6,151 matches
-
noul sat Rotileștii Mici. Două obiective din comuna Câmpuri sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca monumente de arhitectură. Unul este biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din fostul sat Teii (actualmente inclus în satul Câmpuri), aflată la intrarea în sat și datând de la 1663; celălalt este casa lui Moș Ion Roată, datând din secolul al XIX-lea și aflată în centrul satului Câmpuri (initial in satul Gura Văii).
Comuna Câmpuri, Vrancea () [Corola-website/Science/310934_a_312263]
-
formate în majoritate din fag montan , care în „Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul. În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre liane, sunt răspândite iedera și curpenul de pădure, cunoscute de localnici sub numele comun
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Scara pe unde se urcă la cafas (balcon) și, mai sus, la clopotniță se află dispusă în zidul nordic al pronaosului. Lăcașul de cult nu este pictat, ci doar tencuit. Printre elementele sculptate cu măiestrie sunt catapeteasma din lemn de tei, cu un motiv ornamental în formă de frunză de stejar, și amvonul.
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
Una dintre controversele referitoare la este legată de aniversările a 90, respectiv 92 de ani, când, conform unor înregistrări video postate pe YouTube, un grup de măicuțe de la Mănăstirea Petru Vodă i-au cântat starețului „Sfânta tinerețe legionară”. La Poiana Teiului din județul Neamț, Iustin Pârvu este cetățean de onoare, are un bust ridicat în curtea primăriei, iar o școală îi poartă numele.
Iustin Pârvu () [Corola-website/Science/309594_a_310923]
-
, cunoscut și sub denumirea de Monumentul Regulamentului Organic, este un monument din municipiul Iași, amplasat în centrul Parcului Copou, în apropiere de "Teiul lui Eminescu". El a fost realizat între anii 1834-1841. Obeliscul leilor a fost inclus în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul . Cartierul Copou de astăzi s-
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea (ulm), Crataegus pentagyna (păducel), Cornus sanguinea (sânger), Evonymus europaea (voniceriu). În pâlcurile de arbuști, vegetația ierboasa cuprinde specii că Tamus communis (fluierătoare), Polyfonum spp. (troscot), Lithospermum spp. (mărgelușa), iar în culturi, Agropyron repens (pir), Lolium perenne (raigras), Cirsium
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
de sus Răstignirea este încadarată de icoanele Maicii Domnului și Sfântului Ioan Botezătorul. În primul registru de sus sunt pictați prorocii, având în centru pe Maica Domnului, apoi registrul Apostolilor, având în mijloc icoana Deisis. Sunt executate din lemn de tei în „sculptură de traforaj”, reprezentând vița de vie cu struguri și frunze, având medalioane cu cei patru evangheliști, apostoli și prooroci. Pe bolta naosului este reprezentată Sfânta Treime în redactare occidentală, între capete de îngeri, stele și flori. Pe poalele
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
mai multor premii și diplome printre care: Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române (1977) pentru lucrarea colectivă „Independența României”; Premiul pentru critică literară al revistei „Literatura și Arta” Chișinău (1993); Medalia Națională Eminescu (2000); Diploma de Excelență și Premiul Mihai Eminescu „Teiul de Aur” Botoșani-Ipotești (2002). Căsătorit, din 8 martie 1956, cu poeta Adela Popescu, absolventă a Facultății de Litere din București, membră a Uniunii Scriitorilor și a altor asociații și societăți, autoare a volumului de versuri „Între noi timpul” publicat in
George Muntean () [Corola-website/Science/309126_a_310455]
-
temperaturi medii anuale intre 6-10⁰ C și precipitații cuprinse intre 500-700 mm/an (mai mari în zonele înalte). În comună, flora este constituită în general din păduri de foioase, specia dominantă fiind fagul. Alte specii întâlnite sunt: stejarul, gorunul, frasinul, teiul, arțarul, carpenul și castanul iar dintre conifere: bradul, molidul și pinul. Influențele submediteraneene au dus la dezvoltarea unor specii endemice, precum: liliacul sălbatic, mojdrenul, scumpia, alunul turcesc. O bogăție verde a zonei este dată de numeroasele plante medicinale ce pot
Comuna Padeș, Gorj () [Corola-website/Science/310501_a_311830]
-
