6,584 matches
-
de au făcut mănăstirea Slatina întru acel loc, unde au fost paltinul. Și au adus și capul Sfântului Grigorie Bogoslov, de stă pănă astădzi la sfânta mănăstire la Slatina, ferecat cu argint și cu pietri scumpe."" La punerea pietrei de temelie a bisericii Mănăstirii Slatina a participat alături de domnitorul moldovean și Patriarhul Ioasaf al Constantinopolului. Cronicarul Grigore Ureche a scris că sfințirea bisericii a avut loc la 14 octombrie 1558 (7066) și a fost celebrată de mitropolitul Grigorie Roșca, înconjurat de
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii. Au fost demontate ghizdurile fântânii și s-au depozitat într-una din încăperile ruinate ale trapezei. Între 1829-1834, arhiereul Filaret Beldiman (1781-1844) a refăcut din temelie turnul de poartă de pe latura de est, așezând o inscripție de 15 versuri, pe o tablă de aramă, care ""s-au săpat de Nazarie ieromonahul în Iași, 1834"". Tot atunci au fost demolate chiliile din dreapta turnului, iar în partea stângă
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
vest. De ambele părți ale acestui turn, în interiorul incintei, au existat inițial două corpuri de clădiri fără etaj, având deasupra loc un drumul de strajă, prevăzut cu creneluri de apărare. Între anii 1830-1834, arhiereul Filaret Beldiman "Apamias" a refăcut din temelie turnul de poartă de pe latura de est. Turnul are coloane neoclasice angajate, pe ambele fațade și era inițial mult mai înalt, având două etaje. La etajul său se află paraclisul de iarnă cu hramurile Sf. Nicolae și Sf. Spiridon. Tot
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
festivitate a fost prezent și regele Carol al II-lea, prințul moștenitor Mihai, membri ai guvernului României și numeroase personalități. Lucrările de construcție au fost inițiate la 10 septembrie 1923, iar pe 7 octombrie 1923, a fost pusă piatra de temelie a catedralei, festivitate la care au participat prințul moștenitor Carol al României și primul ministru Ion I. C. Brătianu. Construcția a durat zece ani, în prima fază, între 1923-1926 folosindu-se un schelet de beton armat în care s-a zidit
Catedrala Mitropolitană din Cluj () [Corola-website/Science/302404_a_303733]
-
cealaltă a vândut-o și s-a numit "Stamate - Bănești", apoi Bănești. Biserica de lemn din Bănești s-a păstrat intactă, iar cumpărătorul moșiei din vestita familie Cănănău a ridicat-o fără s-o desfacă și i-a așezat o temelie de piatră acoperind-o cu draniță. Mai târziu satul Stamate dinspre domeniul Bălușenilor s-a extins și dincolo de "Valea Lacului", unde de același boier s-a construit o bisericuță de lemn, un teren foarte bine ales ca vedere generală, construindu
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
bisericuță de lemn, un teren foarte bine ales ca vedere generală, construindu-se în aproape și o casă de locuit. După schimbarea proprietarului moșiei, noul proprietar fiind Costachi Miclescu, săteni în frunte cu preotul Simion Simionescu au făcut cărămidă și temelie din piatră grea, au ridicat în cumpene câte o porțiune din haizașul bisericii clădind pereții din cărămidă și au acoperit-o cu șindrilă. Acestă bisericuță era fără pod și fără pictură: icoanele fiind în alb. Costachi Miclescu fiind rudă cu
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
Popa Mihul și Simion Vătășelul. Pisania săpată în piatră deasupra intrării, în pronaos, are următorul text: "“Această sfântă și dumnezeiască biserică, întru care se cinstește și se prăznuiește blagoveșteniile Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria, care din temelia ei este zidită și cu toată cheltuiala părintelui chir Climent, Episcop al Râmnicului și Noului Severin, la curgerea anilor 7250 (1742) în luna lui Aprilie 26, ispravnic fiind chir Ilarion, proegumenul Bistriței.”" Se pare că datarea din pisanie ar fi
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
cu Marica Creița, Dumitru Ereu, Constantin Ereița si Radu Ereu...”" Biserica nouă din Pietrari de Jos, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, construită în anul 1907. Pisania acesteia este urmatoarea: "“Această sf. Biserică parohială cu hramul “Cuvioasa Paraschiva” s-au clădit din temelie cu stăruința și cheltuială preotului paroh Ștefan Popescu ajutat fiind și de alți binevoitori creștini în al X-lea an de pastorie al P.S. sale părintelui episcop D.D.Atanasie. În anul mântuirei 1907”." Biserica nouă din Pietrari de Sus, construită
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
