6,105 matches
-
mi-a zis doar atît: "Fie cum vrei tu". Nu credeam că va pleca. Dar a plecat. Și am așteptat-o în zadar serile următoare. După o pauză lungă, în care nu se mai auzi decât vântul care continua să sufle cu putere, doctorul Luca își căută bastonul. ― Așa am ajuns, băiete, în acest oraș al rataților... 19. De când "vîntul din sud" nu mai aduce nici un fir de praf viața din Asybaris s-a dereglat. Din inerție, bărbații se strâng și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de puțină relaxare în perioada asta. Fața i se întunecă din nou. Știi că se vorbește de o nouă schimbare la conducere. S-ar putea ca Heseltine să atace. E o nebunie. Curată nebunie. — Postul liber de care vorbeai... îi suflă Hilary. — A,da. Henry mențonă numele uneia dintre marile companii independente. Știi că s-au făcut mișcări de trupe pe acolo și au un nou director general. Din fericire, am reușit să impunem unul din oamenii noștri. A lucrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pentru că oamenii care stătuseră pe jumătate înăuntrul și pe jumătate în afara trenului trebuiau acum să se înghesuie în vagon printre noi și din acel moment, pielea lui palidă și plină de coșuri era aproape lipită de a mea și ne suflam reciproc în față aerul fierbinte din plămâni. Trenul s-a pus în mișcare și jumătate din cei care stăteau în picioare și-au pierdut echilibrul, inclusiv un muncitor constructor care a fost propulsat în umărul meu stâng și care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crezi că te-am adus aici, dacă nu să discutăm taman această chestiune? M-am așezat pe bancă lângă el și am așteptat să mă lămurească. După un timp, mi-am dat seama că se posomorâse. Îmi pare rău, am suflat eu replica. — În primul rând, spuse el, îmi pui la îndoială competența profesională, crezând că sunt incapabil să duc la bun sfârșit o măruntă misiune de rutină fără să fiu prins. M-am strecurat în casă și afară din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Pe curând. Phoebe dădu din cap, se ridică pe vârfuri și-l sărută pe gură. El o strânse la piept. A fost un sărut lung, care după un început lacom, a continuat mai degajat, cu tandrețe. Michael îi simțea părul suflându-i în față și obrazul rece. Se urcă nehotărât, în cabină. — Deci asta e... Te sun diseară. O să ne facem planuri. Era gata să închidă ușa, dar ezită. Părea să-l preocupe ceva. O privi o clipă, apoi spuse: Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ai de gând să faci? Mă odihnesc, mă o - dih - nesc puțin. Dup’-aia mă duc. Du-le centru’. Apoi adormise. Cum de nimerise atunci pe fundul lacului? Treci, treci până nu îngheață apa. Mare-i Dumnezeu! Treci, frățioare! îi suflă sticletele. La acest ceas întunecat bine-ar fi să te afli la adăpost, într-un loc uscat, cald, bine luminat, într-un loc fără amestec. O, zei! Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să-ți dau, nu vrei mei? Pii-ca pi-ca...Mei nu vrei? E o dimineață rece, șuierătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
sus pe bulevardul Carol către Biserica Armenească, merg fără să vadă, văzând fiecare altceva, imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la demisol că de cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din cele care în loc să scoată sunet, scot o potecă de hârtie foșnitoare. Acum îl ia de la buze și preț de o clipă, imaginea unei fetițe în fustă verde de catifea îi luminează creierul tăcut. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
izbutește să doarmă cu burta pe zăpadă, pe gerul ăsta, fără să-i pese. Răsuflarea i se încheagă în perii din blană, încununând-o cu țurțuri străvezii. Oamenii îl lasă mai departe să doarmă, se uită doar la el. Își suflă în pumni, își trag căciulile și mai bine peste urechi, se bat peste brațe, tropăie. Deși nu s-a luminat, felinarul se stinge. Poate s-a stricat. Oricum n-are nici o însemnătate, cei care așteaptă autobuzul nu au a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul cu paporniță care-și suflă toți trei în pumni lângă ghereta de bilete și va porni gâfâind într-o nouă călătorie, spre capătul celălalt, de unde tocmai a venit. Paula Dotty se dă și ea jos, ținându-se bine să nu cadă. Ochii ei văd firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acesta a fost scăldatul. Zavastia nu s-a mai căsătorit, a trăit în căsuța ei formată dintr-o cameră și o tindă, care avea un paravan din nuiele împletite în picioare ca să mai țină ceva dos către nord. Când vântul sufla mai vârtos îi lua și bruma de pe casă, că pe atunci cine avea stuf pe casă era om înzestrat, iar cine avea șindrilă era om de vază, că șindrila o aducea tocmai de la Neamț. Tablă avea doar boierul cel mare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
