6,447 matches
-
este cunoscuta bibliotecă a regelui ungar Matei Corvin (1443-1490), fiul domnitorului Iancu de Hunedoara, protector al Ungariei și voievod al Transilvaniei. Matei Corvinul a fost unul dintre cei mai mari și mai iubiți regi ai Ungariei, ungurii numindu-l Matei cel Drept. În timpul său, Ungaria a cunoscut cea mai mare întindere teritorială. În secolul al XV-lea, Biblioteca Corviniană era cea mai mare colecție europeană de cronici istorice și lucrări filosofice și științifice. Ea face parte din
Bibliotheca Corviniana () [Corola-website/Science/311074_a_312403]
-
primul arbitraj de la Viena. Din această regiune, Ungaria a atacat Slovacia pe 23 martie 1939. În urma atacului, Ungaria a mai ocupat încă un teritoriu de 1.697 km² din sudul Slovaciei, populat de aproximativ 70.000 de locuitori, în principal unguri. Relațiile ungaro-slovace nu vor fi normalizate de-a lungul întregii perioade a războiului. Slovacia a fost tot timpul dependentă de sprijinul Germaniei Naziste. La München a fost semnat pe 23 martie un „"tratat de protecție"”, prin care Slovacia era subordonată
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
Angliei și Statelor Unite, dar, pe de altă parte, cu excepția unei zone restrânse de la granița cu Germania, nu va fi ocupată de trupele Reichului. 85% din cei 2.650.000 locuitori ai noii republici erau slovaci, iar restul era constituit din unguri, evrei, germani și țigani. 50 % din populație lucra în agricultură. Capitala Bratislava avea peste 120.000 de locuitori. În conformitate cu prevederile constituției din 1939, președintele (Jozef Tiso) era șeful statului. Parlamentul (Dieta) Republicii Slovacia era ales pentru un mandat de cinci
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
în această perioadă, naționalismul slovac era strâns legat de catolicism. Cele două personalități ale regimului, Andrej Hlinka (mort în 1938) și Tiso erau preoți catolici. Doar „Partidul Popular Slovac al lui Hlinka” și câteva mici organizații politice ale germanilor și ungurilor au putut activa în mod legal în epocă. Guvernul slovac a emis o serie de decrete antisemite prin care evreii erau excluși din viața publică. În scurtă vreme după emiterea acestor decrete, evreii slovaci au fost deportați în Germania. Cultura
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
obțină revizuirea arbitrajului, dar Germania s-a opus de fiecare dată. De asemenea, între guvernele de la Bratislava și de la Budapesta au existat fricțiuni neîntrerupte cu privire la tratamentul aplicat slovacilor din Ungaria. 85% dintre locuitorii țării erau slovaci, iar restul erau germani, unguri, evrei, țigani. 50% din poplația țării lucra în agricultură. Slovacia era împărțită în șase regiuni ("župy"), 58 districte ("okresy") și 2.659 de municipalități. Capitala Bratislava avea peste 140.000 de locuitori. Slovacia a continuat sistemul legal cehoslovac, care a
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
de a forma cadrele care să ducă mai departe aceste idei. După eliberarea Ardealului de Nord, Ana Pauker s-a deplasat la Cluj unde a ținut un discurs în care, pentru a atrage populația maghiară de partea comuniștilor, afirma că ungurii erau majoritari în cea mai mare parte a orașelor din Transillvania. La 19 noiembrie 1944, Mihail Fărcășanu prezida o reuniune a tineretului libral în cursul căreia a ținut o cuvântare în care critica vehement afirmațiile Anei Pauker. Era prima critică
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
nu a fost capabil să stabilească legături cu opozanții regimului lui Miklós Horthy mai înainte ca acesta să-și alinieze politica cu aceea a Axei. Distanța și lipsa de contacte au împiedicat toate eforturile făcute de SOE în Ungaria până când ungurii au luat ei inițiativa și l-au trimis pe diplomatul László Veress într-o misiune clandestină să ia contactul cu Aliații. SOE i-au facilitat diplomatului reîntoarcerea în țară, oferindu-i și câteva emițătoare radio. Mai înainte ca guvernele aliate
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
să poată cădea de acord asupra condițiilor unei păci cu Ungaria, Ungaria a fost ocupat militar de Germania, iar Veress a fost nevoit să fugă din țară. Două misiuni „oarbe”, (parașutiști lansați în Ungaria fără stabilirea unor aranjamente preliminare cu ungurii) s-au încheiat cu eșecuri. De asemenea, încercare lui Basil Davidson, strecurat din Iugoslavia de nord-est, de organizare a unei mișcări de partizani maghiare s-a încheiat la rândul ei cu un eșec. Grecia a fost înfrântă de puterile Axei
