solemne. Péladan intenționa să scrie o lucrare de mare amploare, concepută din paisprezece romane structurate în două grupe de câte șapte, conform numerologiei mistice. Acest exemplu, alături de altele precum cel a lui Maeterlinck promovat de scriitorul francez Octave Mirabeau<footnote Mirabeau
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
umărul o cupă de argint, care căzu și se rostogoli pe covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asupra lui Rowe duhoarea dinților săi stricați. Rowe ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa, domnule? Dar era evident că anticarul le privea cu un soi de satisfacție. Ștergîndu-și o mică urmă de găinaț de pe haină, adăugă: Va să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
capital pentru ea! Funcționarul se Întunecă. Comuna Saorge nu avea dotări pentru incinerare; trebuia un material foarte specializat, iar având În vedere solicitările, nu se justifica o investiție. Nu, serios, părea dificil. — E ultima dorință a mamei mele..., făcu Bruno solemn. În tăcerea care se lăsă, funcționarul comunal gândea cu toată viteza. Există un crematoriu la Nisa..., spuse el fără entuziasm. Am putea avea În vedere un transport dus-Întors, poate nu renunțați de tot la ideea Înhumării În cimitirul comunal, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
verzi pentru primăvară, pietre galbene pentru vară și pietricele maro pentru toamnă. Cu fiecare vot tensiunea creștea. Când s-a pus ultima piatră, o albinuță mică și subțirică s-a dus să numere voturile. În final era egalitate. Cărăbușul anunță solemn că toate anotimpurile sunt tot la fel de frumoase. — Iarna ne aduce bucurii și zăpadă! Primăvara readuce natura la viață! Vara ne aduce căldura și flori parfumate! Toamna vine cu o grămadă de fructe și legume gustoase sănătoase! Și așa cărăbușul a
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei cristaline, o uliță îngustă își deschise brațele spre mine. Atunci am deslușit într adevăr frânturi de baladă: vioara
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Mă prind în hora celestă ușor În tainica joacă simt că trăiesc Poartă amiaza pe umerii grei Raze de soare zâmbind obosit, Mângâie-n treacăt cu palmele ei Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
triumfător, în personaj are loc o transformare. Roșu și transpirat, e se scoală trepidînd în picioare ca să predea profesorului coala albă. Recunoscînd că n-a învățat, mărturisește că a avut intenția să copieze. Față de colegi își luă atunci în mod solemn angajamentul că nu va mai repeta gestul. Abia acum conștiința i se liniștește. Luminoasă și fierbinte, raza de soare îi șoptea felicitări. Observam la cei care admiteau criteriile lui Popescu că interesul pentru artă le dispărea treptat. Aș zice, o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
într-o seară către centru. Pe Ovidiu l-am zărit discutînd cu mare aprindere cu un individ care îl contrazicea. Băiatul mi-a făcut un semn. Din ochii lui holbați, individul scăpă niște priviri atât de albastre, de sarcastice și solemne încît m-am simțit intimidat. Clădit pe picioroange de bărzoi, omul perora cu gesturi largi, scoțînd printre dinți clăbuci; în gură îi cădeau riduri batjocoritoare. Pesemne mina mea i s-a părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în călcîe, își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră, pot zice, aproape un oraș, în numele
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră, pot zice, aproape un oraș, în numele nostru, consiliul și populația, vă adresez „bine ați venit!” La fel de solemn, întinse o mînă cordială. - Șezi! După ce ispiti stampilele de pe repartiție, strigă din ușă cu multă energie: - Tovarășu’ Niță!... Bă Niță! Unde, crucea mă-ti, ești!... Octav! - Aici, tovarășu’ viciu! răspunse un glas dogit. Numai după cîteva nașteri îndesate Octav apăru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
interesa să se fîțîie pe scenă în fața fetelor. Îmi reuși însă conferința despre ouă, ceea ce mi-a atras o critică severă din partea lui Fărocoastă. M-a criticat și bătrînul Grăgăun, convins că noua generație nu muncește cumsecade. Cu o înfățișare solemnă în care niciodată nu strecura un zîmbet, de fiecare dată pensionarul lua cuvîntul. Întindea scheletic brațele și răsfirîndu-și nodurile de la degete, începea să recite un text șlefuit îndelung în stereotipia lui: „Eu sînt un om bolnav. Dar nu așa. Grav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o curea încrucișată peste pieptul lui lat, bădia Nică opunea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
