6,212 matches
-
că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la os; era, în paralel, vremea marilor speranțe, întruchipate și de temerarul film al lui Abuladze care, în sfârșit, spunea - și în ce mod superb - tot adevărul despre stalinism, totalitarism, dictatură. Ce departe mă simt acum, în martie 1994, de acei ani înfrigurați, disperați și totuși (cumva) fericiți. * Mizantropie. În fața fostei Case a fostei Scântei. Îndreptându-mă, pe aleea din dreapta fostei statui spre intrarea Flacăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
umplută bine cu pământ, și de care se atașase în chip deosebit mama. Înflorea parcimonios, în același timp regulat și capricios, întotdeauna de Crăciun, dar nu - cel puțin al nostru - în fiecare an. Avea - când voia să aibă - niște flori superbe, de un roșu-roz delicat. Crăciunelul a murit înaintea mamei, care a murit în noaptea de Crăciun (24 spre 25 decembrie 1981). * Visez într-o noapte că trec pe lângă casa lui unchiu’, pe strada Tokio nr. 1, că trec parcă fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și lung alunecă abil ca un simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mult țânțarii? Prin propria lor enervare, când nu-și ating scopul și sunt - pentru moment - alungați. Culmea! Pur și simplu, se scandalizează pentru că nu i-am lăsat să ne înțepe. Tot ei cu gura! * Repulsia pe care o simțim față de superba omidă dovedește că esteticul are întotdeauna nevoie de un (cât de cât) suport etic. Mică târâtoare înnobilată, promovată în ierarhia cățărătoarelor, ea întruchipează perfect ruptura dintre frumos și bine. * A scrie nu e o ocupație pur bărbătească; ea trebuie completată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lungul anilor s-au tot construit biserici care adăposteau micul locaș al Maicii Domnului. Unii au construit, alții au dărâmat și tot așa, locul a trecut prin multe vitregii ale vremurilor. Dar astăzi pe acel loc sfințit este înălțata o superbă biserică. Această strălucitoare biserică este împodobita cu icoane bizantine mari și frumoase. Multe țări au donat icoane frumoase acestei biserici. Și România se numără printre donatori. Așa că ai ce vedea în aceasta imens de mare biserică. Ai ce admira. Afară
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
albi că de mărgăritar. Și munții din împrejurimi sunt frumoși și în culori diferite: bej, maro, verde închis, gri - petrol și indefinite. Atât pot spune, că e minunat de frumos. Doar Mâna lui Dumnezeu le-a făcut și colorat. E superb! Nu te mai saturi de privit și admirat natură toată care ne înconjoară. Slavă și mărire Celui Ce a făcut toate. Marea Moartă Marea Moartă este aproape de Marea Roșie, ca la un kilometru distanță. Este o apă petronie-cenușie, e închisă la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ce-mi pare totuși de nedorit, orice atare opțiune fiind restrictivă), ar fi mai nimerit să ne pronunțăm pentru o cultură de substanță decât pentru una de „performanță”. Am adus vorba de inimă pentru că în Index... Craig are o pagină superbă ̀ în care spune că spiritul poate acționa în noi fie în bine, fie în rău (așadar nu e dincolo de...) ; în bine, când apare, acționează cu plină forță, iar grija noastră de căpetenie trebuie să fie de a ne păstra
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nici o ediție ca lumea nu se dăduse încă, erau deja de câțiva ani apărute cele cinci volume ale lui G. Călinescu, prin care fusese revelată toată amplitudinea continentului eminescian. Totuși, încă în 1903, Iorga, omul intuițiilor extraordinare, rostise acest strigăt superb : „Un nou Eminescu apăru ! ”, vestire profetică, fiindcă, de fapt, acel nou Eminescu nu apăruse încă. Mulțumită lui G. Călinescu s-a putut vedea că, în pofida părerii lui Ibrăileanu, chiar și acolo unde „nu a pus toată arta sa”, Eminescu era