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
slavilor rămași printre românii deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopon în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Secolul al X-lea Gesta Hungarorum menționează că românii din Panonia și Transilvania au fost atacați de nomazii unguri. Lexiconul Suidas din secolul al X-lea arată că la acea vreme Dacii sunt numiti Pecenegi. Acest lucru înseamnă că de fapt pecenegii au ocupat vechea Dacie, care era locuită în acel timp de români În anul 938 Ibn al-Nadīm
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Cronicarul arab Mutahhar al-Maqdisi,care a trait în secolul al X-lea a menționat printre vecinii popoarelor turcice pe slavi, "Waladj"(vlahi), alani, greci și alte poopoare. Cronica lui Nestor descrie fapte din secolul al X-lea, arătând că nomazii unguri "au alungat vlahii (din Panonia și Transilvania) și le-au luat pământurile". Datele despre vlahi din Cronica lui Nestor sunt confirmate de cronica Gesta Hungarorum. Secolul al XI-lea Vlahii sunt menționați pentru prima dată în Moldova cu ocazia unei
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Haemus (Hercinici în unele traduceri) iar macedonenii pe pantele de sud." Foucher de Chartres a menționat participarea românilor la Prima cruciadă din 1095 utilizând denumirea de "daci". A mai menționat și că o parte din cruciați au trecut prin "țara ungurilor". Chartres face astfel distincție între daci si unguri. Secolul al XII-lea Cuvântul „Vlahi” este folosit de Ghiorghios Kedrenos și de Nichita Honiatis relatând Răscoala Asăneștilor din 1185 : "împăratul Isaac Anghelos" (1185-1195) [...] "zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
pantele de sud." Foucher de Chartres a menționat participarea românilor la Prima cruciadă din 1095 utilizând denumirea de "daci". A mai menționat și că o parte din cruciați au trecut prin "țara ungurilor". Chartres face astfel distincție între daci si unguri. Secolul al XII-lea Cuvântul „Vlahi” este folosit de Ghiorghios Kedrenos și de Nichita Honiatis relatând Răscoala Asăneștilor din 1185 : "împăratul Isaac Anghelos" (1185-1195) [...] "zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruțare din
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
arhaică. Locuiesc în număr mai însemnat pe valea râului Uj în localitățile Poroskove (Poroșcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeți), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineț) ș.a. Tot în Ucraina mai trăiesc comunități de huțuli, boiki și lemki care prezintă asemănări cu românii, polonezii, ungurii, slovacii și rutenii. Iorga a scris că huțulii sunt daci slavizați În Ungaria trăiesc peste 25000 de români si circa 200000 de țigani (băieși), foști mineri, vorbitori de limba română Comunitățile românofone medievale, numite de istorici „Romaniile populare”, erau denumite
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
îndrepte spre patria lor, având cu ei o ladă și steagul celor trei țări românești unite (Moldova, Țara Românească și Transilvania). Vitejii fac față diverselor obstacole ivite in cale, lucrurile din ladă fiind râvnite atât de austrieci, cât și de unguri sau de turci. În final, foștii oșteni ai lui Mihai Viteazul ajung în țară și mor apărând cu vitejie prețiosul steag al Unirii. El se află pe locul 11 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
vor asimila populația autohtonă (iliri, celți, traci, coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică a lumii slave meridionale, ducându-și existența într-un spațiu cultural-politic german. Comitatele și ducatele se constituie din secolul X, dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
familie mixtă apar numeroase provocări, în special acelea de a armoniza și diferențele de cultură, tradiții alături de cele personale ce există în orice familie. În România întâlnim cele mai frecvente cazuri de familii mixte că fiind realizate între români și unguri, români și nemți, între români și rromi sau alte tipuri de combinație. Partenerii acestor familii au o deschidere mentală și spirituală mai mare, fiind mai puțin afectați de prejudecăți, mai flexibili în gândire și comportament. Prin rol familial înțelegem setul
Psihologia familiei () [Corola-website/Science/312845_a_314174]
-
său de memorii că Dumitru Popescu „Dumnezeu”, membru al Consiliului Politic Executiv al PCR, a intervenit în cursul realizării filmului pentru a fi modificate unele aspecte istorice. Printre altele, liderul comunist era obsedat ca filmul să nu-i supere pe unguri și i-a cerut regizorului ca Bătălia de la Șelimbăr să fie prezentată nu ca o luptă între români și unguri, ci ca o bătălie între români și austrieci. Printre scenele eliminate a fost una în care țăranii se târau la
