18,899 matches
-
Comentariul nu a ajuns până la noi; din textul rezultat în urma celei de-a doua redactări ne-a parvenit, în grecește, numai un fragment referitor la Facerea 1-17, descoperit de Cardinalul Mai; întreaga operă s-a păstrat doar în traducerea latină tipărită în 1555 la Zürich de Konrad Clauser și alții. Textul acestei traduceri a fost completat ulterior, grație unei ediții îngrijite în 1772-1773 la Leipzig de Nikephor Theotokes, cu alte fragmente numite „Catena lui Nikephor”, adică o catenă grecească dedicată Optateuhului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Liceul Românesc din Brașov, pe care-l va absolvi în 1902. Înscris la Seminarul Teologic sibian (1902-1905), G. debutează în 1903 la „Telegraful român”, cu un articol referitor la școală. Seminaristul colaborează la „Tribuna”, „Foaia poporului”, „Biserica și școala” și tipărește broșura Limba nouălor cărți bisericești (1905), care atrage atenția lui N. Iorga. Cu ajutorul acestuia urmează un an cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, pe care o părăsește, având sprijinul financiar al Consistoriului sibian, pentru cea din Budapesta (1906-1907
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
școlii românești din Transilvania. Iscălind și cu pseudonime precum O. Sima, G. Sima, N. Foișor, O. Preașma, Tiberiu Mureșan, Dr. G. Oprean, Un prieten al școalei ș.a., publică studii, articole și note în „Tribuna poporului”, „Românul”, „Transilvania”, „Viața românească” și tipărește volume printre care se numără Despre educație (1911), Cercetări privitoare la situația învățământului nostru primar și la educația populară (1911), Anuar pedagogic (1913). La izbucnirea războiului mondial, pentru a nu fi mobilizat, G. trece Carpații și, stabilit la București, militează
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
judecata istoriei” sau rememorându-și viața. După moartea sa, și îndeosebi în preajma centenarului nașterii, i se reeditează câteva dintre scrierile pedagogice - Din istoria literaturii didactice românești (1975), Pentru o pedagogie românească (1977) și Nu din partea aceea (1985) - și i se tipăresc volumele memorialistice Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut (1974) și primul volum, Anii mei de învățătură, din Pe baricadele vieții (1981). „Revalorificarea” va fi desăvârșită abia după 1989, când îi apar, pe lângă alte reeditări, Chemare la judecata istoriei
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
prima de la 11 septembrie 1888 până la 2 aprilie 1889, iar a doua între 22 ianuarie și 19 martie 1895. Scoasă în urma răscoalelor țărănești din primăvara anului 1888, publicația poartă subtitlul „Organul claselor muncitoare” și este redactată de N. Armășescu. Se tipăresc în fiecare număr versuri cu caracter militant și protestatar și articole critice îndreptate împotriva celor socotiți vinovați de situația țărănimii. Este reprodusă Odă la boieri de B.P. Hasdeu. Colaborează Al. Macedonski, cu o variantă a poeziei Odă la condeiul meu
GLASULTARANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287296_a_288625]
-
Ionnescu-Gion, Lazăr Șăineanu, Gr. G. Tocilescu, Anghel Demetriescu, N. I. Apostolescu, N. Scurtescu, G. Dem. Teodorescu, Ilie Bărbulescu, M. Gaster, S. Fl. Marian ș.a., pivotul întregii grupări fiind Societatea Românismul și foaia pe care aceasta o scotea. După ce, în 1985, a tipărit antologia de texte Oratori și elocință românească, cu multe pagini mutilate de cenzura epocii, G. a revenit asupra acestui gen de literatură în Elocință și parlamentarism (1997). SCRIERI: V. A. Urechia, București, 1979; B. P. Hasdeu și discipolii săi, București
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
al „Tribunei” arădene, calitate în care autoritățile maghiare îi intentează numeroase procese de presă, din cauza cărora va trebui să se refugieze, în 1912, peste Carpați. O vreme este corespondentul la București al unor ziare germane. Până la intrarea României în război, tipărește „romanul” Oameni din Ardeal (1915, reeditat în 1919 cu titlul Pribegie) și este administrator la revista „Solia”, în care îi apar, sub semnătura Iuliu Giurgea-Bradu, articole și nuvele, acestea din urmă urmând a fi strânse, în 1917 (sau în 1918
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
