8,805 matches
-
instituie încă de la începutul romanului, în scena horei: Duminică. Satul e la horă. [...] Ion, feciorul Glanetașului, ținând de mijloc pe Ana lui Vasile Baciu, se repede la lăutar [...]. Apoi deo dată se aprinde ca focul și izbucnește răgușit [...]. Avea ceva straniu în privire, parcă nedumerire și un vicleșug neprefăcut. Această schiță de portret inițial reliefează o dominantă psihică (firea impulsivă, temperamentul violent) și o dominantă morală (viclenia) ce constituie axele universului interior al eroului, motivând evoluția ulterioară. Construinduși protagonistul în matricea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mult cititorii. Hulme afirmă, în acest sens, că romantismul are puterea unui drog este o comparație reușită în măsura în care onirismul romantic duce la eliberarea de constrângerile ontologice "teribilul rezultat al romantismului e însă că, odată ce te-ai obișnuit cu lumina lui stranie, nu mai poți trăi fără ea. Are efectul unui drog."267 Dependența aceasta îngreunează considerabil încercările de a revigora formula clasică, privită în acest context drept nelegitimă. Având în vedere toate aceste aspecte, Hulme consideră că alegerea unei căi de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a improviza de aici necesitatea de a căuta mereu subiecte ieșite din comun. Astfel, justifică Hulme, prelucrarea cultului lui Ossian și a baladelor străvechi, elemente cu totul exotice pentru cititorii secolului al XVIII-lea. Baladele ofereau o imagine a omului "stranie, supranaturală, înălțătoare", caracteristici pe placul romanticului, care este definit de Hulme în termeni ușor ironici, desigur drept "o persoană aflată sub imperiul unei dezordini mentale în care poți rămâne numai dacă iei doze repetate din acest tip de emoție. E
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
după acești 2500 de ani." Bucuria de a descoperi similarități peste timp a fost surprinsă și de T. E. Hulme, fiind folosită drept argument pentru demonstrarea constanței umane " Toate plăcerile pe care ni le oferă literatura veche se trag din strania senzație de solidaritate cu strămoșii despre care citim că erau asemănători cu noi."286 Căutarea generalului și a universalului sunt coordonate pe care le evidențiază astfel ambii scriitori, sugerând existența afinităților de tip clasic. În același spirit clasic este scris
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
știm, în momentul în care ne atingem de simplitatea credinței atunci nu vom mai putea pune capăt discuțiilor, pentru că veșnic principiul contradicției ne va duce tot mai departe și vom tulbura continuu cugetele oamenilor de rând prin introducerea celor mai stranii idei”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 258, II, în PSB, vol. 12, p. 528) „Mântuitorul accepta simțirile firii ca să dea siguranța unei întrupări reale, nu numai aparente, dar că toate simțămintele viciate, care tulbură liniștea vieții, El le-a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să caut eventualele resturi ale albumului distrus în accident. Ce mă mai interesa un album, când pierdusem, din cauza unor fotografii, pe prietenul Pântescu, prieten al profesorului Ballif și al meu. Cred că această tragedie a pus sigiliu final pe istoria stranie a Ospiciului de la Golia. * Au rămas, totuși, unele mărturii elocvente de la un ultim inventar, notat în preajma lichidării activității medicale de la Ospiciul Golia (le situez în anul 1905). Sunt elocvente, poate mai elocvente decât fotografiile pierdute în accidentul regretatului Pântescu. Cerere
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este nodul gordian de a cărui "dezlegare" depinde comunizarea Europei întregi. Această națiune li s-a părut ambelor părți ca nealtele, vorba lui Eminescu, de un conservatorism enigmatic, care a făcut-o să răzbată în istorie chiar într-un anonimat straniu, neștiindu-se mai nimic despre ea timp de vreun mileniu, rămasă neînghițită de trecerile barbarilor. Fenomenul l-a determinat pe un mare istoric de stirpe eminesciană, Gheorghe I. Brătianu, să scrie binecunoscuta carte O enigmă și un miracol istoric: poporul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Biroului Balcani, tot la Paris, toate înzestrate cu tehnică tipografică, posturi de radio etc. Un raport elaborat de Special Intelligence Service, din 1937, dădea detalii impresionante asupra numeroaselor broșuri, în franceză, germană, cehă, difuzate în Europa împotriva României 218. Lucru straniu, deși Partidul Comunist din România fusese acceptat în Komintern, după ce își programase nu atât revoluția, cât dezmembrarea țării, atitudinea șovină s-a perpetuat și față de comuniștii români, cu toate că majoritatea erau de alte naționalități. Kominternul prelua și din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