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
pentru a fi modificate unele aspecte istorice. Printre altele, liderul comunist era obsedat ca filmul să nu-i supere pe unguri și i-a cerut regizorului ca Bătălia de la Șelimbăr să fie prezentată nu ca o luptă între români și unguri, ci ca o bătălie între români și austrieci. Printre scenele eliminate a fost una în care țăranii se târau la picioarele domnitorului și îi cereau să fie eliberați, deoarece fuseseră „legați” de glie. Regizorul a descris astfel acea secvență: „Noaptea
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
cneazul de aici a vândut Cetății Sibiului un somn pentru care a primit suma de 80 dinari. Sebeșu de Sus se arondează Comunei Racovița la data de 31 decembrie 1950. Datorită poziției geografice, este de presupus că încă înainte de venirea ungurilor în Ardeal, Racovița a făcut parte din vestita "Terra Blahorum", menționată în documente încă din 1222. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224, Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
nu numai etnogeneza diferitelor uniuni tribale de Pecenegi, Oguzi Vestici (Tork în cronicile Rus) și Cuman-Qipcaqs nu este clarificată dar nici numele lor tribale nu este clar. Vestul (Grecii și Latinii) și uneori sursele Rus îi numeau Comani, Cumani, Kumani. Ungurii Evului Mediu, care au avut relații strânse cu ei și în ale căror teritorii au fugit elementele Cumane în sec. 13 căutând refugiu din fața Mongolilor îi știau după numele “Kun” Un caz izolat îl reprezintă cel al satului hunedorean Basarabasa
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc. În plus de acestea existau posesiuni de pământ a cunoscutelor familii de magnați unguri ai vremii cum au fost: Bánffy, Bethlen, Bornemisa, Lázar, Toröczkai, Vaida. Din documentele istorice, precum și din tradiția orală, reiese că racovicenii nu s-au înrolat de bună voie în miliția de graniță și, ca urmare, o mare parte dintre ei
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
l-a înștiințat pe împărat despre incursiunea inamică. Potrivit împărătesei cronicare bizantine Ana Comnena, românii i-au călăuzit pe cumani prin trecătorile munților Balcani. În 1166, împăratul Manuel I Comnenul a recrutat dintre români o oaste pentru a lupta împotriva ungurilor. Astfel, caracterul atunci multinațional al teritoriilor situate în bazinul Dunării de jos este clar atestat, atât pe teritoriul astăzi bulgăresc, cât și pe cel astăzi românesc. De altfel, nici-un stat medieval nu a fost „național” în sensul actual al cuvântului
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
După moartea soției sale unguroaice, Anamaria, Ioan Asan al II-lea se căsătorește cu Irina Comnena, fiica prizonierului orbit, Teodor I Anghelos Duca Comnenul, atunci eliberat și onorat. Șovăielile lui Ioan Asan între tabăra latină și cea greacă atrag implicarea ungurilor, care, cu consimțământul papei, au atacat Țaratul vlaho-bulgar în jurul anului 1230 și în 1238. După campania din 1230, Ioan Asan al II-lea pierde teritoriile nord-dunărene, iar regele Ungariei înființează banatul Severinului în Oltenia. După invazia mongolă din 1241, tătarii
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
sârbii și muntenegrenii au fost din punct de vedere etnic și cultural identici, desi naționaliștii muntenegreni susțineau că grupul lor etnic este diferit, pe când alții susțineau că muntenegrenii sunt un sub-grup etnic al sârbilor. Printre minoritățile etnice se numără albanezii, ungurii, românii și alte grupuri etnice. Conflictele și tensiunile etnice dintre sârbii și albanezii din provincia Kosovo au fost o problemă continuă și gravă de-a lungul existenței RFI. Statul nu a fost recunoscut ca fiind succesorul oficial al RSFI, si
Republica Federală Iugoslavia () [Corola-website/Science/309718_a_311047]
-
fost extrem de reduse, mult sub așteptări. În timpul clor 12 zile de campanie, germanii au pierdut 558 de soldați: 151 morți, 392 răniți și 15 au fost declarați dispăruți. Germanii au caputurat un mare număr de prizonieri, din care croații, germanii, ungurii și macedonenii care fuseseră înrolați în armata iugoslavă au fost rapid eliberați. Aproximativ 30.000 de soldați iugoslavi au căzut prizonieri în mâinile italienilor..
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]