6,525 matches
-
mă aflu, eram călător; Dar calea pierdusem, pe ramuri uscate Cânta cucuveaua cu glas cobitor. Copacii în preajmă-mi păreau că-nviază; Din toată tulpina un geamăt ieșea; Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de blindate și mașini de pompieri și militari În toate neamurile de uniforme, Înarmați În fel și chip. Gemetele și urletele poporului se cățărau pe ziduri și scoteau pe ferestre steaguri și portrete de dictatori cu miile. Ei mugeau și urlau În noapte. Întunericul mustea de durerile lor imemoriale. Noaptea era un vaiet de moarte atotcuprinzător. Pământul a supt Însetat tot sângele și lacrimile lor și i-a Întors Într-un loc de verdeață și răcoare. Din nou ne-au zburătăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Vom alunga, tovarăși, pe burgheji și moșieri din țară..!”, striga activistul, cu o ură de neînchipuit. „ Trăiască tovarășul Stalin, genialul conducător al tuturor popoarelor..!”, răcni un agitator din mijlocul mulțimii. „ Uraaa !.. uraaa !”, ovaționa mulțimea în delir. „ Jos moșierii... jos burghejii..!”, urla activistul în pâlnia de tablă cu o ură care cutremura... Comuniștii sprijiniți de organizațiile de partid, ajunseseră mai obraznici și mai periculoși ca oricând. Nimeni nu era apărat împotriva nelegiuirilor lor. Lupta de clasă... Ura transformată în lege... Duhul rău
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gospodăriilor de frunte ale satelor, a așazișilor „chiaburi”. Au început să fie „ridicați”, gospodarii de frunte, care refuzau să intre în colectivă. Și astfel s-a făcut „colectivizarea forțată”... Mulți dintre țărani au luat drumul orașelor... Satele rămâneau pustii de urlau câinii. Se punea întrebarea... „cine va munci pământul ?!” Câmpurile erau brăzdate de șanțuri, tranșee și gropi.. tot ce se vedea în jur era jalnic... dezolant. S-a făcut recensământul vitelor, orătăniilor și produselor agricole... S-au introdus cotele obligatorii, sărăcindu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de tot felul ieșite din gura mulțimii, se încrucișau, brăzdând văzduhul ca niște sulițe. „ Tovarăși !.. Dragi tovarăși !.. încearcă să potolească furia oarbă a mulțimii. Ieri, tovarăși,.. ieri, procesul trădătorilor din fruntea fostului partid național țărănesc, s-a terminat..!” „ Huoo !.. huooo !”, urla Piața... La ocnă cu criminalii !”... Altă parte a pieții, striga „.. Huooo... huooo !.. vânzătorii, huoo la moarte cu ei..!”, văzduhul vuia, supraîncărcat, gata să se prăbușească asupra pieții... asupra mulțimii. Și, dintr-o dată, mulțimea și-a unit forțele, scandând într-un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ziarele apărute de dimineața... Prin gura lui se pronunța sentința, condamnând om nevinovat, acuzat de crime născocite. Huiduielile „Pieții”, nu mai conteneau. Valurile vacarmului... îi răsfrângeau glasul într-un șir de ecouri înmulțind, parcă, cumplita condamnare. „ La moarte.. la moarte !”, urla nestăpânită mulțimea. „ Dictatorul sângeros, tovarăși, continuă vorbitorul, încercând să se facă auzit, și clica lui de lachei și zbiri, în frunte cu Iuliu Maniu, și-au primit pedeapsa binemeritată, tovarăși !”. Pofticioasă de cruzime, mulțimea asculta, cuvântată, încredibila sentință. Ura pusă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ceruse, chiar i s-a dat. Acum stătea istovită, doborâtă sub greutatea ei, care căzuse chiar peste ea... Își cheltuise, până la ultima picătură, întreaga energie. Apoi, ca înțepenită, nevenindu-i a crede că primise ceea ce dorea... rămase mută... nu mai urla, nici nu mai condamna la moarte. Stătea ca doborâtă sub povara groazei, a propriei sale plăceri. .. O bună parte din mulțime, însă, rămânea tăcută, într-o tăcere grăitoare... Poate că unii își aminteau de 1918, An mare și sfânt, tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
oare, Dumnezeu a îngăduit așa nelegiuiri ?!”. ...Pios omagiu luptătorilor din munți.. și, martirilor de la Sighet, care s-au opus ocupantului străin și opresiunii comuniste, cu prețul jertfei de sânge. Ce înseamnă suferința noastră, pe lângă sacrificiul lor !... Geme pământul sub noi... urlă sufletul din noi... Cum, oameni buni, n-auziți ?!.. Treziți-vă oameni buni... treziți-vă..! Distrugerea instituțiilor naționale și înlocuirea lor cu instituții de tip sovietic, a fost pasul următor al comuniștilor. Sub pretextul de curățire de rămășițele fasciste, adică elita
