60,912 matches
-
mulți ani, porniseră în bejanie, temându-se de continua amenințare otomană (Cervenul mai fusese incendiat în două rânduri, la scurte intervale). În special negustorii și meșteșugarii au căutat locuri mai sigure. După unele izvoare, o parte dintre aceștia s-au așezat lângă vechea cetate Sexaginta Prista, denumind noua așezare Ruși (sosiți din cetatea lui Roșu), astăzi Ruse; alții au mers mai departe, la nord de Dunăre, stabilindu-se într-un mic târg de pe râul Vedea care, în scurtă vreme, a cunoascut
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
orașului este fragmentată de văile râurilor Vedea, Bratcov și Urlui. Intravăile sunt înguste, având lățimea de numai 300-1000 m între Vedea și Bratcov, sau 2-2.5 km între Bratcov și Urlui. Cea mai mare parte a caselor din oraș sunt așezate în lunca înaltă a râului Vedea, la altitudinea absolută de 82.5 m, dar circa 1/7 din locuințe și cea mai mare parte a întreprinderilor industriale s-au ridicat pe vechea terasă vestică a râului, pana la altitudinea de
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
din secolul I î.e.n. Strabon afirmă că geții vorbeau aceeași limbă cu tracii, dar și ca dacii vorbeau aceeași limbă cu geții. Dar, evident, Strabon nu cunoștea el însuși limbile respective. După el, singura diferență era strict geografică, geții fiind așezați pe cursul inferior al Dunării, spre Pont, iar dacii spre izvoarele Dunării, mai aproape de populațiile germanice. Poziționarea dacilor departe de Grecia și de cetățile din Pont i-au făcut pe scriitorii antici să nu-i cunoască suficient sau să-i
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
l-au învins pe Ptolemeu Fulgerul al Macedoniei și au pătruns în Grecia și ajung la Delfi, unde au jefuit sanctuarul lui Apollo. Celții au fost respinși și din marea lor masă se desprind trei grupuri distincte: galatii ce se așează în Asia Mică în provincia Galatia, alții, sub conducerea lui Comontirius, s-au așezat pe locul fostului regat odrid, pe Valea Măritei, cu capitala la Tylis. Bizantion a fost terorizata de nou veniții și a trebuit sa plateasca tributuri uriașe
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
ajung la Delfi, unde au jefuit sanctuarul lui Apollo. Celții au fost respinși și din marea lor masă se desprind trei grupuri distincte: galatii ce se așează în Asia Mică în provincia Galatia, alții, sub conducerea lui Comontirius, s-au așezat pe locul fostului regat odrid, pe Valea Măritei, cu capitala la Tylis. Bizantion a fost terorizata de nou veniții și a trebuit sa plateasca tributuri uriașe. În 218 i.en., regatul de la Tylis s-a prăbușit în urmă răscoalei tracilor
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
la sistemul național de căi ferate prin Gara Văratec, aflată pe ruta feroviară Suceava - București. Din structura orașului Salcea fac parte fostele sate (devenite cartiere) Mereni, Plopeni și Văratec, iar Prelipca are statutul de sat afiliat orașului. Orașul Salcea este așezat în Podișul Dragomirnei, subunitate a Podișului Sucevei, într-o regiune climatică specifică dealurilor joase, la care se adaugă influențele scandinavo-baltice. Salcea se află în extremitatea estică a județului Suceava și se învecinează cu următoarele localități: Salcea se află în aria
Salcea () [Corola-website/Science/299257_a_300586]
-
dezvoltare în ultima perioadă, în oraș apărând diferite unități comerciale și economice, cum ar fi fabrici de încălțăminte. Din punct de vedere demografic, Vicovu de Sus a depășit orașe mult mai vechi din județ, precum Siret și Solca. Localitatea este așezată în nordul județului Suceava, în apropierea graniței cu Ucraina, pe șoseaua națională și calea ferata care leagă municipiul Rădăuți de Putna. De altfel, Vicovu de Sus se regăsește în aria de influență urbană a Rădăuțiului. Din structura orașului Vicovu de
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