de pastorie al P.S. sale părintelui episcop D.D.Atanasie. În anul mântuirei 1907”." Biserica nouă din Pietrari de Sus, construită la 1922, care are urmatoarea inscripție în pisanie: “Această Sf. Biserică Parohială cu hramul Sf.Voievozi s-au clădit din temelie prin stăruința preotului paroh G.Nicolaescu și a epitropilor Toma I.Cazacu, Ioan Popescu și alți enoriași și cu cheltuiala tuturor enoriașilor și alți pioși creștini în al II-lea an de păstorire al P.S. Sale părintelui Episcop D.D. Vartolomeu
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
incinta acesteia, biserica Doamnei Maria devine, încă de la început, metoh al bisericii domnești "Buna Vestire". La câteva decenii de la ctitorire, în 1595, în urma invaziei armatelor otomane ale lui Sinan Pașa, Bucureștiul este devastat iar Biserica Doamnei Maria este demolată până la temelii. Amintirea tragicului eveniment, dar și a bisericii demolate, este păstrată pe tot parcursul secolului al XVII-lea, în multe din actele emise de cancelaria lui Matei Basarab. De altfel patrimoniul acesteia, "[...]locul bisericii doamnei Maria și cu tot locul împrejur
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
subterane de apă sau alunecările de teren. Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I. În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe
Castelul Peleș () [Corola-website/Science/302059_a_303388]
-
al societății’’, iar în cazul de față, chiar al comunității locale. Astfel, prin acțiunile întreprinse de școală la nivelul comunității, aceasta contribuie la formarea unei educații moral-cetățenești, culturale, economico-edilitare. Practic, fără școală nu se poate face nimic durabil. Ea este , temelia succesului în viață’’, și nu trebuie neglijat deloc acest lucru, chiar dacă în ultimii ani, unii neglijează din diverse motive acest aspect. I.SURSE 1. Breviarul statistic al județului Argeș. Comisia națională pentru statistică,1996; 2. Recensămintele populației realizate până in
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
Mănăstirii Trei Ierarhi. În februarie 1852 suprafața totală a terenului atribuit Parcului Copou de Eforia Iași se ridica la circa 38.500 "„stânjeni cvadrați”", sau 190.173 m² (circa 19 hectare). La 8 noiembrie 1834 s-a pus piatra de temelie a Obeliscului cu lei, monument a cărui finalizare i-a fost încredințată lui Gheorghe Asachi. Acesta din urmă ar fi întâlnit aici "„un tei cu o coroană rotată superbă, dar care nu se încadra în axa centrală a parcului. Dar
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
pe locul unde se află făcut pavilionul la prilejul întronării și pe cât se găsăști astăzi încongiurată cu șanț această grădină"”. Printre îndatoririle administratorului erau incluse angajarea a doi grădinari (un "„grădinariu”" și un "„suptgrădinariu”"), construirea unui pavilion de cărămidă cu temelie de piatră, alte două pavilioane de lemn, chioșcuri cu "„lavițălele lor trebuitoare”", pietruirea drumurilor cu "„pietricele de apă curgătoari, și cu nâsâp roșu”", precum și udarea ocazională a șoselii din drumul Copoului "„încât să nu să poată râdica colbul”". De asemenea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
curgătoari, și cu nâsâp roșu”", precum și udarea ocazională a șoselii din drumul Copoului "„încât să nu să poată râdica colbul”". De asemenea, Privileghie se angaja să înconjoare laturile dinspre est, sud și nord ale grădinii cu "„parmaclâcuri de lemn pe temelie de piatră, iar spre apus fiind dos va rămâne cu șanțu, care să vor începi a să faci de la viitorul 1836”". În 1836 Eforia Iași finanța, într-un final, o serie de amenajări peisagistice, solicitând din partea ispravnicului de Suceava punerea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
putea să supravețuiască vicisitudinilor vremii decât dacă va ști să îmbine armonios particularitățile și interesele tuturor popoarelor de pe continent. El considera că respingerea oricăror prejudecăți naționaliste, apărarea libertăților și consolidarea păcii sunt, alături de reconcilierea dintre Franța și Germania, pietrele de temelie ale unității europene. De fapt Coudenhove-Kalergi a fost mai curând un "confederalist european" și nu un veritabil federalist. Pan-Europa, spunea Coudenhove-Kalergi în discursul său la primul congres al Uniunii Pan-Europene de la Viena în octombrie 1926, refuza categoric hegemonia
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
activitatea și, dintr-o instituție de învățământ prosperă, nu rămâne decât un institut de subingineri, afiliat Institutului Politehnic din Cluj Napoca. În mai 1990, printr-un decret al guvernului român, s-a înființat Universitatea Tehnică, denumită apoi Universitatea din Oradea, pe temelia puternică a unor prestigioase tradiții universitare orădene din secolul al XVIII-lea. Era o reparație culturală și științifică de mult dorită, realizându-se astfel visul atâtor generații de intelectuali bihoreni, exprimat limpede de un istoric al instituțiilor culturale din municipiul