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să-i ceară socoteală lui Ion Ghica, prinț de Samos, om bătrân, fost prim-ministru, tânărul autor îl interpelează pe un ton destul de bățos, iar directorul îl poftește să iasă, spunându-i : „Sortez, monsieur !”. La care răspunsul lui Caragiale este superb : „Vieux coquin !”. Să spui „Vieux coquin !” - tu, băiat de 27 de ani, un debutant consacrat abia-n clipa aceea, unui fost prim-ministru, unui prinț de Samos, director al Teatrului Național, om bătrân - mi se pare o obrăznicie superbă, magnifică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este superb : „Vieux coquin !”. Să spui „Vieux coquin !” - tu, băiat de 27 de ani, un debutant consacrat abia-n clipa aceea, unui fost prim-ministru, unui prinț de Samos, director al Teatrului Național, om bătrân - mi se pare o obrăznicie superbă, magnifică. Dar această obrăznicie proclamă sacra insolență și curajul de-a spune adevărurile în față ; abia de atunci e posibil marele comic, divulgant al prostiei și, mă rog, infamant al prostiei. Nu-l implic pe Ion Ghica în această diatribă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Punctul cel mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare Cerul era liniștit - marea pustie și verde. Morala greierului Cea mai celebră poemă a lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
românească în spirit european, ̀ mpotriva mentalității vernaculare și xenofobe a trublionilor recurenți. Punctul cel mai înalt al poeziei lui Radu Boureanu îmi pare a fi atins de Planeta nebunilor (1979) și cu osebire de poemul care împrumută titlul culegerii. Superbul poem se deschide sub zodia „omului mulțimilor” al lui Edgar Allan Poe, pentru ca apoi să se desfă șoare o vastă viziune profetică, apocaliptică, adresând un avertisment umanității în ultimul ceas sub iminența pieirii ei, nu în ordinea demografică, statistică, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de-ale lui cântate cu acompaniament de ghitară de Augustin Frățilă sau de Sorin Dumitrescu, pictorul. L am văzut nu o dată compunând și dictând pe loc versuri pentru a fi numaidecât transpuse în cântec. Dau aici câteva dintr-un poem superb, dictat anume lui Sorin Dumitrescu și rămas netipărit până azi : „Se duc soldații într-un război pierdut,/ război care încă nu a-nceput./ Morții cei tineri sunt încă vii/ cum toamna strugurii-n vii./ E încă-n viață tot ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiica poetei Eva (Ström) și a lui Helge (Ström), doctorul și soțul Evei, care au venit special la Stockholm cu mașina ca să mă aducă la vila de vară a familiei. Casa e ridicată pe o stâncă înconjurată de o grădină superbă, cu plante rare, de exemplu: aconite. Masa a fost pusă afară, printre flori. Episcopul sosește îmbrăcat cu modestie și vorbește simplu, fără emfază. E foarte cunoscut încă din tinerețe pentru atitudinea lui liberală, militând pentru drepturile femeilor. După moartea soției
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de a vedea frumusețea vieții din nou. Prietenii mei literari sunt în locul iubirii? Birgitta (Trotzig) a venit îmbrăcată în roz, cu o vestă indiană, plină de farmec. Un înger deghizat! Mi-a dăruit o floare roșie de Crăciun și o superbă carte despre Kafka, scrisă de Ernst Pawel. Am vorbit până după miezul nopții, într-o atmosferă de vrajă prietenească. Toate republicile din URSS vor să iasă din greul jug care apasă peste ele. Cum se vor desface? Prin băi de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
el în fața unei catedrale și așteptam sosirea laptelui... Aprilie La restaurantul francez Coq blanc, din Stockholm, invitată de Eva Bonnier și soțul ei, jurnalistul Erik Sidenblad. Boni (Herlin) e cu noi, și-a cumpărat pantofi noi pentru ocazia asta. Masă superbă, Eva e plină de farmec, ne spune despre fratele ei, Karl Otto, cu care nu vorbește. Rivalitate în care sora cea mică a învins? Boni se simte intimidat, dar până la urmă totul e bine. La întoarcere am găsit un buchet
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de portocală, imitând gesturile lui iubite la deschiderea „sigiliului” sticlei și la momentul vărsării licorii, culoare de aur, în paharul de cristal. Am primit o scrisoare de la Ileana (Mălăncioiu), care m-a bucurat mult. I-am tradus câteva poeme în superba revistă Lyrikvännen,‚cu un mic eseu despre Libertățile poetice. Până la mine, nimeni nu s-a gândit s-o traducă și s-o publice. 27 februarie. Am visat că un copil mă amenința cu un cuțit, nereușind să mă atingă. O
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