grupări, de creații - în general diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică - care au la bază un protest împotriva academismului și naturalismului, îndepărtând din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa zisă artă figurativă, și așezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui să exprime, în formă pură, acțiunea raționalității și sensibilității umane. Plecând de la ideea că arta plastică, arhitectura și muzica sunt prin excelență abstracte - ele presupunând în același timp
Artă abstractă () [Corola-website/Science/299281_a_300610]
-
și penitenciarul Gherla. A fost eliberat la 4 august 1964, în virtutea Decretului de grațiere a tuturor deținuților politici, emis de regimul comunist pentru a sărbători aniversarea a 20 de ani de la eliberarea de sub fascism. După eliberarea din închisoare s-a așezat în orașul Târnăveni, unde la început a fost angajat ca muncitor la Întreprinderea de Gospodărire Comunală și Locativă. Comportarea excepțională la locul de muncă i-a determinat pe superiori săi să ceară recunoașterea studiilor lui teologice ca studii superioare și
George Guțiu () [Corola-website/Science/299297_a_300626]
-
față de Bistrița de cca. 35 km. Drumul principal de circulație este DJ. 172 B, care face legătura ultimei localități din această zonă - Parva, cu orașul Năsăud și drumul județean 172 ce duce spre comuna Șanț și județul Suceava prin Cârlibaba. Așezată pe valea râului Rebra, cel mai lung afluent nordic al Someșului Mare, la 5 km de confluență, Rebra are o istorie legată insolubil de istoria satelor românești care din vremuri îndepărtate au alcătuit colțul de țară românesc, de la poalele munților
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
punct de vedere geografic și în prezent este o micro-depresiune, drenată de râul care îi poartă numele, înconjurată de dealuri, coline mai abrupte în partea de apus și mai moale în răsărit. Ținutul nord-estic al Transilvaniei cu localitățile sale românești așezate în partea de sus a Someșului Mare încă din timpurile cele mai vechi a format un corp distinct sau a făcut parte integrantă a vreunui județ învecinat. În cele dintâi documente istorice el poartă denumirea de „Districtus Rodnensis” sau „Vallis
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
atenție deosebită din partea autorităților și a factorilor de răspundere de la nivel local. Localitatea dispune de o bază sportivă care cuprinde un teren de fotbal, teren de handbal și unul de volei și tenis de câmp. Această bază sportivă privilegiată fiind așezată într-un cadru natural deosebit, în aproprierea râului Rebra și străjuită de o colină acoperită cu vegetație forestieră din care cauză aici în repetate rânduri și-au găsit plăcerea să se relaxeze la o partidă de volei cu echipa locală
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
lui Alexandru alegerile tactice. Locul ales a fost astfel câmpia Gaugamela din Irakul de astăzi (istoricul grec Plutarh se referă la această câmpie ca la"adăpostul cămilei"). Această locație se află la est de orașul actual Mosul. Alexandru și-a așezat tabăra pe malul râului Bulemus și a înaintat împreună cu oamenii săi, transportând doar echipamentele și proviziile pentru câteva zile. Macedonenii au ajuns la Gaugamela în după-amiaza zilei de 30 septembrie. Alexandru a dorit inițial să îi atace pe perși imediat
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
pe viitorul câmp de luptă. Darius a recrutat cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetația pentru
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cele mai bune trupe de cavalerie din satrapiile estice și din rândul triburilor scitice aliate. De asemenea Darius a desfășurat și cele 300 de care de luptă scitice, pe care le-a așezat în fața celorlalte trupe. De asemenea el a așezat și cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetația pentru a ușura înaintarea carelor de luptă. Darius s-
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cei 15 elefanți, împreună de care de luptă din India, dar acestea au avut un rol minor în luptă. Înainte de luptă, Darius a ordonat să fie curățate tufișurile și vegetația pentru a ușura înaintarea carelor de luptă. Darius s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pedestrași perși (nemuritorii), cavaleria
