6,807 matches
-
meargă mult pe jos. Pentru că, mulți dintre ei se rătăcesc. La bătrânețe, stingem lumina din motive economice, nu sentimentale. Orice amintire are iz de clopot. Tinerețea este o boală de care ne vindecăm, vai, pe neobservate. Nimeni nu trăiește o veșnicie. Totuși, eu sunt dispus să încerc. De la o vreme, toate oglinzile în care mă uit par supărate. Grafomanilor numai timpul le mai poate da peste mână. Nu uita că prezentul este trecutul viitorului. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
hrăni cu siguranță mult mai bine. Se spune că arta nu poate schimba oamenii. Dar nu se știe cât de pociți am fi fără ea. În artă rămân amintirile cu ieșire spre speranță. Cultura dă ștaif civilizației. Arta aduce rezonanța veșniciei în om. Oamenii aleși se pot salva prin creație. Ceilalți încearcă prin sfidări. Copilul crește din laude. Arta chiar și din crimă. Arta rămâne cea mai elegantă sfidare a morții. Grecia antică s - a înnobilat exportând artă și democrație. Cărțile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
amabil cu cei din rândul cărora, pentru că te vei reîntâlni cu ei la coborâre. Excesul poate fi mormântul voluptății. Prea multe cărți semăna cu o camera goală. Bărbații se însoară târziu, mor primii și tot li se pare căsătoria o veșnicie. Un popor dansează în stradă după o victorie la fotbal, nu după dobândirea unui Premiu Nobel. Într-o societate, câțiva oameni dau totul și nu cer nimic. Iar ceilalți procedează invers. Bătrânețea cea mai cumplită e aceea în care nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
viața ne descurcăm oarecum. Moartea nu poate fi gestionată decât de religii. Se spune că tot ce e mult strică. Cum rămâne atunci cu veșnica odihnă? Teroriștii ne ucid fără motiv. Doar pentru că suntem oameni. Simțurile noastre nu pot percepe veșnicia. Ni se pare un basm. Moartea este victoria hazardului sau a unei boli neglijate. Lumea e rea, pentru că oamenii buni, așa cum se scrie în necroloage au murit. E tot mai apăsător și pentru morți. Pentru că betonul e mult mai greu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gânduri? Meditam la ultimele cuvinte ale lui Păstorel doar... Ori mi se pare mie, ori mai ai un of pe inimă... Oful ar fi că s-au sfârșit drumețiile noastre, care, drept să-ți spun, credeam că vor ține o veșnicie! Nu-i bai, dragă prietene. Mai găsim noi niscai pricini s-o luăm din nou la picior... Ieșeanul a privit către mine cu sclipire de lumină în ochi, semn că în sufletul său a renăscut speranța că vom mai hălădui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
intrat, s-a așezat la aceeași masă din locul mai ferit și a rămas în așteptare. Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut o veșnicie. Nici nu știa pe unde calcă. Tot ce vedea erau doar ochii haiducului, care erau înfipți într-ai ei ca două lăncii. Când a ajuns la masa lui, a auzit ca prin vis întrebarea: „Ce mai faci, Brândușo?” Altceva n-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de arhivă prin 1803. Sunt informații prețioase în aceste pagini despre contemporanii ei, unii venind din secolul XIX, așa cum este bunicul meu Ion Petrilă născut la 1875. Mama este un fel de tezaur viu al vieților trecute de mult în veșnicie. Le scoate din pulberea timpului dus și le arată lumii cum au fost. Orice o întreb, ea stă câteva clipe, scormonește pe sub părul capului ei alb ca zăpada și scoate de acolo răspunsul. Și eu, care nu-mi amintesc ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
la timp nebunia unei iubiri pierdute. Mi-a dat mâna și m-a strâns, se uita la mine și îmi zicea: “du-te”. Nu mai suportam ironica și tiranica lui iubire, Vroia doar să îi aparțin, dar nu pentru o veșnicie. Am plecat de lângă el, căutând un soare mai strălucitor, Care să mă încălzească, și de care să nu îmi fie atât de dor. Până la urmă suntem doar o fărâmă din acest Univers, Iar marea din nou tace în timp ce eu... oftez
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