UNESCO, inițiază între 18 și 25 ianuarie 1960 o dezbatere, aparent inocentă, intitulată Umanismul și epoca noastră, la care participă Athanase Joja, Emil Condurachi, Al. Graur, Iorgu Iordan, Ștefan Milcu, Andrei Oțetea, Mihai Ralea, Tudor Vianu, ale căror intervenții sunt tipărite începând cu numărul 5/1960. Adevărat cal troian introdus în tabăra adepților jdanovismului, dezbaterea se va solda cu o ultimă masă rotundă purtând titlul Umanismul și epoca noastră. Umanismul socialist - cea mai înaltă treaptă a umanismului (8/1960), prin care
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
nou despre roman, Critica și romanul). În 1964 Ștefan Bănulescu e prezent cu două dintre capodoperele sale, Mistreții erau blânzi și Dropia, alt prozator descoperit de revistă este Ion Băieșu, cu nuvela Sufereau împreună, în vreme ce lui Fănuș Neagu i se tipărește Vară buimacă. Tinerii critici Eugen Simion și Matei Călinescu comentează apariția unor volume de Marin Sorescu, Nichita Stănescu ori Ștefan Aug. Doinaș, care debutează editorial cu volumul Cartea mareelor, cuprinzând poeme scrise, majoritatea, în urmă cu cel puțin două decenii
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
secerată al lui Eugen Jebeleanu, din care apăruseră în G.l. numeroase poeme, este recenzat de Lucian Raicu (23/1967). Ca „fragment de jurnal”, în numărul 27/1967 apar câteva pagini din Luntrea lui Caron, romanul postum al lui Lucian Blaga, tipărit abia în 1990. Sunt recenzate 11 elegii de Nichita Stănescu (Lucian Raicu, 21/1967), Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc (Valeriu Cristea, 32/1967), Echinoxul nebunilor de A.E. Baconsky (Eugen Simion, 36/1967) ș.a. Se dau fragmente din romanele în
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
relativement à cette province. Tot în franțuzește și tot ascuns îndărătul unor inițiale fanteziste (M de MO***), elaborează, în 1838, cu ajutorul profesorului francez Satur (pentru partea stilistică), lucrarea Poids de la Moldo-Valachie dans la question d’Orient. În 1853 îi este tipărită, la Paris, sub pseudonimul-anagramă G. Chaïnoi, scrierea Dernière occupation des Principautés Danubiennes par la Russie, un fel de memoriu adresat marilor puteri apusene. Unul dintre capitole referă despre literatură și tendințele sale (De la littérature et de ses tendances). După înfăptuirea
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
introducere a romanului pe care îl proiectase. I s-a atribuit, fără argumente peremptorii, paternitatea romanului Don Juanii din București, apărut fără semnătură în „Independința” (1861-1862). Autorul s-ar putea să fie Pantazi Ghica. A mai tradus, fără a le tipări, piesele Daniel Rochat de Victorien Sardou și Hernani de Victor Hugo. În afară de pamfletul Epistola studenților din facultatea Creierului din planeta Jupiter, scrie o satiră la adresa politicianismului vremii, intitulată O ședință administrativă la Piei Roșii cu leafă. Propunând spre premiere Academiei
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată înainte de 1820), se străduiește să lămurească relativitatea unor concepte, sugerând totodată o politică de guvernare întemeiată pe rațiune. Urmărit de ideea unificării lingvistice, întocmește o gramatică, Băgări de samă asupra canoanelor gramăticești (tipărită la 1840; un capitol de prozodie conține și o definiție a metaforei, după Quintilian), precum și un „dicsioner”, Condica limbii românești (încheiat în 1832). Este o lucrare de proporții monumentale, cu un caracter enciclopedic. Uriașul material adunat aici e folosit pentru
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
cu inițiale ) în alte periodice, precum „Cronicarul”, „Zodiac”, „Umanitatea”, „Săptămâna literară”, „Cuvântul liber”. La sfârșitul anului 1936, împreună cu I. Cohn, preia de la I. Ludo revista „Adam”, al cărei „director-proprietar” devine în 1939. Peste un an, nemaiobținând autorizația de a o tipări, emigrează în Marea Britanie, unde o editează, din 1941, într-o formulă nouă, de magazin literar scris în engleză și în franceză, sub titlul „Adam International Review”, câteva din cele cinci sute de numere apărute până în 1991 fiind consacrate unor personalități
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
A. Băliban și V. Pop), J.-J. Rousseau (A. Cosma), Alphonse Daudet (Tit Bud), Herder ș.a. G. a constituit un moment de vie activitate patriotică și culturală într-o zonă a Transilvaniei în care, până la apariția acestei reviste, nu se tipărise nici un periodic în limba română. R.Z.
GUTINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287393_a_288722]
-
cele pentru copii din București: „Luminița”, „Arici Pogonici”, „Cutezătorii” ș.a. Cu toate că începuturile literare ale lui G. se leagă de poezie, când revine în viața literară se va dedica scrisului pentru copii, prima lui culegere de povești fiind Nucul lui Toderiță, tipărită în 1952. Harul basmelor, odată descoperit, se va revărsa necontenit într-o mulțime de snoave, povești, basme, legende, poeme versificate, toate alcătuind o lume fermecată, care atrage - dacă nu acaparează - publicul mai tânăr sau mai vârstnic, prin amestecul reușit de
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
Pământul românesc”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” ș.a. Relativ târziu își adună poeziile și traducerile în placheta Duh de basm (1934), distinsă de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul pentru debut editorial. Ulterior s-a ocupat mai mult de tălmăciri. A tipărit volumul Poemele lui Edgar A. Poe (1938), premiat și acesta, și a dat la lumină, în „Revista Fundațiilor Regale”, versiunea românească a tragediei Mitridate de Jean Racine. Sporadic a mai publicat câteva poezii. Mobilizat la începutul războiului, a dispărut pe
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic, voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
răzeși înstăriți. Urmează clasele primare și liceul la Bălți, unde este coleg de clasă cu Eugen Coșeriu, viitorul lingvist. Începe activitatea publicistică în 1938, când scoate, într-un singur număr, revista „Flori de stepă”. În 1940 I. E. Torouțiu îi tipărește la Editura Bucovina volumul de epigrame Muștar. Între 1941 și 1943, ca redactor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei, se ocupă de periodicele „Basarabia” și „Transnistria”. Concomitent publică versuri în revistele „Iconar”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Chemarea vremii”, „Familia
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
se întâmplă încă în țările fostului lagăr comunist. În exil, preocupările literare ale lui G. se manifestă în continuare în limba română: publică poeme religioase în „Buna Vestire” din Roma, „Revista scriitorilor români” (München) ș.a., apoi, sub pseudonimul Simon Cubolta, tipărește în RF Germania volumul Pietre de aducere aminte (1971). Frumoase în simplitatea expresiei și cutremurătoare prin metafora vizionară, poemele lui G. se înscriu în cea mai bună tradiție a poeziei românești de inspirație religioasă. Versurile relevă dintru început sensul demersului
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
Mureș, noua serie fiind condusă de G. timp de treisprezece ani, până în octombrie 1983. Inițiativele sale publicistice individualizează revista în cadrul presei literare românești. Astfel, înființează, în 1972, pe lângă „Vatra”, un cerc de traducători, a cărui activitate se concretizează în tălmăcirile tipărite într-o secțiune specială a revistei și în câteva cărți apărute la editurile Dacia din Cluj-Napoca și Kriterion din București. El însuși a tradus, publicând mai întâi fragmente în reviste, din Sütő András, Jurek Becker, Günter Grass, Willi Meinck. Colaborează
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
la Liceul „B.P. Hasdeu”, din 1939), iar în 1940 se refugiază la București, unde este profesor la Liceul „Gh. Lazăr”. În 1942 devine doctor (magna cum laude) în filosofie și litere al Universității din București, susținând teza Filosofia lui Tolstoi, tipărită în 1944. Din 1947 e reîncadrat ca șef de lucrări, iar din 1949 șef al Catedrei de slavistică la Universitatea din Iași. Va fi înlăturat din învățământ în 1952, sub acuzația de „naționalism șovin”, „reacționarism” etc. În 1958 este rechemat
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
liric și uneori patetic al unor mari figuri ale trecutului românesc, precum Avram Iancu, Iosif Vulcan, V. Alecsandri, I.L. Caragiale, G. Coșbuc, Aurel Vlaicu. G. a publicat prin reviste traduceri din Petőfi Sándor și Ady Endre, din Schiller, Lenau ș.a., tipărind în volum (1934) numai tălmăcirea poemului dramatic Tragedia omului de Madách Imre. Patriotismul este în inimile sincere, în afară de orice tendință politică, un simțământ adevărat și adânc, și întrucât este astfel, poate fi, în certe împrejurări, născător de poezie. Și în
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
dascălului bisericesc Nicolae Halipa, H. urmează Seminarul Teologic de la Chișinău, terminat în 1904, apoi, contaminat și de febra revoluționară a anilor 1905-1906, se dedică unei activități de militant social-național. Organizează Uniunea Țăranilor și se implică în apariția primului periodic românesc tipărit dincolo de Prut, „Basarabia” (1906-1907), unde publică, semnând P. Basarabeanu (P.B.) și Pintilie Cubolteanu (P.C.), articole în care afirmă dreptul țăranilor români de a avea învățământ, religie și cultură în limba națională. Atitudinea critică față de stăpânirea rusească i-a adus o
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
implicat, ale personalităților care au avut un rol deosebit în evenimentele unei perioade istorice de mari schimbări. Cea mai mare parte a memoriilor este scrisă după 1957, multe texte cuprinzând și relatări despre suferințele sale ca deținut. Unele s-au tipărit postum, după 1990, fie ca secvențe memorialistice propriu-zise (Pan Halippa despre întâlnirea cu Lenin, pentru Basarabia, „Totuși iubirea”, 1992, Jurnal. 13 aprilie 1958 - 17 oct. 1960, „Manuscriptum”, 1992), fie sub forma unor interviuri („Tineretul liber”, 1992, „Manuscriptum”, 1992). Câteva studii
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]