flori și cu trandafiri roșii în frunte. Draga mea Marianne (Eyre) a venit cu daruri și cu tortul de ciocolată concurând cu tortul lui Inger! Eva (Bonnier) a venit cu soțul ei, jurnalistul Erik Sidenblad, cu șampanie și crini albi superbi, vorbind despre cartea mea de poeme. Agneta (Pleijel) mi-a adus pur și simplu o bucată dintr-un vechi templu thailandez, ca să mă protejeze de demoni! Dar ce apariție de vis a făcut Ana Maria Narti cu soțul ei, doctorul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la ușă, îmi face curte (ca tuturor văduvelor); stabilim să mă mut pe 18 ianuarie. Glumesc ca să nu mă enervez, răspund cu ironie „curții” octogenare. Ultima zi a anului, 31 decembrie. Am cumpărat șampanie, somon, pateuri și am făcut o superbă plăcintă de mere. Am invitat-o pe Ingrid (Lindgren), pianista. Între timp mă sună doctorii români, familia Repta, cărora le-am dăruit lucruri din casă, cu ocazia mutării. Vor să-mi aducă mâncarea tradițională. Alerg pe Sveavägen, dar nu ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a lui Creangă. Nu m-a amuzat deloc. În suedeză, totul părea de o penibilă vulgaritate. Rudolf Nurejev a murit la cincizeci și șase de ani, atac de cord se spune, dar noi, jurnaliștii, am aflat adevărul repede: SIDA! Corpul superb și geniul lui Rudolf nu i-au făcut viața ușoară. Există asemănări între viața lui și a celuilalt geniu al dansului, Vaslav Nijinski, ale cărui însemnări și desene le am în sfera ochilor, când mă surprind preocupată de bagatele. Suferințele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și Boni (Herlin), amândoi prieteni care mi-au citit cartea cu poeme, dându-mi sfaturi prețioase. Eram cu ei, plimbându-mă în Gamla Stan. Apoi am ajuns curios de repede în fața casei mele - am văzut un incendiu, focul ieșea din superba sobă de porțelan din apartamentul în care am trăit cu René și din care m-am mutat de curând, un etaj mai jos. Vedeam frontonul de porțelan căzând drept, fără să se spargă. Oamenii veniseră să vadă resturile, mi-era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a tatălui său, profesor universitar cu care pictorul s-a luptat o viață. Am șoptit lângă piatra lui Hill cuvinte de iubire și mare admirație pentru toată opera lui, inclusiv poemele. Seara, la Inger (Johansson) acasă, unde era o masă superbă, au venit și Birgitta, și Ulf - erau la masă și Stina (cu prietenul ei), și Per (fiica și fiul amfitrionilor), și bineînțeles Mats, soțul lui Inger. La întoarcere la Stockholm, între Nässjo și Trana, am văzut Palatul Hermelin, înălțat pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de începuturile ființei. Misterul locului de naștere, al luminii de atunci, al ireversibilității momentelor cosmice. 22 aprilie. Birgitta (Trotzig) a fost aleasă în Academia Suedeză, pe scaunul cu numărul 6, în locul scriitorului Per Olof Sundman (din care am citit numai superbul roman despre exploratorul suedez André). Bucurie, triumf, am văzut fața iubită a Birgittei peste tot, în presă și la TV. Citesc din nou din Wittgenstein. Numai moartea dă sens vieții. A crede în Dumnezeu înseamnă că faptele lumii nu sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nici frac și nici pantofi eleganți. Totul strălucea de lux. E sărbătoarea primirii în Academie a Birgittei (Trotzig) și toți prietenii sunt de față în haine cumpărate cu această ocazie. Birgitta apare prima îmbrăcată în catifea vișinie, cu granate vechi, superbe, pe piept. A ținut discursul despre scriitorul al cărui loc îl va ocupa (Sundman), un scriitor care a avut multe aventuri, riscându-și de multe ori viața. La balconul special străluceau regele și regina, ca niște păpuși onirice. Andrei era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ajuns un chin pentru mine. Ca și pentru citit, trebuie să mărturisesc că n-am găsit până la vârsta mea o poziție convenabilă, care să mă satisfacă sută la sută pentru grele operații: cititul, scrisul, studiatul. În schimb, am găsit ceva superb pentru desenat: „felul copiilor” sau cel al geniului Juan Mirò și al altora: pe podea, în genunchi, cu tot corpul! Și atunci văd clar cum ar trebui scris, citit, studiat: cu tot corpul! La fel ca și pentru rugăciune: cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]