eu a cere-o pot Când voi fi mort să mă îngropi aicea Pe acest pământ pe care l-am pierdut; 5 Pas de roman pe țerină să-mi calce În veci să-l simt pe suflet apăsând; Numai o veșnicie de durere, Dispreț, călcare sub picioare Poate ca să plătească crima ce am comis-o 10 Să umilească cruda mea mândrie. O vierme mândru inima ce-o rozi, Unde ești tu ca să te scot cu totul, Unde ești [tu] ca să te
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Mare păcat, mai bine le furați! A fost singura dată când marea l-a trădat, iar păcatul ar fi fost mai mic... ei și astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi întâlnit cu veșnicia într-un accident stupid de circulație! Excluderea Prima și ultima ședință de partid, la care Laur a participat, cât l-a avut în preajmă pe comandantul Ivanov, a debutat furtunos. Avea ca temă un singur punct, excluderea din partid a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat de teama lor, a revenit și imediat cei trei s-au animat; fata aceea frumoasă era atât de radioasă când a apărut lângă ea de parcă ar fi fost plecat o veșnicie. Vrăjit de spaima lor le-a luat pe rând în brațe să le învețe să facă pluta... după care a început să le arunce, însă cu toate că erau speriate și țipau, căderea lor vertiginoasă era amortizată de ape și nu se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori plăpânde... galben-roșiatice întăreau viziunile. Văzduhul albastru se destrămase gradat prin goblenuri în degrade; lumina pătrunsese peste zgomotul apăsător
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică... mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat; tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre poeme ratate unul uitat; m-ai luat ca arvună cu ultimii bani găsiți în buzunărașul din piept, abia mai răsuflam înverșunați recitind într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet; păreai părăsită însă ți-ai schimbat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pomilor își schimbă deodată ritmul... încetinesc, merg strâns înlănțuiți și se sărută . Iar visează... se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi pași, din nou o repriză... amândoi tremură de dorință, fata ar sta o veșnicie.. regretă, suspină însă trebuie să plece. Pasiunea iar s-a învolburat pe nesimțite în valuri. Ar dori să se întoarcă în parc însă tace, își da seama că se apropie răsăritul. Încetează și se despart cu dificultate din îmbrățișare însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
uni și pluricelulare, pietre mai mici sau mai mari, meteoriți, planete, sisteme solare, galaxii fără număr și totul pentru ce?! Pentru că existăm ! Așa le-a rânduit creatorul și sunt legate una de alta! Nu contează că ne vom întâlni cu veșnicia, doar momentul, clipa actuală este tot ce trebuie trăit. Parcul Maxim Gorki Din oraș, sovieticii au luat parcul și liceul Mircea, le-au îngrădit cu plasă de sârmă și erau sub paza lor, iar elevii de la această școală făceau orele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fatalmente, te-a agățat într-o discuție sterilă pe care, din prima clipă de când te-ai prins cine-i la capătul celălalt al firului, ai început să o regreți, mai ales că știi că te va ține la telefon o veșnicie și nu poți să-i spui că nu mai poți să vorbești, ridici capul în sus a disperare, pentru un martor inexistent căruia ai vrea să-i comunici nemulțumirea că întîrzii și că nu ai chef nici de discuție, nici
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
e și bun. Și ciupercile otrăvitoare sunt mai ochioase și mai îmbietoare decât cele bune. g Satisfacțiile în viața adultă nu vin de la sine; ele trebuie pregătite, cu eforturi și migală, încă din copilărie. h Din muncă s-a născut veșnicia. h Mai lesne citești în stele decât în sufletul omului. h Nu toate necazurile se abat intempestiv peste om. Unele sunt căutate. h Parafrazând vorbele înțelepte ale unui mare gânditor francez, părinții și educatorii nu trebuie să uite, nici un moment