alții să profite de ea, constituie uriașa aberație istorică pe care a trăit-o poporul român în decembrie 1989. Ea amintește de un faimos experiment neuropsihic datorat lui Penfield, experiment pe care l-am mai invocat și-n demontarea mecanismului straniu al Istoriei critice a literaturii române (2008), de Nicolae Manolescu 316. Autorul își argumentează hibridul său cultural prin teoria scrierii istoriei literaturii române "la două mâini", pornind de la o ciudată litografie din 1948 a lui Maurits Cornelis Escher, Mâini care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și una morală. Etica nu este în lume, și același lucru este valabil pentru logică. Nici una dintre ele nu este un element al lumii; ele sunt amândouă condiții ale eiă Abia cincisprezece ani după moartea lui, ideea, la prima vedere stranie, că etica trebuie să fie o condiție a lumii a început să aibă sens pentru mine.“126 Lui Wittgenstein sugestia că la vârsta și starea lui de sănătate angajarea cu pasiune în lumea ideilor va trebui să fie temperată pentru
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
construiește și metaforicul poetic, însă fără a avea puncte comune cu realitatea construită filozofic. 341 Vezi G. Ibrăileanu, op. cit., vol. I, p. 322-323. 342 Fără îndoială, subiectivismul, particularismul, adică manifestarea marcată individual, nu trebuie asimilate neobișnuitului, ciudățeniei, fiindcă nici ideile stranii nu pot crea filozofie și nici imaginile stranii nu pot crea poezie (și artă, în general), deși semidocții și dezaxații tind să le omologheze ca atare, pe motiv că ar fi în măsură să le înțeleagă (spre deosebire de alții) semnificațiile adînci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
puncte comune cu realitatea construită filozofic. 341 Vezi G. Ibrăileanu, op. cit., vol. I, p. 322-323. 342 Fără îndoială, subiectivismul, particularismul, adică manifestarea marcată individual, nu trebuie asimilate neobișnuitului, ciudățeniei, fiindcă nici ideile stranii nu pot crea filozofie și nici imaginile stranii nu pot crea poezie (și artă, în general), deși semidocții și dezaxații tind să le omologheze ca atare, pe motiv că ar fi în măsură să le înțeleagă (spre deosebire de alții) semnificațiile adînci. Există, desigur, filozofi (cazul A. Schopenhauer) sau poeți
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își vinde marfa. Apoi, fiind el însuși de zăpadă, se-mparte tuturora... II Printre divinitățile familiare poetului se numără Apollo, aerienii Orfeu și Euridice, Argus și Hercule, Ulysse
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poveste: veniți să-l lovim cu săgeata de foc! Stăpâne, e luna lucind prin copaci, zicea servitorul râzând cu dispreț, Dar el răspundea întorcându-se: Taci... Și luna sclipea ca un colț de mistreț. Din povești provine și Trandafirul negru; "straniul trandafir" (la Baudelaire "laleaua neagră") ia chip din "craniul pur" al grădinarului înecat. Renunțînd la parabolă, în Omul cu compasul Doinaș vorbește în nume propriu, mișcat de "rotirea stelelor în spațiu: medalie de foc și magic Cerc". Sub cer proliferează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
meu zilnic, / împărțită pe ore, o măsur și-o privesc față în față... / de n-ar veni imprevizibilă (...) / acesta-i jocul care-l joacă și Divinul (...) / ;accept și eu: cu mine însumi plin de cruzime!" (Gladiator), Mazochism? La acest joc straniu se gândea și Arghezi un Arghezi mâhnit în înlăcrimatu-i De-a v-ați ascuns. Un sonet al "satanicului" Baudelaire, Mortul vesel ("un mort libre et joyeux"), pare să-i fu sugerat lui Camus ideea unui eseu, La Mort joyeuse
