5,799 matches
-
italiană. A fost citată de vestitul geograf și cartograf francez Jean-Baptiste Bourguignon d'Anville în lucrarea "„Memoire sur les peuples qui habitent aujourd'hui dans la Dace de Trajan”". Mai târziu, în anul 1869, s-a executat la București, în tipografia "„Saunder&co.”", o reproducere după ediția italiană a lui Del Chiaro, la dimensiunile 670 X 340 mm, reproducere care se află la Biblioteca Academiei Române. Originalul hărții a fost descoperit de marele cărturar Nicolae Iorga la British Museum din Londra în
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Institutului Politehnic din München. Primind permisiunea de a se întoarce după câțiva ani în România, a înființat un birou tehnic, de asemenea a fondat și condus ca director literar colecția „Biblioteca de popularizare pentru știință, litere, arte” a casei de tipografie Samitca din Craiova. Pentru aceasta el a efectuat traduceri din literatura universală, multe din ele după ediții germane. Între altele, a tradus pentru tipografia și editura „Samitca” Suferințele tânărului Werther de Goethe (1896), de asemenea a tradus pentru aceasta și
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
și condus ca director literar colecția „Biblioteca de popularizare pentru știință, litere, arte” a casei de tipografie Samitca din Craiova. Pentru aceasta el a efectuat traduceri din literatura universală, multe din ele după ediții germane. Între altele, a tradus pentru tipografia și editura „Samitca” Suferințele tânărului Werther de Goethe (1896), de asemenea a tradus pentru aceasta și pentru alte edituri cărți de Maupassant(„Pe apă”), Alexandre Dumas fiul(„Ilka și alte povestiri”), Jules Lemaître („Studii și portrete literare”), Ouida(„Doamna marchiză
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
jurnale legislative. În cele 2 locații aproape 120 de editori științifici oferă suport pentru mai mult de 14.000 de autori. Fostul sediu central din Nördlingen, un mic oraș din sudul Germaniei, este acum sediu pentru “Beck´sche” Druckerei, o tipografie modernă cu un departament de tehnoredactare și publicații multimedia, care are 400 de angajați. “Beck´sche” Druckerei este deținută integral de Editura C.H. Beck. Tot în Nördlingen se află și Nördlinger Verlags-auslieferung, centrul logistic și de distribuție al editurii. Grupul
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
și Dr. H.C. Wolfgang Beck, care reprezintă a șasea generație de descendenți direcți ai fondatorului companiei, Carl Gottlob Beck. În 1763, Carl Gottlob Beck a achiziționat o editură care funcționa în Nördlingen de 130 de ani. Ulterior a mai achiziționat o tipografie și o librărie. Inițialele numelui fiului și succesorului său, Carl Heinrich Beck, dăinuie în numele de astăzi al companiei C.H. Beck. Decizia de a muta sediul central al companiei la Munchen a fost luată de către Oscar Beck, reprezentantul celei de a
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
fiului și succesorului său, Carl Heinrich Beck, dăinuie în numele de astăzi al companiei C.H. Beck. Decizia de a muta sediul central al companiei la Munchen a fost luată de către Oscar Beck, reprezentantul celei de a patra generații de editori, dar tipografia a rămas în Nördlingen. La mijlocul secolului al XIX-lea, compania a început să se dezvolte într-o editură pentru diferite domenii științifice, dar în același timp a păstrat un program de editare pentru literatură și artă. Timp de mai multe
Editura C.H. Beck () [Corola-website/Science/332633_a_333962]
-
în custodia Bibliotecii Naționale Széchényi din Budapesta. Harta a fost realizată prin tehnica gravurii în lemn, meșteșug pe care Honterus l-a deprins la Basel, unde a lucrat între anii 1530 și 1532 ca lector, corector și consilier literar al tipografiei și editurii Insingrin. Harta prezintă o mulțime de elemente geografice și conține 219 nume de locuri, scrise în germană și, în unele cazuri, în latină. O excepție notabilă este chiar orașul natal al autorului, Brașovul, al cărui nume este dat
Harta Transilvaniei - Johannes Honterus () [Corola-website/Science/332949_a_334278]
-
existenței sale. Românul de deschide în mijlocul unei propoziții (primul cuvânt este ”și”), pentru a sugera că începe mai degrabă undeva mai aproape de mijloc, decât de începutul adevărat al poveștii. Unii cititori au considerat acest artificiu ca fiind o eroare de tipografie, sau ca semn al lipsei anumitor pagini. În fapt, acest lucru a fost realizat în mod deliberat de către autor, pentru a oferi un iz suplimentar de autenticitate poveștii. Paul este un tânăr scriitor de 27 de ani, care suferă de
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
pirogravurile pe os de ren după picturile lui Nicolae Grigorescu, donate Mănăstirii Agapia. A scris un volum de versuri inspirate de participarea la Primul Război Mondial, un caiet cu versuri de dragoste și un volum intitulat "Doiniri Voivodale", publicat la tipografia Lumina, Piatra Neamț, în 1938. Colaborează la revistele Calendarul Ostașului, Magazin istoric, Flacăra.
