5,770 matches
-
apare pentru prima dată in documente istorice care datează din secolul al XVII-lea. Strada era cunoscută sub numele de "Ulița Nemților", "Ulița Nemțeasca" și "Strada Germană". Este atestată pentru prima oară într-un document din 1 mai 1672, drept ulița care merge de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor, iar în documentele din secolul XIX apare drept "Ulița Germană" și este trecută astfel și în Planul Bucurestiului din anul 1871. Din anul 1878, strada și-a dobândit numele pe care îl
Strada Smârdan () [Corola-website/Science/327406_a_328735]
-
sub numele de "Ulița Nemților", "Ulița Nemțeasca" și "Strada Germană". Este atestată pentru prima oară într-un document din 1 mai 1672, drept ulița care merge de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor, iar în documentele din secolul XIX apare drept "Ulița Germană" și este trecută astfel și în Planul Bucurestiului din anul 1871. Din anul 1878, strada și-a dobândit numele pe care îl are și în zilele noastre. Numele străzii evocă una dintre bătăliile câștigate de oștirea română în satul
Strada Smârdan () [Corola-website/Science/327406_a_328735]
-
buhar a devenit cel mai impunător dintre cartierele evreilor. În prefață la cartea de rugăciuni pe care a redactat-o „Hukat olam”, Shlomo Mussaieff, negustor și învățat, dintre ctitorii cartierului, a scris: Străzile cartierului, de trei ori mai lațe decât ulițele Ierusalimului în anii aceia, au fost construite în cruciș, în plan ortogonal,iar la marginea lor s-au prevăzut locuri pentru plantarea de pomi, inclusiv eucalipți. Cartierul buhar a devenit faimos pentru mărimea caselor și întinderea curților din preajma lor.Casele
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
înlocuit autoritățile locale și au instituit neoficial stare de urgență, pentru a ajuta compania Chevron să înceapă operațiunile de explorare a gazelor de șist" [...] "au blocat drumurile de acces și au patrulat nonstop pe dealuri. Cine îndrăznea să iasă pe uliță era urmărit și legitimat. Nu lăsau pe nimeni să treacă “granița”, fie că erau localnici, jurnaliști sau copii care mergeau la școală." Sătenii spun că au fost copii care n-au putut s-ajungă la școală din cauza blocadei. Propietarul terenului
Revolta de la Pungești () [Corola-website/Science/330634_a_331963]
-
și Naturaliști din Iași, în frunte cu Iacob Cihac, Gheorghe Asachi, Mihail Zotta, Constantin Sturdza și Costache Negri. Este primul muzeu de acest gen înființat în Principate. În anul 1840 s-a cumpărat pentru muzeu casa vornicului Costachi Sturdza, de pe ulița Hagioaiei, azi bulevardul Independentei nr. 16, clădire în care muzeul, împreună cu Societatea, își desfășoară activitatea și în prezent. Clădirea, cunoscută și sub denumirea de Casa Roset, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în stil neoclasic, fiind astăzi
Muzeul de Istorie Naturală din Iași () [Corola-website/Science/330075_a_331404]
-
o vinde, în 1844, cu 3000 de galbeni, Societății de Medici și Naturaliști care își instalează aici sediul și mută totodată și Cabinetul de Istorie Naturală, aflat anterior într-un spațiu exiguu din clădirea Universității. Clădirea este situată pe fosta uliță a Hagioaiei (în prezent Bulevardul Independenței) și, atunci când a fost cumparată de Societatea de Medici și Naturaliști, se învecina la sud cu Școala de arte și meserii, azi Biblioteca Universității de Medicină și Farmacie, la vest cu proprietatea postelnicului Vasile
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
mai târziu sub numele de Schitul Sihăstriei sau Schitul Tărîță, astăzi Mănăstirea Piatra Sfântă - unde organizează un lazaret pentru ciumați, Ștefan Bosie, fiul lui Dimitrie, fiind epitrop al schitului. Jitnicerul Ștefan Bosie, obținând de la Apostol Peret casa și locul de pe ulița Hagioaiei unde astăzi se află Spitalul „Sf. Spiridon”, decide în 1752 să construiască o bolniță pe lângă mănăstirea „Sf. Spiridon” și să mute aici ospiciul de la Măgura Iașilor. Ștefan Bosie a fost singurul epitrop și administrator al Epitropiei din 1734 până în
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
, cunoscut ulterior ca Hotel România, este o clădire istorică din Iași, astăzi demolată, care era situată pe latura sudică a actualei Piețe a Unirii, la răspântia ulițelor Golia, Talpalari, Banu și Consulatului Rusesc. La 5 ianuarie 1859, în fața acestei clădiri a fost jucată pentru prima dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
