5,936 matches
-
adaugi și o iluzie voluntar”. * „Singurul prieten este virtutea, care Însoțește pe om și-n moarte; toate celelalte lucruri pier odată cu corpul.” (Manu) „Virtutea asigură frumosul din existența noastră: „Un gînd frumos e o bucurie eternă” (J. Keats); „Un fapt urît ucide o ipoteză frumoasă” (Huxley). * „Cine are caracter, are În viață o trăire tip, ce revine mereu.” (Fr. Nietzsche) Cu certitudine, cine se respectă, de exemplu, În forul său interior, dovedește o consecvență În atitudine, care sfidează situațiile de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
merită, altfel, trebuie să ne asumăm riscul trăirii unor crunte dezamăgiri. * „Mi-i prieten Platon, dar mai prieten Îmi e adevărul.” (Aristotel) Dar Însuși Platon spusese: „Nu trebuie să se respecte omul mai mult decît adevărul”. * „Nu există ceva mai urît decît a afirma Înainte de a cunoaște.” (Cicero) Însă, pentru cel care o face, prejudecățile sînt mai importante decît faptele... * „Pretextul obișnuit al celor care fac nenorocirea altora este că le voiesc binele.” (Vauvenargues) Există uneori, Într-adevăr, o bună intenție
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
buni oameni au cîteva mici asasinate pe conștiință.” (J. Renard) Paul Valéry merge chiar mai departe atunci cînd spune despre conștiință că nu este decît „luciditatea ucigașă”. Cu siguranță clarviziunea/luciditatea ne poate aduce În fața ochilor atît de pregnant aspectele urîte sau dramatice ale vieții, Încît să ajungem să ne detestăm propria existență. De asemeni, În cunoașterea de sine, luciditatea ne poate releva atîtea limite și imperfecțiuni, Încît să ne facă să ajungem la oroare față de sine. Depinde totuși de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne detestăm propria existență. De asemeni, În cunoașterea de sine, luciditatea ne poate releva atîtea limite și imperfecțiuni, Încît să ne facă să ajungem la oroare față de sine. Depinde totuși de ceea ce sîntem Înclinați să vedem, În primul rînd: aspectele urîte ale lucrurilor, sau cele pozitive/frumoase. Este cert Însă că omul datorează conștiinței orgoliul de a fi singura ființă capabilă de a se cunoaște În așa măsură, Încît să se poată detesta, la nevoie, sau, dimpotrivă, de a se admira
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
adevăr”, cînd prin aflarea lui ne cîștigăm (sau ne recîștigăm) un drept, Însă nu Întotdeauna facem același lucru și În beneficiul altora. De aceea Imm. Kant a considerat că „Frumosul e simbolul binelui moral”. * „Cei prea frumoși și cei prea urîți nu țin oglindă În casă.” (N. Iorga) Și pentru unul și pentru celălalt, „oglinda” este o distrugătoare a imaginii de sine: pentru primii ar arăta erodările inevitabile ale frumuseții, pe care timpul le aduce, Însă pe care ei nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pe data de 17 mai 1685 și că a fost destul de mulțumit. Oricum Neptun nu era încă instalat în bazinul care azi îi poartă numele. Bazinul majestuos de la baza Aleii de Apă se află într-un contrast izbitor cu piramida urâtă a lui Perrault de la capătul său. Le Nôtre știa ce se potrivea grădinilor unui Rege Soare“. Decorațiunile acvatice erau împărțite conform principiilor masculin și feminin. Lacurile reprezentau esența feminină, în timp ce fântânile arteziene reprezentau eternul masculin. Coregrafia fântânilor arteziene era însoțită
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
descifreze, mai Întâi, semnificația literală. Cuvântul cel mai problematic, mai ambiguu, În această secvență lingvsitică este urât. În această formă, cuvântul funcționează În limba vorbită cu un statut morfologic multiplu, de adjectiv, adverb sau verb (Uită-te În oglindă. Ești urât / Nu vorbi urât / Ești urât de toți colegii). Cum poate ști B la care dintre semnificațiile cuvântului urât a făcut referire A? I-ar fi imposibil dacă nu ar fi cuvintele/expresiile care-l preced și care Îl urmează. Expresia
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
semnificația literală. Cuvântul cel mai problematic, mai ambiguu, În această secvență lingvsitică este urât. În această formă, cuvântul funcționează În limba vorbită cu un statut morfologic multiplu, de adjectiv, adverb sau verb (Uită-te În oglindă. Ești urât / Nu vorbi urât / Ești urât de toți colegii). Cum poate ști B la care dintre semnificațiile cuvântului urât a făcut referire A? I-ar fi imposibil dacă nu ar fi cuvintele/expresiile care-l preced și care Îl urmează. Expresia te simți urât
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
