6,679 matches
-
față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă chinezească. Country și western. E plăcut să auzi o pasăre cântând afară. Dar nu și pe Patsy Cline. Afară e destul de enervantă și-așa hărmălaia traficului. A-i adăuga Concertul pentru pian în re minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de pompieri urlă în apropierea motelului. Luminile albastre și roșii fulgeră prin perdele. Și nici nu mai pot să trag aer în piept de rău ce mă arde piciorul. Trebuie, zic. Trebuie să mă... trebuie să ne... Trebuie să ne întoarcem acasă, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prosop. Trage o fâșie de perdele de dormitor, perdele galbene de la camera copilului. Trage o bucată de gărduleț și mai toarnă spirt, până când începe să curgă limpede de pe piciorul meu. Își astupă nasul cu mâna. O altă mașină de pompieri urlă, și Mona zice: — Stai un pic să dau drumul la televizor, să văd ce se-ntâmplă. Îmi împing falca înainte, spre tavan, și zic că nu putem... nu putem... Singur acum cu ea, zic: nu putem să avem încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
băutură plăcută care merge cu fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O fleică de porc înseamnă un porc înjunghiat, sângerând și urlând din rărunchi, cu un laț de picior, spânzurat ca să-și dea duhul în timp ce este tranșat în fleici, fripturi și costițe. Chiar și un ou fiert nu înseamnă decât o găină oloagă de picioare de atâta stat într-o cușcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mari, așa că nu doare chiar atât de tare pe cât s-ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din ceaslov în lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de lată, închid clapa telefonului. Capitolul 36 În loc de pata de pe tavanul apartamentului meu e o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându-l la sân, întreabă: — Ce se întâmplă? Ajută-mă, Carl! Se uită la mine până când crampele o frâng în două, și atunci vede sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic urla în limba șerpilor noi avem alte temple mai albe zeul tău a căzut în desuetudine prea bine mi-am zis i-am iertat Doamne sunt cei rătăciți în propriul întuneric au uitat că libertatea e o rugă prea grea pentru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu mai poate îndura să nu vadă în zbor, răsăritul soarelui înaintea tuturor -celor fără aripi; Pană obosită de scris, de zbor și de dor... Anotimp alb Șuierat de vânt, Despletit de ploaie, Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
singur paharul. Copilul tăcu puțin, ca să asculte ce se vorbea, și când pricepu că interdicția era definitivă se porni să plângă și mai amarnic decât înainte, tropăind din răsputeri cu picioarele în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se propune pentru casare, că trebuie să se scoată din gestiune.... Le-aduceți dumneavoastră din condei, că vă pricepeți!... Nu mă nenorociți, că am nevastă și copii de crescut și o să-mi putrezească oasele-n pușcărie, domnu Stelică... Domnu șeeef!!... urlă lucrătorul din comerțul socialist ca un buhai înjunghiat, luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
minerală, din care începu să gâlgâie grăbit, ca să-și răcorească organul vorbirii, uscat din cauza discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal, pentru tovarășul Ilici Vasile, n-auzi!!... De afară, din hol, nu răspunse și nu se arătă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ținând de mână un copil dolofan și foarte gălăgios, în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de groază nereușit, creat de un individ fără talent, care nu o are nici în clin, nici în mânecă cu regia, dar s-a găsit în treabă! E ca și cum ai dansa rock în cimitir, pe lespedea unui mormânt, cu muzica urlând la maximum! Arheologia, vestigiile istorice au o sacră și misterioasă pioșenie, care impune respect și de care nu te poți atinge tulburându-i tainele mai mult sau mai puțin cunoscute. La întoarcere mi-a prins bine popasul de pe o insuliță
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cincisprezece ani. Cu ei am copilărit, cu ei am crescut, cu ei mi am petrecut frântura din această viață, Fulgerele strălucesc pe cer și parcă toate sunt menite să facă același lucru - să cresteze lumea aceasta alcătuită din groază. Tunetele urlă prevestind înălțarea la cer a acestor victime nevinovate. Vărsarea de lacrimi glaciale din jurul meu e cea care mă trezește; ea-mi liniștește sufletul tulburat. Încetul cu încetul încep să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger de gheață care se depărta de ea pe întinsul drum al vieții, fără să se uite o clipă înapoi. Și ea striga, plângea, suspina, urla și blestema dinlăuntrul ființei ei întreaga lume și pe ea însăși, prostia, naivitatea și încrederea ei într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd am cîștigat trofeul Vendée Globe... - Eu i-am construit prima barcă! zbieră Gildas. - Dar eu l-am Învățat cum să manevreze sub vînt! urlă Loïc. Un concert de glasuri se alătură celor ale fraților Kermeur. - Mda, numai că el o să fie cel care o să plece În cursa Transat peste opt zile! - Cursa solitară și fără escale, cea mai primejdioasă din lume! - Ei, o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții, scoase arma și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
familiei Pérec. CÎnd se apropiară de intrare, rămaseră uluiți de țipetele care se auzeau. Marie Îl privi furioasă pe Lucas. - Ești mulțumit de ce ai făcut? Fără să-l mai aștepte, pătrunse În casă. Yves depășise orice măsură și Îi arunca urlînd insulte lui Chantal care, ghemuită Într-un colț al Încăperii, se proteja de bine, de rău de loviturile pe care i le administra. Faptul că-l Înșela nu era o noutate, dar aici, la Lands’en, și cu un puștan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se culce la Brest cu cine vrei și cu cine nu vrei! Nicolas, răvășit, incapabil să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cei de acolo vor ști să te dea pe brazdă, ți-o garantez! - Nu știi ce spui, lasă-mă pe mine să-i vorbesc, pledă Marie. - Nu mai vreau să-i adreseze cineva cuvîntul! - Tată... - Nu mai ești fiul meu! urlă Loïc. - N-ai dreptul să-i spui asta! protestă Marie. Nico, Îți jur că nu gîndește una ca asta! - Afară! Ieși de-aici! Apucîndu-și cu duritate sora de braț, Loïc o sili să părăsească Încăperea. Nicolas se ghemui pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]