7,762 matches
-
Asta e banda de la microfonul...? Vincennes Împinse banda către el. — Da. E plină cu logoreea lui Mickey C. despre niște chestii care nu au nici o legătură cu Nite Owl. Păcat, dar cred că putem să considerăm că Davey l-a trădat pe Mickey și mai cred și că individul trebuie să fi auzit oferta lui Cathcart, transmisă lui Mick de către frații Englekling. I-a plăcut atît de mult cum sună, Încît l-a trimis pe Van Gelder după Duke. Ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
drapele În vînt, nici un Plymouth albastru, Packardul lui Lynn pe alee. Sprint pînă la verandă, scările dintr-un salt. Bud sparse un ochi de geam și descuie ușa. Nici o reacție la zgomot - doar camera din față, plină de umezeală, care trăda o cabană de vînătoare provincială. Pătrunse În dormitor. Putoare de transpirație, pete de ruj pe pat. Goli pernele de fulgi, dădu jos salteaua și văzu o copertă din piele dedesubt. Erau „Literele stacojii“ ale lui Lynn, fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și de pragmatic, Încît față de el W.W. e de-a dreptul copilăros și astfel pare mai puțin eroic decît este cu adevărat. Și, ținînd cont de dilema lui, faptul că i-am Înșelat prietenia lui Pierce și l-am trădat mi se pare, sincer, ceva imatur. Omul acesta este atît de obsesiv recunoscător față de tatăl lui, Încît obsesia respectivă influențează fiecare pas pe care Îl face. Și totuși face acești pași, lucru care mă uimește. E.E. nu a insistat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mertens bîntuia prin preajmă - trebuia să fie acolo. Așa era firesc. Podeaua se prăbușise În spațiile goale ale fundației - grinzi care trebuiau date la o parte. Grămezi de lemne, mormane de stofă udă, dar nici o scînteiere metalică, nimic care să trădeze locul. Muncă de o săptămînă pentru o echipă de zece oameni, plus un tehnician pentru dezamorsarea bombei. Ocoli ruinele și se duse În curte. O verandă de ciment În spate. O lespede cu ceva mobilier pîrjolit. Ciment compact - fără crăpături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
faci cu ei? Tot Încerca să facă semnul victoriei, „V“. După trei vizite, Exley se prinse În sfîrșit: motelul Victory, cartierul general al Brigăzii Anti-Mafia. Se duse acolo și găsi Însemnările detaliate ale anchetelor lui White privind asasinarea prostituatelor. Însemnările trădau un om mărginit ce se Întindea pînă la stele și le dădea jos pe cele mai multe dintre ele. Limite depășite prin intermediul unei strălucite furii persistente. Dreptate absolută, anonimă, fără surle, trîmbițe și avansări. Un rînd răzleț despre frații Englekling Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dor de prin marginea gândului. Orele mute, bat la porți invocând amintiri scurse-n clepsidre ce ard prezentul. Ani îmbătrâniți în vălmășagul din suflet cad pradă regretelor tardive, purtând lacrimi pe ochii ploilor de toamnă. Biet om, trecător prin timp trădat de propriul orgoliu, neatins cu Iubire, risipind comori, efemer în eternitate. De-aș putea, aș fereca ușa trecutului, si mi-aș rezervă clipe statornice în grădina Edenului.