câte o afirmație care nu‑i convine, dar și fără legătură cu asta, Rainer se ridică brusc de la masă și se retrage gânditor într‑un colț de unde privește în gol cu un aer sumbru, până când Sophie sau Anna îl readuc solemn printre ele. Ce ai? Spune, te rog, te rog. Mă călcați pe nervi, proastelor. Eu am alte griji, situate pe un alt plan, pe care mă situez și eu. Mă plictisiți. Hai, te rugăm, Rainer, așează‑te iar lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spune Sophie, altfel poate să plece în momentul ăsta și să nu se mai întoarcă niciodată. Neîndemânatic, Hans se dezbracă, mai neîndemânatic decât la WAT la un meci de baschet, dar până la urmă reușește să se descheie la cămașă. Afirmă solemn că sigur n‑o să reușească fiindcă se jenează atât de tare, nu poate și nu poate. Trebuie să te jenezi cât se poate de tare, spune Sophie. De‑aia și vreau s‑o faci. Hans spune că face tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
moale un Crist svelt, pistruiat, cu o voce vătuită. Poartă jachetă de catifea reiată bej, cămașă sport maron, decorată cu tighele albe. Privire albastră. Regizor de film, aflăm, cel care... Perechea următoare este cea din tren. Dar bubosul se ridică solemn, cu totul altul decât cel din compartiment. Se prezintă sonor, fără a se mai bâlbâi. Apare și chelnerul, transpirat și răgușit. Degeaba m-ați reclamat, tovarășu’... N-avem decât fripturi, v-a spus și responsabilul... Balaurul face un semn aproximativ
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea lor. Măcar atât tot îmi rămâne de la Poetul pe care îl voi îngropa peste câteva ore : datoria de-a primi iubirea, la fel ca și boala și deznădejdea, ca pe niște nobile și solemne flăcări vitale. „De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre, spre binecuvântare, și nu spre blestem, spre viață, și nu spre moarte.“ Așteaptă să ajung în fața sicriului. Sin gurul preț al răscumpărării : revolta. Mă scutur de rugi și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frunzele se trezeau, umede, în jurul lujerilor delicați, în care noaptea își scurgea letargia. Rămase câtva timp în loc, buimăcit, ostenit, văzu cele trei mari fotolii de rafie în stânga intrării. Ajunse la primul, întinse brațele, abandonă. Nu peste mult timp erbivorul reapăru, solemn, într-un frac impecabil. Avansa prin mișcări lipsite de zgomot. Bolnavul se tot răsucea, chinuit de friguri, iar prea fericitul se apropia cu pași moi, rari, se aplecă asupra prietenului. Deschise gura, cavitatea adâncă, sângerie, cu cartușele dinților cariați. Renunță
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ridicase, într-adevăr, ieșind din sală, încercând, din nou, înainte de a închide ușa, să zâmbească. Reveni peste un sfert de oră, când Vera se mutase în alt grup. — Ai o zi proastă azi. Tăcea, apăsat. Abia târziu șopti, sufocat, dar solemn, cu o misterioasă gravitate : Am să-ți spun... — S-a anunțat acum că nu mai plecăm la unsprezece, ci la unu. Cei care mănâncă la cantină pot trece întâi pe acolo. — Tot e bine. La douăsprezece și jumătate A.P. fu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nesfîrșite și pustii se boltesc deasupra noastră, zece mii de oameni pășesc prin sîngele nostru. De unde vin toate - sentimentul necunoscutului, recunoașterea imediată, frînturile nelămurite de amintiri bîntuite de visuri? De unde vin toate - foamea permanentă și dorul sfîșietor? Și muzica sumbră și solemnă, serafică, magică răsunînd În pădure? Cum se face că băiatul acesta, care este american, și-a recunoscut țara necunoscută din clipa În care a văzut-o? Cum se face că din prima noapte petrecută Într-un oraș german a Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cărora am fi fost cu toții pierduți.“ Al doilea gest pe care l-au făcut a fost acela de a „lua În stăpînire“ pămîntul acesta În numele regelui Spaniei și de a Înfige drapelul În pămînt. Astăzi, cînd citim despre această ceremonie solemnă, dramatismul și trufia sa măruntă ne stîrnesc milă, căci ce alt sentiment putem avea față de acești cîțiva aventurieri lacomi, care „iau În stăpînire“ pustiul veșnic În numele altui individ slăbănog, aflat la peste șase mii de kilometri depărtare și care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Scrisoarea trebuia să ajungă pe căi neoficiale, în mâna și la cunoștința doar a premierului dar, pe drum cine mai știe din care cauză s-a produs scurtcircuitul și, pac! a ajuns la cunoscutul acesta al meu. Dacă-mi promiteți solemn, că nu veți mai spune nimănui, v-o citesc așa în șoaptă, ca s-o auziți doar dumneavoastră, cei care citiți cele scrise aici și nimeni altcineva, fiindcă dușmanii poporului au ochi și urechi peste tot, văd și ascultă. Deci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prosop, am dat în dormitor peste mamă și fiică, așteptându-mă. Amândouă erau coafate cu creastă, parfumate și în rochie de seară. Se vede treaba că Sabin se grăbea cu însurătoarea, să n-o scape și pe asta. Leo, începu solemn Maria Firidă, am vorbit deja la Oficiul Stării Civile, am arvunit și restaurantul. Vor veni cam o sută de persoane. Trebuie însă să mergeți urgent la analize. Să vezi ce cadouri frumoase ați primit deja! Hai, ginerică, fă-te gigea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]