iar dintre conifere: bradul, molidul și pinul. Influențele submediteraneene au dus la dezvoltarea unor specii endemice, precum: liliacul sălbatic, mojdrenul, scumpia, alunul turcesc. O bogăție verde a zonei este dată de numeroasele plante medicinale ce pot fi culese din zonă: tei, sunătoare, mușetel, tintaur, păducel, scumpie, ciuboțica cucuclui (aglice), coada șoricelului etc. Flora zonei este una bogată, reprezentata prin specii variate de flori, cele mai reprezentative găsindu-se în Rezervația de Narcise din Piatra Cloșanilor. În zonă fauna este foarte variata
Comuna Padeș, Gorj () [Corola-website/Science/310501_a_311830]
-
absidii laterale după gustul rafinat al ctitorei, spătăreasa Safta Bogdan. Are un pridvor deschis spre apus, după stilul curților boierești. Interiorul cu pereții căptușiți cu scândură, nepictați, vopsiți cu ulei albastru, iar acum cu alb. Catapeteasma este din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799 spătareasa Safta Bogdan, preciza că în acel moment, construcția schitului nu era terminată. În 1816 Safta Bogdan, și fiica sa Casandra Costache, au dăruit schitului moșia Ciorăni, situată
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
de sud-vest a țării, la contactul cu extremitatea nordică a Peninsulei Balcanice. Dealurile sunt pline de pruni (soiuri obișnuite), meri, peri, cireși, gutui, nuci, viță de vie. În lungul văilor unde se observă “patria pădurilor de fag”, stejar, gorun, frasin, tei, salcâm, paltin, iar pe malul apei: răchită, salcă, arini și plopi. Fauna se remarcă prin specii diverse în funcție de vegetație astfel: în pădurile mari și dese se ascund mistrețul, urși din loc în loc, lupi, veverițe, dihori, spre deosebire de apă unde întâlnim: latite
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
cântecelor ce au atins un nivel de popularitate mondial sunt adesea în limba engleză, indiferent de naționalitatea artiștilor. Totuși, o parte dintre artiști au publicat și versiuni ale cântecelor în limba lor maternă (de ex. „Dotta” de Basshunter, „Dragostea din tei” de O-Zone) bucurându-se de același nivel de popularitate că și variantele în engleză. Nenumărate cântece conțin o abundență de versete Rap. Acest lucru fiind o caracteristică majoră a Eurodance-ului. O puternică voce feminină, ce menține linia melodica a
Eurodance () [Corola-website/Science/310716_a_312045]
-
este asigurată de DN 22 Tulcea-Isaccea-Luncavița-Măcin-Brăila. Tot prin DN 22 și în continuare prin DJ 251 se face legătura cu orașul Galați. Un alt drum ce asigura legătura în teritoriu este DJ 222 A, ce leagă localitatea Luncavița prin Pasul Teilor de teritoriul localității Nifon. Gospodăria tradițională din Luncavița se înscrie în specificul celorlalte așezări de la Dunărea de Jos, cu „curte închisă” de factură agro-pastorală, cu elemente clare pentru „gospodăria cu curte dublă” (oborul sau ograda animalelor și oborul sau curtea
Comuna Luncavița, Tulcea () [Corola-website/Science/310831_a_312160]
-
sau curtea casei). Studiile efectuate au evidențiat grija țăranilor față de animale dar și față de condițiile climatice, în ceea ce privește dispunerea casei sau a acareturilor față de punctele cardinale. Începând cu anul 2002, în ultima duminică a lunii iunie, la Luncavița are loc ""Sărbătoarea Teilor"". În anul 2011, Luncavița a fost una din primele localități din România care a aderat la sistemul „ghișeul.ro” de plată on-line a impozitelor. Activitățile predominante sunt comerciale și agricole. În zonă mai activează o carieră de extragere a pietrei
Comuna Luncavița, Tulcea () [Corola-website/Science/310831_a_312160]
-
sistemul „ghișeul.ro” de plată on-line a impozitelor. Activitățile predominante sunt comerciale și agricole. În zonă mai activează o carieră de extragere a pietrei. Luncavița formează o importantă zonă meliferă a țării, datorită ecosistemului care include foarte multe exemplare de tei. În anul 2015, aproape jumătate din bugetul comunei a fost bazat pe fondurile UE. Teritoriul administrativ al comunei Luncavița se află situat pe unitățile geomorfologice ale Dobrogei de Nord. Relieful este caracterizat de asocierea a trei subunități morfostructurale bine diferențiate
Comuna Luncavița, Tulcea () [Corola-website/Science/310831_a_312160]
-