urât / Ești urât de toți colegii). Cum poate ști B la care dintre semnificațiile cuvântului urât a făcut referire A? I-ar fi imposibil dacă nu ar fi cuvintele/expresiile care-l preced și care Îl urmează. Expresia te simți urât, izolată de context, este la rândul ei ambiguă. Ea poate semnifica fie simți/crezi că ești/te consideri o persoană urâtă (opusă lui frumoasă), fie simți/crezi că te urăște (cineva). Dacă enunțul lui A ar fi fost doar V-
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ar fi imposibil dacă nu ar fi cuvintele/expresiile care-l preced și care Îl urmează. Expresia te simți urât, izolată de context, este la rândul ei ambiguă. Ea poate semnifica fie simți/crezi că ești/te consideri o persoană urâtă (opusă lui frumoasă), fie simți/crezi că te urăște (cineva). Dacă enunțul lui A ar fi fost doar V-ați simțit urât? contextul propozițional al lui urât nu ar fi fost suficient pentru dezambiguizarea acestuia. Lui B i-ar fi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
esențiale, sunt convins că noi trecem prin viață și facem față unor situații FRECĂRII sociale care e fă A: uzurii. B: uzurii care e făcută În MARE măsură din ură, ... deci personaje A: ură. B: ură da. Oamenii sunt foarte URÂȚI. ei URĂSC. A: vă simțiȚi urât. B: o sigur că da? A: de ce? B: de ce mă simt urât? A: oare de ce? da. B: ... L din cauza: lucrurilor pe care pesemne c-am reușit să le fac. A: a lucrurilor bune. B
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
acestea, atunci prin cuvânt grăitor a hulit pe Dumnezeul lui Israel.” Iar, mai departe adaugă: „Cei care erau în jurul împăratului Sanehedrin s-au stricat, întrucât au căzut din dreapta credință și din buna cinstire a lui Dumnezeu. S-au făcut urâți lui Dumnezeu pentru faptele lor necuvioase și rele, căci acești spurcați ocărau și huleau pe Dumnezeu că este neputincios.” Psalmul 14: „- Doamne, cine va locui în locașul Tău? Sau cine va locui în muntele cel sfânt al Tău?” „- Cel ce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noi nevrednicii robii Lui îți poruncește ție și la toată puterea cea împreună cu tine lucrătoare, să te depărtezi de la noul însemnat cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu. Juru-te dar, întru tot viclene și necurate și spurcate și urâte și duhule străine, cu puterea lui Iisus Hristos, Care are toată puterea în cer și pe pământ, Cel ce a zis duhului celui mut și surd: ieși din om și de acum să nu mai intri într-însul. Du-te
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
rele ale unui popor, unei societăți. Omul singur, prin viața și faptele sale își pregătește căderea sau înălțarea. O parte din societatea noastră, în care s-a cuibărit minciuna, furtul, mândria, calomnia, egoismul, răutatea, dușmănia, răzbunarea, și multe alte păcate urâte, nu poate progresa și nici nu poate dăinui. Activitatea actuală a Bisericii, cu aspectul ei social și moral, de comuniune, se intensifică în lumina lui Hristos, prin slujitorii ei, fiind asociată cu lucrarea lui Hristos, căci ori de câte ori vorbim de Biserică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ni le iartă. Și ne învrednicește ca cealaltă vreme a vieții noastre să o săvârșim întru pocăință și umilință și întru paza sfintelor Tale porunci. Și, cu orice fel de dezmierdare înșelându-ne, în multe chipuri am greșit, și, cu urâte pofte nefolositoare și vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau, cu mânie și cu iuțeală dobitocește pornindu-ne, am scârbit pe vreun frate al nostru, sau, cu limbă slobodă și neînfrânată, în tari curse ne-am prins; sau, cu vreunul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat; ceea ce ești singură nădejdea celor fără de nădejde și celor biruiți ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine, și tuturor creștinilor scăpare. Nu te scârbi de mine păcătosul și spurcatul, care cu urâte gânduri și cu cuvinte și cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut; ci, ca ceea ce ești Maica iubitorului de oameni, milostivește-te spre mine, păcătosul și spurcatul, și primește rugăciunea mea, ce se aduce ție din buze