Universitatea din Oradea () [Corola-website/Science/302629_a_303958]
-
nesupunerea sau revoltă adolescenților este necunoscută. Metodă de abordare a acestei probleme a inclus investigarea a trei aspecte ale vieții adolescențelor: O altă carte extrem de discutată a fost "Sex and Temperament în Three Primitive Societies". Această a devenit „piatră de temelie” a mișcării de emancipare a femeilor. Ea a declarat că „nimeni nu știe în ce măsură temperamentul este biologic determinat de sex”. Ea a sperat să poată observa dacă factorii sociali sau culturali afectează temperamentul. Sunt bărbații inevitabil agresivi? Sunt femeile inevitabil
Margaret Mead () [Corola-website/Science/302650_a_303979]
-
a lui Niceta s-a realizat atât la nord cât și la sud de Dunăre. Săpăturile arheologice din anul 1971 sub bazilica paleocreștină de la Niculițel (lângă anticul "Noviodunum", în Sciția inferioară) au dezgropat un "Martyrion" și mai vechi, așezat la temelie. Pe lângă mormântul cu inscripții tombale foarte vizibile al lui Attalos, Kamasis, Filippos și Zoticos, sub cripta celor patru, au fost găsite moaștele încă unor alți martiri care au mărturisit în timpul represiunilor împăratului Decius (249-251). Marele complex de cult de la Basarabi
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
limesului dunărean al Imperiului bizantin. Printre primele vestigii creștine autohtone din România (secolele IV-V) se remarcă urmele arheologice de la Mihălășeni, județul Botoșani, care conțin rămășițele lăcașului de cult creștin, mormintele creștine și inventarul de factură creștină din mormintele necropolei. Temelia lăcașului de cult era din lespezi de râu și formau un dreptunghi cu laturile de 8 și 7 metri. Vestigii arheologice asemănătoare au fost descoperite și la Nicolina - Iași, datate în aceeași epocă. În secolul al XII-lea, etnogeneza poporului
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
poartă un fruct care aduce moartea; acestea nu sunt sădite de Tatăl" ("Tralieni" IX, 1). Odele lui Solomon prezintă texte semnificative: "Fericiți, Doamne, cei ce sunt sădiți în pământul tău și pentru care este un loc în raiul tău", căci, "temeliile mele au fost puse în mâna Domnului căci El este Cel care m-a sădit. El a pus rădăcina, a întărit-o ... și fructele Sale există în vecii vecilor... Dar Domnului îi revine slava sădirii și culturii Sale, a frumoasei
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
-o aceluiași hram „Buna Vestire”. În aceeași epocă, Domnul împrejmuiește Biserica cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe. Fără îndoială că au existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Petru Rareș. Arhitectura bisericii cu
Mănăstirea Moldovița () [Corola-website/Science/302822_a_304151]
-
la Țigănești.Cutremurul din 1814 a produs grave stricăciuni bisericii. , cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Vlad Țepeș este situată pe o mică insulă din partea de Nord-Vest a lacului Snagov. Vechi centru de spiritualitate și cultură ortodoxă, el dăinuie pe temeliile unei vechi așezări dacice. În urma cercetărilor arheologice din 1933, o primă așezare monahala a existat aici în secolul al XI-lea, care, fiind din lemn, a ars. Prima atestare documentara scrisă, referitoare la această mănăstire, datează din a doua jumătate
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
vréme s-au răsipit, care loc și pănă astăzi să cunoaște"". Această mănăstire a fost construită pe un teren nepotrivit, undeva "sub deal", în "capul iazului", adică probabil în apropierea locului unde a fost construită mai târziu Mănăstirea Frumoasa. Deoarece temelia a fost așezată într-un loc nesigur, zidurile bisericii s-au surpat la scurtă vreme. Cronicarul Nicolae Costin afirmă în letopisețul său că ""mănăstirea Galata, ce o zidisă în vale (...) să risipisă"". De la vechea biserică a mai rămas un clopot
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
anul 1725 și arhimandritul peloponezian Grigorie în anul 1820. Acest hram a fost schimbat de-abia în secolul al XIX-lea, când bisericii i s-a dat hramul „Sf. Sava”, după numele patronimic al mănăstirii. Încă de la punerea pietrei de temelie, ctitoria monahala de pe Ulița Veche, devenită metoc al Mănăstirii „Sf. Sava” din Ierusalim, căreia i-a și fost închinată, a jucat un rol deosebit de important în istoria națională a Moldovei. Astfel, la 1402, Mănăstirea „Sf. Sava” din Iași își dovedea
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]