8 km de localitatea Verești. Satul, cu oameni gospodari, păstrează cu sfințenie credința și tradițiile străbune. Drumul ce unește localitatea cu satul Verești, trece prin centrul satului; drumul este presărat de o parte și de alta cu un aliniament de tei. Din centrul satului se desprinde un drum cândva pietruit, în prezent modernizat prin programul SAPARD. Prima mențiune documentară scrisă a satului datează din 15 februarie 1622, când Ioan din Bănești este martor pentru nașul său, diacul Vasile Dinga, care a
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
la crepat puțin. Acest clopot s-a recvirat s-a recvirat pentru armată în 1917; a avut greutatea de 50 de kilograme. Pe clopotul cel mic este gravat cu litere cirile: ”"acest clopot s'au vârsat spre lauda sf(in)tei Troițe în anul 1768"” - clopotul cel mic l-a cumpărat un om ce a căzut în robie grea și a făgăduit că va cumpăra un clopot de ”șugubjină” adeca de întoarcere de vreme grea, căci împrăștie norii. În anul 1922
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Buretele (din boletus) are mai multe denumiri românești printre
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Siria și Liban, unde crește în grupuri mari lângă cioturile putrezite de stejar. Crește în regiunea Borgotaro din apropiere de Parma, în Italia, unde are un statut de Denumire de origine protejată. "Boletus edulis" a fost găsit în păduri de tei (Tilia) din apropierea orașului Christchurch în Noua Zeelandă, unde este posibil să fi fost plantat. În Africa de Sud crește din abundență în pădurile de pini de pe cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Cine stie să le-asculte? / Ale păsărilor neamuri / Ciripesc pitite-n ramuri / și vorbesc cu-atât de multe / Înțelesuri. // Cucu-ntreabă: - Unde-i sora / Viselor noastre de vară? / Mlădioasa și iubita, / Cu privirea ostenita, / Că o zână să rasară / Tuturora. Teiul vechi un ram întins-a, / Ea să poată să-l îndoaie, / Ramul tânăr vânt să-și deie / și de brațe-n sus s-o ieie; / Iară florile să ploaie / Peste dansa. // Se întreabă trist izvorul: / - Unde mi-i crăiasa oare
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
ziua de azi în fondurile TVR. În vara anului 1991 teatrul revine la Chișinău, iar în toamna aceluiași an este oficializat în cadrul Ministerului Culturii. Petru Vucărău devine prim-regizorul teatrului. Val Butnaru, jurnalist și dramaturg, își asumă direcția artistică a TEI, direcția administrativă fiind asigurată de Valentin Todercan. Teatrul a fost temporar situat în incinta Palatului Republicii, pe strada Nicolae Iorga 21A. În perioada 1991-1995 în teatru au fost montate spectacole renumite, cum ar fi "Așteptându-l pe Godot", "Cântăreața cheală
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
un eveniment teatral și cultural unic în țară În 1995 ambii directori - Val Butnaru și Valentin Todercan - părăsesc teatrul. Direcția artistică este preluată de Petru Vutcărău (aici se încheie prima perioadă a existenței teatrului), iar din 1997 director manager al TEI devine Veaceslav Reabcinschi. În 2000, teatrul „Ionesco” este nevoit să-și părăsească primul sediu temporar - din strada N. Iorga - pentru a se muta în altul, la fel temporar - sediul Centrului de Cultură și Artă „Ginta Latină”, pe strada Sfatul Țării
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
din strada N. Iorga - pentru a se muta în altul, la fel temporar - sediul Centrului de Cultură și Artă „Ginta Latină”, pe strada Sfatul Țării 18. Anul 2001 marchează, într-un fel, începutul celei de-a treia perioade în istoria TEI, legată de venirea, în bloc, a unui nou grup de actori - absolvenți ai Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice. În această perioadă teatrul își diversifică sensibil spectrul activităților - abordează teme noi, dezvoltă în continuare tradiția „spectacolelor mari”, colaborează cu
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
spectacolelor mari”, colaborează cu regizori invitați, acordă o atenție sporită dramaturgiei moderne, naționale și internaționale, cu un pronunțat aspect social, promovează noi nume în regie. În 2000, Ion Sapdaru, actor și regizor la Teatrul Național din Iași (România) montează la TEI spectacolul "Hamlet" după Shakespeare, o importantă realizare atât pe plan regizoral, cât și pe cel actoricesc. Unul dintre cele mai importante proiecte din această perioadă a fost spectacolul "Mașinăria Cehov" după piesa lui Matei Vișniec - prima colaborare internațională a teatrului
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]