șoptind. Drept În față, la dreapta. Dă-te jos și fă-i de petrecanie. E un leu splendid. Atunci Îl văzu și Macomber. Stătea În picioare, În profil, cu capul său mare Întors către ei. Vântul ușor de dimineață, care sufla Înspre ei, Îi zburlea coama Întunecată și leul părea uriaș, profilat pe creasta malului În lumina cenușie a dimineții, cu greabănul masiv și cu trupul umflându-se ca un burduf. — La ce distanță e? Întrebă Macomber, ridicându-și carabina. — Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Macomber, care constată cât e de grea și cât de moale și păroasă e Învelitoarea din pâslă. Ridică plosca să bea și privi În față la ierburile Înalte, dincolo de care se aflau copaci cu coroanele turtite. O briză ușoară le sufla În față și ierburile unduiau leneș În adierea vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ne-am enervat Îngrozitor când am auzit că a cedat flancul și că trebuie să ne retragem. Furtuna de trei zile Ploaia Încetă În timp ce Nick se Întorcea pe drumul care trecea prin livadă. Fructele fuseseră culese și vântul de toamnă sufla printre copacii dezgoliți. Se opri și culese de lângă drum un măr Wagner, strălucind după ploaie În iarba maronie. Puse mărul În buzunarul hainei sale de lână. Cărarea ieșea din livadă În vârful dealului. Acolo era casa, cu veranda goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și intră-n cort. Așezându-se pe pături, Își scoase pantofii și pantalonii, apoi Înfășură ciorapii și-i băgă-n pantaloni, făcându-și o pernă, și se băgă sub pături. Privea prin deschizătura cortului cum strălucea focul când vântul nopții sufla peste el. Era o noapte liniștită. Din mlaștină nu se auzea absolut nimic. Se Întinse sub pături. Un țânțar Îi bâzâi lângă ureche. Nick se ridică-n capul oaselor și aprinse un chibrit. Țânțarul se așezase pe pânză, deasupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fecior plecat pe front - i-a ajutat să-și umple bidoanele, dar - cu regret - nu le-a putut spune nici el în ce gară se aflau. Nu avem voie să spunem nimic. Îi secret militar. Dacă se află că am suflat o vorbă... pușcăria mă mănâncă! Când toate bidoanele au fost umplute, Toaibă a raportat: Suntem gata, domn’ locotenent. Direcția trenul, înainte, marș! a fost comanda locotenentului, dată mai mult în glumă... Trenul lor a rămas pe „linia moartă” o bună
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a fost că i-am simțit mișcarea... Altfel... Cine știe? Acum mă anchetau rușii dacă mai trăiam. Da’ n-au ei norocul ista! Și cel căzut sub rafala mea era rusul că sentinela miruită de Toader nu cred să mai sufle. Să-mi fie învățătură de minte. Să nu mai cred în vorbele rușilor, chiar dacă le spun pe românește”. Îndată au ajuns la locul de trecere peste pârâu, unde îi aștepta locotenentul cu grupul lui, ținând automatele în cumpănire fiindcă rafalele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a năzărit că bietul căluț se afla dincolo de poartă, așteptând să i se deschidă. A privit cu mare atenție spre poartă, dar dincolo de ea sufla doar vântul prevestind vreme rea. Când s-a întors cu grăunțe pentru orătănii și le arunca chemându-le la „masă”, i s-a părut că aude un nechezat de cal mai mult gungurit. A privit spre ușa deschisă a grajdului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răspuns, același glas a lămurit lucrurile: De astăzi înainte, voi trei veți trece în celălalt schimb... Echipa în care a fost adus Toaibă cu ceilalți doi deținuți a fost adunată pe platou, pentru a li se stabili sarcinile de lucru. Sufla un vânt rece și umed de toamnă târzie. Toaibă, fiind cel mai înalt, a fost așezat în fruntea echipei. Lângă el tremura ca frunza plopului un deținut înalt și subțire ca un fir de ață. Tușea și mereu își ștergea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poate fi vorba. Prea mi-au călcat în suflet cu ciubotele și m-au făcut neom! Grijania mamii lor!... În sâmbăta ceea, chiar din zori a pornit o ploaie rece care încet-încet s-a înfrățit cu fulgii de omăt. Vântul sufla în rafale de te îndoia. Se făcuse o vreme, să nu dai un câine afară, cum se spune. Toaibă însă, învățat cu tot felul de întoarceri ale vremii, a pornit spre crâșmă... Bine te-am găsit, bade Prispă. Bună să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
faci păcat? Dacă nu-i acela și îi altul? Asta așa-i. Ai avut mare noroc că tocmai treceam pe aici. Că altfel... Îți muțămesc din toată inima, Toadere, că dacă nu erai tu poate că acum eram scrum... Cum suflă vântul ista, odată întorcea pălălaia spre streașină și nenorocirea era gata! Așa-i, Toadere. Apoi eu am s-o iau către casă, că s o făcut târziu. Dacă îi afla cine ți-o pus focul, să-mi spui și mie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mă gândesc la orice în liniște. Numai să nu mă uiți... Nu avea grijă, că nu te las eu să stai însetat. Către seară au început să cadă fulgi de zăpadă și un vânt numai firicelul lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în cerc pentru ca acesta să se considere ocupat. 27.Fluturașii Jucătorii se împart în echipe egale ca număr, formând grupuri strânse. La semnalul dat de conducătorul jocului, fiecare echipă aruncă fluturașul dat în sus și încearcă să-l mențină sus suflându-l timp cât mai îndelungat. Câștigă un punct echipa a cărei fluture a căzut ultimul. Câștigă echipa care a întrunit prima trei puncte. 28.Unde ești Chimiță Jucătorii sunt așezați la centru, ținându-se de mâini. În interiorul cercului, la distanță
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru noi, În alcătuirea noastră de atunci nu mai urma să se repete vreodată, căci timpul avea să sufle peste toți și toate: dacă puneai urechea Îl auzeai Încremenind, stingînd locuri, oameni, zvonuri, Întîmplări. Pomul de Crăciun se afla În camera de la față, parcă exilat În ipocrizia oficială a relațiilor, cu oamenii puterii locale, pomul se numea Pom de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]