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cel mai puțin dispuși să admită că sunt dominați de invidie, pentru că, a face astfel, ar însemna să recunoască faptul că "sunt probabil lipsiți de generozitate, mărunți, mici la suflet" (Epstein, 2008, pp. 31-32), neputincioși, intrigați. Fiind o emoție prea urâtă ca să fie recunoscută în fața lumii, grija pe care o are cineva pentru a-și camufla invidia sfârșește în mod obișnuit prin a o face de nerecunoscut sie însuși/sie însăși. De asemenea, fiind o uneltire de culise, invidia este fățișă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și întreținător al invidiei 60. Aceasta este o emoție dinamică. Ea poate avea diferite grade de intensitate, în anumite momente sau la anumite persoane. Ea poate fi, uneori, foarte intensă; alteori, moderată au slabă. J. Epstein (2008) notează: "invidia devine urâtă atunci când devine pură: adică atunci când cuiva nici nu-i mai trebuie vreun avantaj pentru sine însuși, ci este perfect mulțumit/ă să se asigure că persoana de alături nu se alege cu niciun avantaj" (p. 57). În același timp, putem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
medicina științifică actuală denumesc cancerul malign și benign. Cataplasme pe bube cu un rac spintecat de viu. Fiertură din 7 răcițe, care mai Întâi se ardeau, iar din cenușă se făcea leșie, care se bea. Când rana de cancer era "urâtă" (mare, neagră), se ardea cu un fier Înroșit În foc, după care se spăla locul cu o soluție de piatră vânătă. Se consuma apoi varză murată, În fiecare zi, la fiecare masă, cât mai mult timp. Un leac mai recent
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Mariță / Cobzari / Ștr engari / Gogoașe / Moașe / Copii,în fașe / Caterincă / Ilincă / Tr ăsură - cai / Loc n‐ ai. / Bezele,/ Chiftele / Belele./ Copii, / băt râni / Evrei, români / Cu ochiul pont / În coaste‐un ghiont / Bărătci/ Bănci, / Panaramă,/ Salon, pastramă, / Văleu mamă! / Flăcăi urâți / Ardei umpluți / Pumnal, băț / Tăbărâți! / Vin t ulburel, / Cercel, inel, / Băieți, pe el! / Manifest, / La arest / Vasilache / Condurache / Pavale moi / Butunoiu / Loterie / Boscărie / Pentru - cinci / Do´ zeci - cinci / Tragi la țintă / Drojdii, mentă / Cărți, calendare / Hoți de buzunare / Sacrament / Firmament
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
știu ce‐nseamnă ‐ aceea așteptare. Și voi veni, că așteptarea ta 178 Mă va aduce‐n sat în pragul serii Și nu de vinul nou m‐oi îmbăta, Ci doar de sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi de jos, da ´isprăviți odată!... Sau în aceeași gamă a simțămintelor juvenile, dar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
19472006) pun alături boabele de speranță, de inevitabilele lacrimi. Sunt și medicii oameni! Alte chenare cu titluri ca acestea: „Virgilică” de dr. Virgil Răzescu, „Despre demisie” de dr. Victor Lotreanu, „După 50 de ani” de dr. Vasile Maica, „Frumos și urât” de dr. V. Lotneanu, „Cenotaful din cer” de dr. Lucian Merișca, „Francofoni și circofili” de dr.Viorel Pătrașcu, Pitești, „Badea Gheorghe” de dr.Virgil Răzescu, explică faptul că medicii sunt nu numai buni specialiști în profesia lor, literați pricepuți, dar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
asistenț ilor maternali... Iată și cea de a treia ipostază oferită de o pa rte a literaturii actuale: „Cartea despre femei” apărută la Editu ra Mix, Colecția „OSHO” Brașov - 2002, unde ni se spune, printre altele: „Căsnicia este cea mai urâtă instituție inventa tă de om”... ...” În societatea perfectă a viitorului nu vor mai exi sta decât prieteni, nu soți și soții.”... „Copiii nu trebuie să le aparțină părinților lor. Ei ar trebui să aparțină comunității... Evident, părinții se pot întâlni
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
este întâlnit în schizofrenie, parafrenie, sub forma automatismului cenestapatic, a delirului de influență, persecuție sau de prejudiciu. e) Dismorfofobia, descrisă de E. Morselli (1894) constă în nemulțumirea bolnavului față de aspectul sau înfățișarea sa exterioară, proprie considerată ca „nepotrivită”, sau chiar „urâtă”, „dezgustătoare”. Este o tulburare proiectată asupra imaginii corporale a individului. Ea are două aspecte principale: - preocupare patologică pentru exterioriul propriu; - încercarea bolnavului de a-și corecta defectul prin orice fel de mijloace posibile. P. Janet include dismorfofobia în sfera clinică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să aibă acces numai noțiuni parțial selecționate și sistematizate, trunchiate și incomplete. Paranoicul se înșală asupra lui însuși și asupra lumii externe. El „se vede pe sine” mai frumos, mai bun decât este în realitate, iar lumea „o vede” mai urâtă și mai rea decât este de fapt. Inadaptabilitatea paranoicului este rezultanta socială a atitudinii sale mintale, a tendințelor sale profunde. Solitudinea este pentru paranoic un remediu util și agreabil. Paranoicul, prin inadaptabilitatea sa, este în mod firesc condus către o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]