Omul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83308_a_84633]
-
ar fi tremurat sub imperiul emoției și să nu arate nici ce simte și chipul îi era aproape nepăsător, cu o sprânceană ușor ridicată, urmărind totul cu o atenție rece, ușor ironică, și doar fibrele subțiri ale mușchilor fălcilor palpitau, trădându-l. La fel și acum. Ca de fiecare dată când se simțea prea cuprins de emoție, se străduia să se gândească și la altceva, continuând să urmărească totul cu atenție, chiar cu curiozitate, fără să se lase subjugat; doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câtuși de puțin. Se prefac. Cum nu se poate mai limpede. Al șaselea cerc Există vreo umilință mai mare decât să cedezi lupta și să fii înfrânt când încă mai doreai să te zbați pentru victorie, dar propriul trup te trădează? Frenezia bătrânei doamne Marga Pop s-a sfârșit într-o zi. Pur și simplu. Au reînceput durerile, o singură dată și scurt. S-a gândit: „Știam că se vor întoarce“. Pe urmă n-a mai vrut să se gândească. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum își drege vocea după fiecare câteva cuvinte pe care le înșiruie impecabil, într-o logică strânsă, cu volute ale vorbirii, se vedea că stăpânește nemaipomenit limba și că își ține foarte bine în frâu gândurile, doar mâinile mari îi trădau emoția în împletirea și despletirea fără sfârșit a degetelor. I se părea ciudat - și a și spus-o - că referatul elaborat suferă de o amnezie. Ar fi trebuit menționat clar și analizat profund faptul că această ședință are loc după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acest om, află că n-ar fi de partea lui nici într-un fleac ca ăsta, pentru că, în fond, totul nu-i decât un fleac. Desenând cu vârful pantofului cercuri și linii pe lemnul cenușiu, doar mușchii feței îi palpitau, trădându-l, cuprins de emoție și străduindu-se în zadar să se gândească la altceva, pentru că era prea puternică senzația lui de umilință. Ridicând brusc fruntea, întrerupându-l: „Bine, mulțumesc. Nu-i nici o problemă. Am să văd eu ce fac“. Dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
inconștient. Îi privea spatele subțire și linia coapselor ascunsă în fusta largă și pulpele picioarelor lungi, dar ca și cum nu le-ar fi văzut. „Bine“, i-a răspuns, când a înțeles că tăcerea se prelungește. S-a întors brusc spre el, trădându-și încordarea în care așteptase: „Ce înseamnă «bineă?“. „Să-i spună ce-a spus că vrea să-i spună.“ „Adică ce să-i spună?“ „Să încerce să-l obțină.“ Rămăsese în același loc, uitându-se la el. Aștepta în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se din loc în loc să se privească, fără o vorbă, doar ea zicându-i brusc: „hai, băiatule“, și trăgându-l mai departe, în vreme ce mintea lui refăcea în flashbackuri scurte esențialul celor aproape o mie de zile, iar emoția s-ar fi trădat în palmele lor transpirate și strânse una în cealaltă, palpitând la răstimpuri, ca niște inimi. Și mai apoi ea l-a mai strâns o dată în brațe, cu capul pe umărul lui, îndârjită, furioasă, aprigă, nebună, în timp ce, abia acum, el îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și a fugit jos pe scară, răcnind cât putea de tare că îl prinsese pe fratele ei chiar în momentul în care își trăda țara. Majordomul, cameristele, personalul bucătăriei, șoferul, valetul, lustragiul și toți servitorii au venit imediat în ajutorul ei, urmați îndeaproape de Mildred și Beatrice; și întregul alai, adunat acum în Holul Mare dădea să urce scara pentru a investiga cazul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
puțin riscant decât plictiseala de a invita actrițele acasă la el și de a le face promisiuni absurde. Ce rost are să se agite atât și să-și facă obligații? Thomas este deci supărat pe Henry nu atât pentru că l-a trădat față de mama lui, cât pentru că a putut sugera că motivația lui ar fi atât de banală și de înjositoare. — Cred că n-ar trebui să bagi în seamă tot ce-ți spune Henry, spune el acum, cu un zâmbet glacial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un post administrativ minor la banca lui Thomas din Cheapside. Ai făcut un gest frumos dându-i acel post, îi spune acum Mildred lui Thomas. Sper din toată inima că n-a făcut vreo prostie. Expresia de pe fața lui Thomas trădează o ură totală, dar privirea lui trece neobservată și ea nu spune nimic. — A, nu, răspunde Thomas. Ne-a fost de mare folos. A făcut chiar o impresie bună colegilor mei. Foarte bună. — Adevărat? Cum anume? Thomas începe să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu cred. Evident că vreau să petrec cât mai mult timp cu Josephine - și, desigur, Peter mi-a oferit un concediu de maternitate generos. E un avantaj