Gheorghe Ante () [Corola-website/Science/333593_a_334922]
-
Bisericani. Sub îndemnul mitropolitului Dosoftei al Moldovei a deprins meșteșugul tiparului, iar numele său este menționat în „"Psaltirea slavo-română"” (1680), „"Molitvelnicul de-nțeles"” (1681) și „"Viața și petrecerea sfinților"” (1682). La rugămintea patriarhului Dositei al Ierusalimului, a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea Cetățuia din Iași, în 1682, când a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „"Întâmpinare în contra primatului papei"”. În anul 1682, Mitrofan a fost ales episcop al Hușilor, iar în 1686 - cu ocazia pribegiei mitropolitului Dosoftei în Polonia, el se
Mitrofan al Buzăului () [Corola-website/Science/333839_a_335168]
-
episcop al Hușilor, iar în 1686 - cu ocazia pribegiei mitropolitului Dosoftei în Polonia, el se va refugia în Țara Românească, unde s-a aflat în slujba domnului Șerban Cantacuzino și mai apoi a lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan a devenit conducătorul tipografiei domnești din București, unde a tipărit "„Biblia de la București”", în 1688.
Mitrofan al Buzăului () [Corola-website/Science/333839_a_335168]
-
Vede, asociație a tinerilor publiciști teleormăneni, înființată în 1935 sub președinția de onoare a scriitorului Zaharia Stancu, președinți activi fiind Nicolae Stănescu-Udrea și Florian Crețeanu. În editura acestei grupări îi apare, în 1939, volumul de epigrame „Furcile caudine”, tipărit la Tipografia „Lumina poporului” din aceeași localitate. Având recenzii favorabile, George Călinescu îl înscrie în „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent”, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941. În aceeași editură urmau să îi apară în 1940 (deja erau anunțate
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
soră de-a lui căsătorită cu un judecător de la Judecătoria plășii Fierbinți. Nuvela „Șarpele” a fost scrisă de Mircea Eliade în primăvara anului 1937, pe parcursul a paisprezece nopți, fără vreun plan, manuscrisul fiind trimis zilnic pentru a fi cules la tipografie. Scriitorul lucra în același timp și la editarea operelor lui B.P. Hasdeu în două volume, ce urmau a fi publicate de Editura Fundațiilor Regale. Lucrul concomitent la două cărți se datora faptului că Eliade avea nevoie de bani pentru o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
de pagini din nuvela „Șarpele” până la 3-4 dimineața. Fără a mai reciti textul scris, el punea manuscrisul într-un plic și-l lăsa în fața ușii de la intrare pentru a fi luat de curierul editurii și dus în aceeași zi la tipografie. Eliade se simțea istovit și surmenat din cauza activității intelectuale intense; el era nevoit să bea multe cafele în timpul nopții pentru a rămâne treaz și lua somnifere în fiecare dimineață pentru a putea dormi. Rezultatul a fost, potrivit scriitorului, o carte
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
pe când avea vârsta de 12 ani, după cum mărturisea mai târziu în volumul memorialistic "Anii de ucenicie" (1944). El a tradus în colaborare cu N.N. Beldiceanu volumul "Povestiri vânătorești" (1852) de Ivan Turgheniev; traducerea lor a fost publicată în 1901 de către Tipografia M. Saidman din Fălticeni, fiind semnată cu pseudonimul Ilie Pușcașu. Edițiile ulterioare ale traducerii au purtat titlul "Povestirile unui vânător". Prozatorul a scris o prefață la ediția revizuită publicată în 1909 de către Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva din
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
Franco-DHC la Rio de Janeiro-Brazilia, Coriolan Păunescu, Constantin Frosin, Ion Saizu, Corneliu Vadim Tudor, Lazăr Lădariu, Artur Silvestri, Anton Stanciu, Eugen Caraghiaur-Canada și alții - director executiv Editura POMPIDU, care deja a tipărit 27 volume ale diferitor autori; director executiv al Tipografiei cu același nume - jurnalist în Uniunea Europeană, certificat de Romania Gateway; Omul anilor 2002 și 2003 în Statele Unite, inclus în celebrul dicționar WHO’S WHO; premiat la diferite festivaluri de umor, realizator a numeroase emisiuni de radio și televiziune - membru al
Pompiliu Comșa () [Corola-website/Science/334838_a_336167]
-
O dată, când fetele au fost în vizită la el în oraș, le‑a plimbat prin sediul ziarului The Sun, unde au putut să vadă tot. - Prima ediție este gata de tipar, le‑a spus el, așa că o să mergem jos în tipografie ca să vedem cum iese ziarul; pe urmă, vă arăt cum e sus, la etaj. A coborât împreună cu ele pe o scară de fier, care mirosea a cerneală și hârtie de ziar, intrând apoi în subsol într‑o încăpere imensă, unde
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105808_a_107100]
-