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și pentru că scena mea e în afara teatrului". Tirade explicative ca acestea se întâlnesc frecvent, cumulativ, la Nichita Stănescu. După ce publicase un Pantum (specie rarisimă la noi) ori după vreun Sonet, un Ioanid Romanescu deschis experimentelor divaghează calamburistic, adresându-se unei stranii Mississippi: "Cu inflexiuni ale vocii până la ipocrizie / îi spun și astăzi "Miss", "Mississippi" / sau o alint "Miss Mississippi" / și chiar "Missouri", diminuând-o cu aroganță când mă enervează". Pe deriziune parodică se întemeiază un Pater noster zeflemist, satanic: "Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!) Așa că le-a apărut limpede grănicerilor că prizonierul lor a fost făptașul. (Ceea ce li s-a părut straniu a fost de ce nu și-a schimbat ticălosul numele spre a nu putea fi descoperit atât de ușor!) A doua zi, în timp ce John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith, se afla în celula închisorii de graniță, John M. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de gradul I rămase acasă. "Astfel, vandanii au prilejul de a-și dovedi cu prisosință spiritul patriotic", se menționa în decret. Un reporter din Olanda a descris viața din Republica Umanistă Vandana: "În țara asta trăiești tot timpul un sentiment straniu. Poate din cauza pustiului și a liniștii neîntrerupte de nici un sunet pe străzi și bulevarde, încât ai impresia că te plimbi în localități de multă vreme părăsite în urma cine știe cărui cataclism. Însă sentimentul acesta este și mai apăsător întrucât simți tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic, încărcat cu potențialul a tot ceea ce există, pare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Președintelui. Însă, în prealabil, i-a trimis viitoarei sale victime un bilet semnat John M. Smith. ("John M. Smith" și nimic mai mult!) Așa că le-a apărut limpede grănicerilor că prizonierul lor a fost făptașul. (Ceea ce li s-a părut straniu a fost de ce nu și-a schimbat ticălosul numele spre a nu putea fi descoperit atât de ușor!) A doua zi, în timp ce John M. Smith, fiul lui Michael M. Smith, se afla în celula închisorii de graniță, John M. Smith
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de gradul I rămase acasă. "Astfel, vandanii au prilejul de a-și dovedi cu prisosință spiritul patriotic", se menționa în decret. Un reporter din Olanda a descris viața din Republica Umanistă Vandana: "În țara asta trăiești tot timpul un sentiment straniu. Poate din cauza pustiului și a liniștii neîntrerupte de nici un sunet pe străzi și bulevarde, încât ai impresia că te plimbi în localități de multă vreme părăsite în urma cine știe cărui cataclism. Însă sentimentul acesta este și mai apăsător întrucât simți tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
este neapărat personală. Am pledat mereu pentru o bună înțelegere a vidului, ca gol primordial, de relevanță și proporții holistice, metacosmice. Dar numai ceea ce este gol poate fi plin, de aceea percepem vidul și ca plenitudine esențială. Nu e nimic straniu și nimic paradoxal aici, natura extraordinară a vidului transcende orice paradox. Acest gol plenar primordial pare să fie principiul care stă la baza lumii fenomenale, pe care o supraordonează. "Acest vacuum metafizic, încărcat cu potențialul a tot ceea ce există, pare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
s-a petrecut de fapt cu milioane de ani lumină în urmă, cît timp o fi avut nevoie lumina să străbată toate aceste distanțe? Internetul e plin de dovezi, dar necesită o bună selectivitate la preluare. Se pot vedea obiecte stranii de mărimea unei planete, structuri stelare gigantice, ca niște punți intergalactice, care măsoară sute de ani lumină în lungime, ca între galaxiile VV-33 și VV-34, în linii perfect drepte sau cu o geometrie neeuclidiană perfectă. Unele plonjează pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tot felul de specialiști în defectologie, care lansează fel de fel de fumigene. Toate acestea indică gradul de alienare în care a ajuns societatea și noul Babel care a devenit Bucureștiul. Nici o instituție a statului nu s-a sesizat oficial. Strania liniște instituțională a fost însă tulburată de doi cetățeni verticali: Ilie Năstase și Mădălin Voicu, care au depus plîngere penală împotriva lui Turcescu, pentru a scoate la lumină "adevărul", fără de care nu mai puteau trăi. Este adevărat că ei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
să-i aducă pieirea. Europa a trăit spaima morții, văzând chipul hidos al sinuciderii care i-a rânjit grotesc. Nimic nu s-a dovedit mai fals decât a pune progresul în serviciul ideologiei. De atunci s-a instalat o pace stranie asigurată numai de frica răspunderii fiecărui om față de lumea căreia îi aparține. Nimeni nu are curajul să apese pe buton pentru a declanșa un război nuclear, gândindu-se la responsabilitatea pe care și-o asumă față de însuși destinul ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]