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pentru sora lui. „ - Pre’ multe cozi de topor.. pre’ multe..!” „ - Da’ spune, odată.. moș Angheluță, nu mă mai fierbe.. așa !” „ - Au schingiuit-o, dragu’ moșului, au supus-o la cazne de neînchipuit.. antihriștii, bătuiar Dumnezeu.. „ Spune, unde-i „banditul”, spune !”, urla Bojoagă întruna la dânsa, cu o căutătură înfricoșătoare în ochi... „..Da’ e’, n-o scos o vorbă, dragu’ moșului.. o vorbă măcar pân’ ș-o dat... înțălegi, păn’ ș-o ..!”, și strângând din măsele să crape.. o lacrimă i se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
continuă bătrânul printre lacrimi, a lu’ Bojoagă, țâganu’, care o fost argat la voi și l-ați omenit.. o fost cel mai rău... acu-i mare comunist. Căpitanul Baltă tresări cu toată ființa lui, și, cu fălcile încleștate ca să nu urle.. tăcu și ascultă până la capăt supliciul... Dar, ce față înfricoșătoare avea el... e cu neputință a fi înfățișată în cuvinte. Se ridică, sărută mâna bătrânului și,fără nici o vorbă plecă. În piept inima i se zbătea să-i iasă, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
țara asta, sunt pre’ multe cozi de topor.. în țara asta..!”. În trap, pe poteci, cu o ură fără margini, gânduri cumplite puseră stăpânire pe sufletul său... De câteva din ele, măcar, scap țara.. chiar în noaptea asta..!?”, aproape că urlă el cu o ură cumplită. Trebuia să se grăbească... să le „plătească”, el, aici, pe pământ.. pentru faptele lor. Se înnoptase de mult... De undeva din înălțimi albastre se lăsă tihna păcii și visării... Era frumos și liniște. Cerul părea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Nuuu... nu, Ioane !”, răcni Baltă...” Nu, ... E prea blândă, pentru el !” Și,după o clipă de chibzuință, continuă. „.. Spânzurați-l de picioare.. cu mâinile legate și căluș în gură !.. Și, urșii vor avea grijă de el !”.. „ - Împușcați-mă,.. împușcați-mă !”, urla din răsputeri Alistar. Dar, nimeni nu-l mai auzea. „ - La poala muntelui, liziera-i împânzită cu trupe de securitate, aduse chiar de el din Bălan... Căpitane !.. Am fost trădați !.. abia mai putu rosti „filologul”, strângându-i mâna.. într-un ultim
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
începe pădurea, despică cu jale valea Bistriței. Toți milițienii tresăriră, și se priviră cu frică.. de lup în ochi. „Hau-hauuu... hau-hauuu.. !”, întâi mai încet, apoi mai tare și mai tare, cu ecouri prelungi, înmulțite de văile Bistriței... „ - Oare, pentru cine urlă.. Pârvu ?!”, se întrebă cu mirare, căpitanul Baltă. Își recunoștea câinele dintr-o mie. Și, dintr-o dată simți o săgetare prin inimă... Un gând urât îi trecu prin minte... Uncheșul îi spusese, când s-au văzut ultima oară,.. că mama lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
neînchipuit, se înălță întrun picior, cătând infricoșat, spre dric... murmurând... „Mamă.. mămăică-mamă!”. Câțiva milițieni tăbărâră cu patul armelor, doborându-l în colbul din mijlocul drumului. De sus, de pe coastă, se auzi un ăuit trist, sfâșietor de trist... „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, câinele urla a pustiu.. Când Baltă cu fața zdrobită și pleoapele căzute... se uită, sus pe coastă la căsuța albă, străjuită de trei brazi drepți ca lumânarea și înalți până la cer,.. bătătura casei copilăriei lui era pustie și gardul rupt. „Hauu-hauuu.. hau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai adăugă: Să ne amintim, domnule, ce spunea Vergiliu, cu aproape douăzeci de veacuri în urmă... „Ne făurim destinul în felul în care ne alegem zeii”. Asta-i domnule ! Ce alegi aceea ai. În Piață, uralele nu mai conteneau... mulțimea urla ca scoasă din minți. Ochii senatorului străluciră ciudat... murmurând în barbă.. „Când Jupiter vrea să piardă pe cineva, îi ia mai întâi mințile..!”, așa zice o vorbă veche... și, scârbit de spectacolul stradal, se pierdu în mulțime. Ascultam vacarmul din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-l în fruntea lor, au pornit spre Curtea Domnească, „clocotind văzduhul de zgomotul și amenințările lor”. Vodă își trimise arnăuții și în timp ce mulțimea era prin dreptul Trii Sfetitelor, ei sloboziră flintele; opt din ei căzură morți. Norodul înfierbântat începu să urle. Blândul, smeritul, învățatul, mitropolit ce l-a avut Moldova, Veniamin Kostachi, văzând dezastru, îngenunche în fața acestor oameni, rugându-i să nu înainteze și, făgăduindu-le că va ispăși el toate cererile ce le aveau către Vodă. Și așa sdus singur