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Auta zâmbind. - Cum? Veșnic viu?... Da, zeii sunt veșnici. Fiul iubit al Zeului Apelor este regele Atlantidei, fie el veșnic viu, sănătos și puternic. - Spune-mi tu, Iahuben: dacă e zeu și e veșnic, de ce trebuie să-i mai urezi veșnicie? Iahuben tăcu. - Tu ai văzut zei? îl întrebă Auta din nou. Soldatul îl privi cu mirare. - Eu?... Nu, n-am văzut. Dar eu sunt un biet soldat. Preoții îi văd. Auta nu se mai putu stăpâni să nu rîdă: - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-l ridice, în zadar. Privi în ambele părți în speranța că poate va veni cineva care ar putea-o ajuta. Nu după mult timp se auzi o căruță dar timpul care se scurse până la apariția ei i se păru o veșnicie. Ea se așeză în mijlocul drumului și făcu semne căruțașului să oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care dealtfel se cunoștea, fiindu-i consătean. Acesta o ajută și-l așeză pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
primi rudele și vecinii ce urmau să vină la colindat. Bătrâna doamnă, într-adevăr se mulțumi să rămână singură cu gândurile ei, așteptând pe cei mai vârstnici, pentru a depăna amintiri și mai ales pomenindu-i pe cei plecați în veșnicie, pentru care acum ea se ruga așa cum făcea de obicei în această Sfântă seară. Acum aflându-se toți patru în sufragerie, Livia își recăpătă din nou veselia, cu care-i contamină și pe ceilalți. Putea chicoti în voie, spunându-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cu pacea divină și desăvârșită. Cu aceste gânduri încerca Radu să se consoleze în drum spre casa părintească, pentru a-l conduce pe tatăl său pe ultimul drum. Merse la trenul ce urma să-l ducă în călătoria lui spre veșnicie, să rezolve problema, care acum deveni și mai gravă, cu mama lui suferindă. Era absolut nevoie ca de azi înainte să fie îngrijită de cineva. Plănuia să discute problema cu bunicii, părinții mamei lui care deși foarte bătrâni, erau cei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și ceilalți, asta-i tot. Muncește și tu la fel n pula mea pizdă mică ce iești și nu te mai fâțâi de colo-colo cu grupuri de colorați. — Am Înțeles ideea. Și acum ce vești ai de la Forum? Behăie o veșnicie despre speranțele și temerile coloraților din Lothian În privința cazului ăstuia. După ce terminăm, Peter Inglis se furișează tiptil lângă mine. — Tresaibă cineva grijă de ea, spune el cu Înverșunare, Încercând de pomană să-și Întărească credibilitatea de heterosexual. Mda, Inglis, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
competiție În derulare. O să-i arătăm noi puțoiului. Din fericire lui Bunty Îi ia ceva vreme să termine. Dar după un timp Începe să fie prea mult și nu-l mai pot auzi pe Stronach În vecini. Îi ia o veșnicie și, sincer să fiu, devine cam plictisitor și chiar inconfortabil, dar mă țin tare, chiar dacă spre sfârșit scrâșnesc din dinți. Când Își dă drumul, cred că o să trecem prin perete În dormitorul lui Stronach. Ar vedea atunci puțoiu! Aceleași reguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o să afli niciodată dacă o făcea intenționat sau dacă nu se ștergea cum trebuie la spate când făcea baie sâmbătă și duminică dimineață. Erai fascinat de asta, căci În copilărie erai foarte interesat de urină și de fecale. Stăteai o veșnicie pe closet, reținându-ți rahatul, forțându-l să ți se Întoarcă la loc În intestin Înainte să-i dai drumul. Te pișai sub covorul de lângă șemineu și așteptai până se usca, mirosul de urină Împuțea toată casa. Bunica ta dădea vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care, prin activitățile lor de dascăli, ingineri, cercetători, poeți, dar și de buni gospodari -, și-au consacrat numele în cartea de suflet a comunei. Apoi, Fanfara „Bârlădeanca“, alături de Silvia Ene, face să trepideze mesele de veselie ca-n Moldova și veșnicie, ca la sat. A cântat apoi Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, Fuego. Au urcat apoi pe scenă vedetele din comună, Fanfara de la Valea Mare. „A fost foarte frumos. Niciodată în viața mea, de când sunt eu, și am trăit numai în această
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]