hotelurilor din orașele moldovene. Ion Ghica, în una din scrisorile sale către Vasile Alecsandri („O călătorie de la București la Iași înainte de 1848”), menționează acest fapt: La 5 ianuarie 1859, între hanul lui Petrea Bacalu și prăvăliile situate în față, spre Ulița Sârbească (strada Lăpușneanu de astăzi) și mai departe, pe Ulița Mare, mulțimea era adunată pentru a afla rezultatele votului celor 49 de deputați ce formau Adunarea Electivă. Din micul balcon din fier forjat al hanului, imediat după confirmarea alegerii sale
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
sale către Vasile Alecsandri („O călătorie de la București la Iași înainte de 1848”), menționează acest fapt: La 5 ianuarie 1859, între hanul lui Petrea Bacalu și prăvăliile situate în față, spre Ulița Sârbească (strada Lăpușneanu de astăzi) și mai departe, pe Ulița Mare, mulțimea era adunată pentru a afla rezultatele votului celor 49 de deputați ce formau Adunarea Electivă. Din micul balcon din fier forjat al hanului, imediat după confirmarea alegerii sale, Alexandru Ioan Cuza a vorbit pentru prima dată în calitatea
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
Scarlat Pastia, avocat, filantrop și primar al Iașului (11 ianuarie 1877 - 3 ianuarie 1879), a cumpărat hotelul și, potrivit marilor sale sentimente patriotice, i-a schimbă denumirea, acesta devenind „Hotel România”. Pastia a cumpărat și dughenele de peste drum, situate spre Uliță Sârbească și, deși acestea îi aduceau un venit important, le-a dărâmat hotărând să construiască pe locul lor un teatru modern. Proiectul a fost realizat de firma lui Gustave Eiffel însă dezacordului dintre municipalitate și Pastia privind amenajarea spațiului urban
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
aceasta fiind abandonată și cimitirul alăturat lăsat în paragină. Câțiva ani mai târziu, pe la 1820, vistiernicul Petrache Surza înființa un bazar în preajma mănăstirii, piață care va fi numită „Medeanul de la Sfânta Vineri”. Inițial activitatea comercială se întindea pe mai toată Ulița Sfânta Vineri, între Mănăstire și Palatul Domnesc; ulterior piața se restrânge ocupând numai terenul fostului cimitir. Constantin Cristodulo-Cerchez, în timpul primului său mandat de primar al Iașului, a decis modernizarea vechii piețe Sfânta Vineri prin mărirea suprafeței și construirea de clădiri
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
a accentuat degradările. În lipsa fondurilor necesare pentru reparații, biserica și clădirile aferente au fost demolate în 1879, pe o parte a locului fostei mănăstiri instalându-se noile spații comerciale ale pieței Sfânta Vineri, între care Hala de zid și fier. Ulița Sfânta Vineri, care lega Palatul Domnesc cu Ulița Albă, era, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, o zonă centrală a târgului Iașilor și una din principalele sale zone comerciale. Pe această uliță exista o
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
biserica și clădirile aferente au fost demolate în 1879, pe o parte a locului fostei mănăstiri instalându-se noile spații comerciale ale pieței Sfânta Vineri, între care Hala de zid și fier. Ulița Sfânta Vineri, care lega Palatul Domnesc cu Ulița Albă, era, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, o zonă centrală a târgului Iașilor și una din principalele sale zone comerciale. Pe această uliță exista o biserică mai veche, din lemn, cu hramul Sfânta
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
și fier. Ulița Sfânta Vineri, care lega Palatul Domnesc cu Ulița Albă, era, la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, o zonă centrală a târgului Iașilor și una din principalele sale zone comerciale. Pe această uliță exista o biserică mai veche, din lemn, cu hramul Sfânta Paraschiva (Sfânta Vineri), biserică înălțată de „marele ctitor Samson”. Nistor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, tatăl lui Grigore Ureche, a obținut întâi de la Samson și ulterior de la moștenitoarele
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
sau a Ghianghei. Ionașcu Ghenghea a fost, între 26 septembrie 1626-30 iunie 1630, mare vornic al Țării de Jos și apoi mare logofăt (16 decembrie 1630-15 martie 1634). Biserica a fost construită în Mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, pe Ulița Sârbească care apoi va fi numită Ulița Sfântul Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