să-l ai ca șef pe soțul tău! Dar nu vreau să-mi trădez cititorii. Sunt atât de loiali și toți au fost atât de drăguți, mi-au trimis felicitări și așa mai departe. Asta îți redă încrederea în oameni. Trebuie să recunosc că, fiind o cititoare pasionată a rubricii tale, mă suprinde oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici o zi în ultimii optzprezece ani din viața acestui om în care să nu se fi gândit la acest încident, să nu-și fi pus întrebări, sfâșiat de suferință și de îndoieli. Se întreba cine ar fi putut să-l trădeze. Se întreba ce i-ar face ticălosului dacă soarta i l-ar fi scos în cale. Își puse jos ceașca și clătină din cap. Era un om periculos, Michael. Un om disperat. Findlay se dusese la fereastră și trăsese draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crescător de exemplare rafinate, Michael, cu o descriere amănunțită - o descriere în cele mai mici detalii, am putea spune - a deliciilor care au urmat. Te rog numai să-ți imaginezi ce șoc am avut, ce indignat am fost, cât de trădat m-am simțit când s-a prezentat drept inspector detectiv la - nici mai mult nici mai puțin - Poliția Metropolitană, mi-a pus cătușe la mâini și a fluierat după complicele care aștepta la ușă. Totul s-a întâmplat foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
interior al sacoului: asta însemna că trebuia să fie atent la trecerea timpului, pentru că trebuia să se ducă la toaletă ori de câte ori banda trebuia întoarsă (își adusese cu el două C90) înainte de a se închide casetofonul cu un clic care-l trăda. Oricum, din motive personale, va șterge benzile după ce va ajunge acasă. Louis a fost primul care a dispărut sus cu chelnerița lui între primul și al doilea fel. Au lipsit aproape o jumătate de oră. După ce s-au întors, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cuvântul! — Vâna? — Poate, Michael. Poate că asta îți lipsea până la urmă. Oftă. Dar cine putea face dreptate familiei mele? Toți, niște mincinoși, șarlatani, escroci și ipocriți. Și Lawrence a fost cel mai rău. De departe cel mai rău. Să-ți trădezi țara pentru bani e suficient de rău, dar să-ți ucizi fratele... Numai familia mea putea face așa ceva. Când s-a întâmplat, mi-am dat seama pentru prima dată cum erau cu adevărat: și după aceea, ce importanță a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și pereții începură să se închidă, îngreunând înaintarea. Un timp, a fost nevoit aproape să se ghemuiască pe mâini și genunchi și vedea cum podeaua începea să coboare brusc. O dată sau de două ori, două puncte de lumină în depărtare trădau prezența unui șobolan vigilent care fugea la apropierea lui. Tunelul rămânea însă uscat și mortarul se fărâmița uneori când se freca de el, de aceea a fost surprins când a început să audă un picurat distinct, neregulat, dar insitent. Pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și am așteptat până a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața! Sper că nu te-am sunat prea devreme, a ciripit Sharon, iar vocea ei suna de-a dreptul Însorit. Sunt sigură că nu, draga mea, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
erau deloc lipsite de importanță. — Da, ăă, probabil are nevoie acum de o fustă pentru ceva anume, dar eșarfele sunt slăbiciunea ei. Înțelegi, nu? Sunt un fel de semn distinctiv personalității ei. M-a privit. Fața mea trebuie să fi trădat faptul că nu Înțelegeam o iotă, așa că a a continuat: — Îți amintești când ai vorbit cu ea la interviu, nu? — Bineînțeles, am răspuns eu repede, realizând că nu ar fi Înțelept să Îi spun acestei fete că abia dacă Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și a părut Încântat. — Sper să ai dreptate, tată. Sper foarte mult să ai dreptate. ↔ — E editoarea de la Runway - știi tu, revista de modă! am șoptit eu grăbită În receptorul telefonului și m-am străduit cu vitejie să nu-mi trădez extrema enervare. — A, da, știu care e! a răspuns Julia, asistentă la departamentul de publicitate de la Scholastic Books. Grozavă revistă. Îmi plac mai ales scrisorile În care fetele povestesc treburi jenante despre menstruație. Sunt chiar adevărate? Ai citit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
drum În fața lui și mergea nepăsător Înainte. Își ridică mîinile a neputință. — Nu mă băga În seamă, domnule, nu! Sfinte Cristoase! Urmări figura hoinară cu privirea, părînd dezgustat, dar brusc se schimbă la față. Pășind pe trotuar, probabil că persoana trădase ceva. Reggie Începu să rîdă. A pardon, zise el, Înghiontind-o pe Viv. Ce zici de asta? Nu-i domn, e doamnă! Viv se Întoarse și o văzu pe Kay În haină și pantaloni. Își scotea o țigară dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]