să se simtă la largul său. Țăranul, când prășește, stă cu piciorul gol și cu pieptul desfăcut și scuipă-ntâi în palme.”" Lucrarea a fost finalizată în 1867 și propusă inițial spre publicare societății Junimea, care a acceptat-o. Totuși, tipografia acesteia nu dispunea încă de un corp de literă caligrafică, necesar învățării scrisului de mână, iar apariția cărții risca să întârzie. Autorii s-au adresat atunci nou înființatei „Societăți pentru învățătura poporului român” de la Iași. Aceasta a numit o comisie
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
din trei membri (institutorul I.A. Darzeu și profesorii M. Buznea și I. Stavrat) care a analizat manualul și a recomandat tipărirea lui. Prima ediție a fost publicată pe cheltuiala „Societății pentru învățătura poporului român” în 1868 la Iași la tipografia "H. Goldner", într-un număr de 4000 de exemplare. Autorii au renunțat la remunerația ce ar fi urmat să o primească pentru prima ediție a acestei lucrări, cu condiția ca beneficiul obținut să finanțeze apariția unei a doua ediții - care
Metodă nouă de scriere și cetire () [Corola-website/Science/333976_a_335305]
-
a fost un cărturar și cleric grec, care a trăit o vreme în Țara Românească. A fost între 1705-1715 corector al cărților de limbă greacă care erau scoase la tipografia din București. Conform lui Daponte, care l-a întâlnit în iulie 1730, cronicarul a susținut că avea 100 de ani. Ar fi murit la scurtă vreme. Grigoràs a lăsat o scurtă cronică a țării, care acoperă anii 1714-1716 și a
Mitrofan Grigoràs () [Corola-website/Science/334034_a_335363]
-
volumul să poată fi prezentat la Tîrgul de carte Gaudeamus. De comun acord cu editura, i se alesese titlul Un președinte împotriva României. Cînd, pe 11 noiembrie, dl Erizanu mi-a scris pentru a mă anunța că primise cartea de la tipografie, i-am răspuns: „Mi se pare firesc să vă adresez mulțumirile mele. Vă felicit pentru felul în care ați lucrat." Urmarea n-a mai avut de ce să-mi producă vreun entuziasm. Miercuri, la nici o oră după deschiderea Tîrgului Gaudeamus, un
Cenzură la Gaudeamus. O carte despre mandatele lui Traian Băsescu, nepromovată by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101650_a_102942]
-
din Europa, mai devreme decât era planificat inițial, în baza unei serii de teste efectuate cu succes în Statele Unite ale Americii. "KM-1 este un sistem de tipar digital color în coală inkjet UV în format B2+ (585x750mm), care va ajuta tipografiile să producă la o calitate foarte bună a culorii și să descopere noi oportunități de afaceri oferind tipar de date variabile în tiraj mic", se arată într-un comunicat de presă. "Primul KM-1 Beta a fost instalat în Statele Unite în
Nou sistem de imprimare cu cerneală lansat în Europa by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/101773_a_103065]
-
productivitatea obținute într-un mediu de lucru competitiv marchează un reper major în planul nostru de a scoate pe piață produsul în primăvara anului 2016." Produce 3000 de pagini pe oră Utilizând capetele de printare patentate Konica Minolta, KM-1 ajută tipografiile să își extindă serviciile beneficiind de productivitatea și eficiența inkjet. Adecvat în mod special pentru tipărirea datelor variabile și lucrărilor cu termene de livrare foarte scurte, sistemul se integrează ușor în mediile de tipar offset și digitale și produce până la
Nou sistem de imprimare cu cerneală lansat în Europa by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/101773_a_103065]
-
beta reprezintă o oportunitate foarte bună pentru noi, iar rezultatele bune obținute au o importanță majoră întrucât marchează intrarea în etapele finale de dezvoltare. Într-o piață care continuă să se adapteze la impactul comunicațiilor digitale, tehnologia inkjet va ajuta tipografiile să treacă de la litografierea tradițională la KM-1. Acest sistem digital oferă calitate offset, profitabiltate pentru tiraje scurte și este, totodată, soluția pefectă pentru foarte multe aplicații oferite de tehnologia inkjet, precum printare pe carton în volume mici, on demand. KM-1
Nou sistem de imprimare cu cerneală lansat în Europa by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/101773_a_103065]
-
al impunătorului edificiu al fostei Case a Scânteii. Pe lângă Humanitas, în aceeași aripă a clădirii se afla și sediul României libere. Mia de oameni adusă acolo (muncitori de la etajele II și III, unde se afla „Complexul tipografic Casa Scânteii", actualmente tipografia Coresi), monitorizată de oamenii Securității devenite peste noapte SRI, avea ca sarcină să scandeze pe rând „Moarte lui Băcanu!", „Moarte lui Paler!", „Moarte lui Liiceanu!". Am intrat în mulțime fără să știu ce se întâmplă. Vă imaginați oare o clipă
Gabriel Liiceanu, reacție după ce Nicolae Breban a spus că el și Horia Roman Patapievici ar trebui împușcați by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102009_a_103301]