între 26 septembrie 1626-30 iunie 1630, mare vornic al Țării de Jos și apoi mare logofăt (16 decembrie 1630-15 martie 1634). Biserica a fost construită în Mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, pe Ulița Sârbească care apoi va fi numită Ulița Sfântul Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
de Jos și apoi mare logofăt (16 decembrie 1630-15 martie 1634). Biserica a fost construită în Mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, pe Ulița Sârbească care apoi va fi numită Ulița Sfântul Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
apoi mare logofăt (16 decembrie 1630-15 martie 1634). Biserica a fost construită în Mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, pe Ulița Sârbească care apoi va fi numită Ulița Sfântul Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp condusă de egumeni
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
1634). Biserica a fost construită în Mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, pe Ulița Sârbească care apoi va fi numită Ulița Sfântul Ilie și, în zilelele noastre, Strada Vasile Alecsandri, uliță situată între Ulița Goliei (actuala stradă Cuza Vodă) și Ulița de Sus (bulevardul Independenței). În jurul bisericii au fost construite ulterior chilii, biserica transformându-se în mănăstire care, mai târziu, a devenit metoh al Mănăstirii Buhalnița și a fost mult timp condusă de egumeni greci. Dezvoltarea Târgului de Sus a făcut
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
schimbe terenul fostei biserici Sfântul Ilie cu un alt teren situat într-o altă parte a orașului; în final, datorită impunerii unui nou schimb de terenuri, Parohia Talpalari a donat statului terenurile respective. Vasile Alecsandri a copilărit în casa de pe Ulița Sfântul Ilie, curtea bisericii fiind unul din locurile preferate de joacă. În povestirea "Vasile Porojan" Alecsandri scria:
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
la 7 ianuarie 1834, valoarea celor vândute deja . Paralel cu construcțiile particularilor, se începură o serie de lucrări și construcții publice. În 1832, s-a pavat cu piatră o parte a pieței centrale, se aliniară o seamă de străzi sau ulițe și se așezară felinare pe toate, se mută, din cauza mirosului, pescăria din fața portului, într-o latură a lui, se astupară circa 3000 de gropi care serviseră, sub turci, ca depozite de grâne, se inființă, într-o clădire cumparată anume, spitalul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
taie locul. Paralel cu împărțirea oficială, în culori, se păstrau însă și numirile vechilor mahalale. E amintită astfel, într-o jalbă din 29 septembrie 1840 a unui Chircov Mirigi, „mahalaua armenească, unde numitul avea o casă supusă dărâmării din cauza alinierii uliței ce mergea către biserica armenească”. Catagrafia din 1837 constată ca pe lângă această mahala armenească, și pe cea a „Bisericii Vechi” cu cel mai mare număr de contribuabili precum și „mahalaua Belvederului”, un nume nou de după 1828. Hotărârile maghistratului, potrivit articolului 38
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Londrei a ajuns la o lungime totală de 2100 km. În București primul canal menajer cu secțiune dreptunghiulară, executat din dulapi de stejar cu cadre, a fost construit în anul 1828 pe strada Smârdan și evacua apele uzate menajere de pe ulițele Colței, Batistei și Biserica Enei în râul Dâmbovița. Al doilea canal executat a fost pe Calea Moșilor, din piatră și zidit cu mortar de var, în anul 1840, având o lungime de 950 m. În anul 1881, iar apoi în
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
Nou. Seara se aprind mari focuri care poartă numele de "tongar" sau "tonkal" peste care fiecare familie sare și în acest răstimp se rostesc cuvintele: ağırlığım ugurlugum, dökülsün bu ot’un üstüne ( "bolile și necazurile să ardă în acest foc"). Ulițele sunt luminate de torțe, oamenii dansând la lumina lor și lansând focuri de artificii. Țărușii pentru legat vite, pe care țăranii îi bat în fața casei lor sunt crezuți a fi un semn de bun augur, aducând noroc, belșug și multe
Sărbătoarea Anului Nou în Iğdır (Turcia) () [Corola-website/Science/331927_a_333256]