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fecaloid. Eu înotam cu mare dificultate în acest fluviu pestilențial, stâlcit între o mulțime de trupuri răsucite strâns în amplexuri perverse. Aerul întreg era năclăit de un miros putred de sex. Când eram gata să mă-nec, am început să urlu și-am încercat să mă agăț de orice ca să mă salvez. M-am trezit invocând inutil ajutor. Într-o stare de semi-conștiență, mi s-a părut că-mi aud vocea interioară care-mi spunea să părăsesc totul, să plec imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
magister din Ars amatoria, mai inert și nevolnic. M-am rușinat pentru grosolana mea neștiință. Licantropie Ninge. Mă visez la Sulmona: încă sunt copil și mă joc cu albul fulgilor de zăpadă. M-am trezit brusc invadat de fericire. Afară urlă lupii. Mă gândesc iar la câinele meu, dispărut în pădure. Poate că s-a dus în căutarea stirpei lui. Licantropia mă fascinează. Reîncarnare Mi se apropie sfârșitul. Sper să mor înaintea Aiei. Aș vrea să fiu înmormântat aici, în insula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu mă mai puteau ține: devenisem din nou un sac inform, lipsit de orice vitalitate. Venind din nou seara, am încercat, cu toată puterea pe care o mai aveam, să strâng între degete ugerele oilor, dar laptele nu ieșea. Am urlat numele Aiei și m-am simțit umilit. Animalele sufereau odată cu mine, scoțând, toate deodată, un behăit jalnic. Incapabil să fac treburile obișnuite, nu mai reușesc să mă țin pe picioare: sunt doar un stârv ce merită să fie lăsat pradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în capete de șerpi, în timp ce trupurile de bărbați deveneau trupuri de femei ce-și unduiau coapsele în ritmul unei melodii suave. Deodată m-am deșteptat și-am simțit ceva lunecos și rece ce-mi înconjura pântecele. Era un șarpe. Am urlat ca un nebun, lovindu-l cu un băț ce se găsea pe-aproape. Era șarpele casei. A fugit imediat fără să fie agresiv. Voia doar să se încălzească, înfășurându-se pe trupul meu. Inhibiție Solemnitatea sacră a pădurii sfârșește prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și pufos care ascundea gropile. Însă toată candoarea aceea strălucitoare izbutise să elibereze în noi un extaz adânc, dându-ne o fericire neobișnuită; nu puteam nici măcar comunica, într-atât eram de pierduți în puritatea aceea. Deodată am auzit lupii care urlau. Cuprinși de spaimă, ne-am privit în ochi și-am început să vorbim. Vorbeam atât de tare, încât n-auzeam ce spunea celălalt. Frica teribilă ne poruncea gesturile și mișcările. M-am uitat pe drumul alb care șerpuia către colină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vină; Ș-au zis că m-or pune Tălpoaie de casă, Să mă șindilească Cu șindilă trasă. Dar ei că m-au pus În mijloc de câmp, La cap de voinic, Câinii să-i aud A lătra pustiu, Și-a urla muțiu; Și să mai aud Cocoșii cântând, Muieri mimăind Și preoți cetind; Ploaia să mă ploaie Cetina să-mi moaie; Vântul să mă bată, Cetina să-mi cadă; Ninsoarea să ningă, Cetina să-mi frângă. Eu dacă știam, Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
agresorul, dinpropria dorință de a nu rămâne copilul fără tată, mama mea a rupt tăcerea definitiv. Calvarul a continuat cu uși sparte, lucruri sustrase din casă, mers la poliție săptămânal, urmăriri ca în filme în care copiii formau lanț și urlau "Cristina fugi, fugi!". Drama directă s-a încheiat cu un ordin judecătoresc de restricție, după o oarecare tentativă de răpire, dar cea indirectă, hărțuirea verbală la telefon, a avut un traseu lung, însoțit de coșmaruri în care fugi de mănânci
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de la biută. M. M.: Da, și dă-i! S. B.: S-a declanșat Iadul acolo. Și toate erau spre "blocurile NATO" și spre stradă. M. M.: Vai de mine și de mine! S. B.: Oamenii ăia, locatarii din blocuri, săracii, urlau: Nu trageți, nu trageți!" Camarazii dinspre biută au tras spre blocuri. Țin minte că a venit imediat Panait, că a auzit focurile din Comandament și a ieșit: "Nu trageți, cine v-a dat ordin?" A venit și a urlat din
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
săracii, urlau: Nu trageți, nu trageți!" Camarazii dinspre biută au tras spre blocuri. Țin minte că a venit imediat Panait, că a auzit focurile din Comandament și a ieșit: "Nu trageți, cine v-a dat ordin?" A venit și a urlat din spate: "Opriți focul!" Apoi, ne-a luat pe fiecare: "Tu ai tras?" Eu am tras trei cartușe, atât. Unul era trasor, era primul care pleca din armă, și încă două și m-am oprit: "Dar eu în cine trag
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]