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pedestrași perși (nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian. Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae, Arachosia, cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și călăreții sciți. Carele de luptă au fost plasate în față, împreună cu un grup mic de soldați din Bactria. Pe
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
față, împreună cu un grup mic de soldați din Bactria. Pe partea dreaptă comanda o avea Mazaeus, aici aflându-se cavaleria din Syria, Media, Mesopotamia, Parthia, Sacia, Tapuria, Hyrcania, Albania Caucaziană, Sacesinia, Cappadocia, și Armenia. Cavaleria din Cappadocia și Armenia era așezată în fața altor unități de cavalerie și au condus atacul. Cavaleria din Albania Caucaziană și Sacesinia au fost trimise să înconjoare flancul macedonean. Armata macedoneană era împărțită în două părți, partea dreaptă a armatei aflându-se sub comanda directă a lui
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
plasați în partea dreaptă, iar restul cavaleriei se afla în fața arcașilor agrieni și macedoneni, care la rândul lor se aflau plasați lângă falangă. Parmenion se afla în stânga împreună cu mercenarii din Grecia și Thesalia, respectiv cavaleria din Tracia. Armata macedoneană era așezată în așa fel încât să asigure o cât mai mare libertate de mișcare, pentru flancul drept condus de Alexandru. În centrul formației se aflau mercenarii cretani. În spatele lor se afla un grup din cavaleria thesaliană și mercenarii din Achaia. În dreptul
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
pentru flancul drept condus de Alexandru. În centrul formației se aflau mercenarii cretani. În spatele lor se afla un grup din cavaleria thesaliană și mercenarii din Achaia. În dreptul lor se afla o altă parte din cavaleria greacă, aliată. În spatele lor era așezată falanga, într-o linie dublă. Macedonenii aveau o cavalerie depășită și de cinci ori, de cavaleria persană. De asemenea armata persană era desfășurată pe o lungime foarte mare. În aceste condiții era de așteptat ca armata macedoneană să fie atacată
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
ar fi fost înhumat, poate și pentru a împlini astfel profeția prezicătorului favorit al lui Alexandru, Aristander, ce spusese cândva „țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”. Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public. Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
rege persan, dar care a fost adoptat de regele macedonean, Filip. Însa, conform lui Dante Alighieri, la Cântul 12 din Infernul, Alexandru cel Mare a ajuns în cea mai adâncă parte a râului de sânge, Cercul al șaptelea al iadului, așezat alături de cei mai mari ucigași ai istoriei. Există un număr mare de legende folclorice și tradiționale despre marele cuceritor al antichității. Se povestește că a fost fiul ultimului faraon al Egiptului și că în copilărie, Filip l-a aruncat la
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Prințul Pavel Aleksandrovici și Prințul George Mihailovici care fuseseră ținuți în închisoarea Petru și Pavel din Cetatea Petrograd. Trupurile au fost recuperate de către Armata Albă în 1918 care însă a ajuns prea târziu ca să-i mai salveze. Trupurile au fost așezate în sicrie și au fost plimbate prin Rusia în timpul luptelor dintre Armata Albă și Armata Roșie. În 1920 sicriele au fost îngropate într-o fostă misiune rusă de la Beijing. În 1981 Prințesa Elisabeta a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
O mână de praf » (“Un peu de poussière” ). Chiar în ultimul moment un ordin al țarului a întrerupt execuția, iar pedeapsa a fost comutată la muncă silnică în Siberia și serviciu militar pe viață. Grigoriev, unul din cei care fuseseră așezați în fața plutonului, nu a rezistat presiunii psihologice și a înnebunit. Dostoievski a ispășit patru ani de muncă silnică într-o colonie penitenciară ("katorga") din Omsk. În acest timp nu i s-a permis să corespondeze cu rude sau prieteni, așa că
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]