57,471 matches
-
bandă largă de la umărul drept la șoldul stâng, în plus pe pieptul stâng o stea. Aceasta a fost octogonală și ținută în argint. Până în anul 1884 decorarea pentru cetățenii țărilor habsburgice a fost legată de atribuirea unui titlu de nobilitate: dotarea în clasa de cavaler însemna ridicarea la titlul de cavaler ereditar, în clasa de comandor la titlul de baron ereditar. Acordarea crucii mari a adus titlul de consilier secret, intitularea „excelență” și calitatea de membru al Curții Imperiale. La 24
Ordinul Leopold (Austria) () [Corola-website/Science/333502_a_334831]
-
1976 și 1984. Dacia 2000 a fost un automobil creat în anii '80 pentru elita Partidului Comunist Român. Era de fapt un TS asamblat în România sub numele de Dacia 2000, fiind vopsit doar în negru sau albastru închis. Pe lângă dotările cu obișnuite la acea vreme în România, Dacia 2000 mai avea ca dotări geamuri electrice, regulator de viteză și scrumieră cu iluminare. Este posibil ca acest model să fi stat la baza viitoarelor Dacia 1320 și Dacia Liberta, modele apărute
Renault 20 () [Corola-website/Science/330494_a_331823]
-
pentru elita Partidului Comunist Român. Era de fapt un TS asamblat în România sub numele de Dacia 2000, fiind vopsit doar în negru sau albastru închis. Pe lângă dotările cu obișnuite la acea vreme în România, Dacia 2000 mai avea ca dotări geamuri electrice, regulator de viteză și scrumieră cu iluminare. Este posibil ca acest model să fi stat la baza viitoarelor Dacia 1320 și Dacia Liberta, modele apărute în anii 1988, respectiv în 1990. Motorul este de 80kw cutie de viteze
Renault 20 () [Corola-website/Science/330494_a_331823]
-
obținea avizul favorabil din partea Sfatului administrativ al Moldovei și era aprobată de domnul Moldovei, Mihail Sturdza. Arhitectul Jean Freywald a fost angajat de Epitropia Școalelor pentru repararea clădirii, lucrări care s-au încheiat în iunie 1835, urmând apoi amenajarea și dotarea cu mobilier. Inaugurarea solemnă a Academiei a avut loc la 6 iunie 1835 în prezența domnului Moldovei Mihail Sturdza, care a ținut o cuvântare, a consulului general al Rusiei, Rückmann, și altor notabilități străine. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
Europa, mai mult decât orice alt model de avion aliat. Pe frontul din Pacific, avionul Mitsubishi Zero i-a asigurat Japoniei superioritatea aeriană în perioada de început a războiului. Cu trecerea timpului, situația aeriană s-a modificat odată cu intrarea în dotarea forțelor aeriane americane a avioanelor F6F Hellcat și F4U Corsair, care s-au dovedit superioare Zero-urilor, atât ca performanță cât și ca durabilitate. Avioanele Hellcat au fost creditate cu doborârea a 5.168 avioane inamice, ocupând locul doi în
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
ca prioritate creșterea manevrabilități în luptele individuale și au fost echipate cu tunuri, care lipseau modelelor anterioare. F-14 și F-15 au fost destinate în principal asigurării misiunilor de asigurare a superiorității aeriene datorită radarelor cu rază lungă de acțiune din dotare și a capacității de transport a unui număr mai mare de rachete cu rază lungă de acțiune. La sfârșitul secolului trecut, SUA a optat pentru dezvoltarea unui nou avion de vânătoare care să obțină superioritatea aerinană fără să fie detectat
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
programului și acest aparat a fost declarat „generația a cincea” al avioanelor de vânătoare. În timpul Războiului din Malvine (2 aprilie - 20 iunie 1982), aparatul Harrier Jump Jet a fost desemnat să asigure superioritatea aeriană împotriva avioanelor Dassault Mirage III din dotarea forțelor aeriene argentiniene. Deși distrugerea avioanelor inamice în luptele aeriene este cel mai spectaculos aspect al superiorității aeriene, aceasta nu este singura metodă pentru obținerea acesteia. Din punct de vedere strict militar, cea mai eficientă metodă de obținere a superiorității
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
a urmărit o demonstrație a utilizării "Landwasserschlepper" și a remorcii sale pe 2 august 1940 pe insula Sylt. Generalul, deși a avut obiecțiuni cu privire la înălțimea mare a vehicului în timpul deplasării pe uscat, a recunoscut utilitatea prototipului. Au existat propuneri pentru dotarea fiecărei barje de invazie cu unul sau două tractoare amfibii, dar producția a fost abandonată până în cele din urmă. Înaltul Comandament German (OKH) a plănuit inițial o invazie pe scară mare, cu debarcarea a 40 de divizii în regiunea de la
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de austeritate severă, bazat pe reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, care a permis reechilibrarea bugetului. Acest plan a avut totuși o consecință negativă importantă, reprezentată de sistarea practică a cheltuielilor pentru apărare, care a avut ulterior ca efect lipsa de dotare cu armament, muniție și tehnică de luptă a Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial. Criza a avut și urmări pozitive, conducând la adoptarea unor măsuri destinate unei mai bune funcționări a aparatului de stat și instituțiilor financiar-bancare, fapt care a permis
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
106-a Panzer, Batalionul al 654-lea artilerie antitanc și Divizia a 2-a vânători de munte. Succesele francezilor au fost realizate cu costuri foarte mari. Astfel, una dintre brigăzile blindate a piertul 36 dintre cele 50 tancuri medii din dotare, blindate distruse de mine antitanc. Losses in other tank units were similar. Spre deosebire de restul Câmpiei Alsaciei, zona în care a luptat Corpurile I franceze erau tivite de păduri și zone urbane, iar înaintarea a fost încetinită mult de aceste obstacole
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
timp, de ordinul lunilor. "" (în limba franceză: "tête de pont") un termen militar din Evul Mediu mijlociu care, până la apariția artileriei, era menit apărării zonei în care începea un pod. După introducerea la scară largă a pieselor de artilerie în dotarea armatelor europene, termenul a fost transformat pentru a desemna fortificațiile aflate la o oarecare distanță de capetele podului, amplasate în așa fel încât să protejeze atât cele două capete de pod, cât și trupele care traversau cursul de apă pe
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
ducere a luptei utilizate pe fronturile de război. În perioada imediat următoare cuceririi independenței s-a desfășurat o primă etapă a procesului de înzestrare a Armatei României cu armament modern. Acum au fost au fost achiziționate și au intrat în dotare puștil și carabinele „Henry-Martin”, model 1879, importate din Germania, precum și carabinele Steyr din Austria. Într-o etapă ulterioară, începând cu anul 1894 acestea au fost înlocuite cu pușca cu repetiție „Mannlicher”, model 1893, calibru 6,5 - pentru infanterie și carabinele
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de calibru 8 mm cu una de calibru 6,5 mm), cunoscut sub denumirea de „Mannlicher model românesc - 1893”. Până în 1902 au fost comandate un număr de 150.000 de astfel de puști și carabine. Odată cu intrarea acestor arme în dotare s-a introdus și muniția cu pulbere fără fum, care asigura o viteză inițială a glonțului de peste 700 m/s. După 1910 au fost comandat primele arme automate, mitralierele "Maxim", Md. 1909, cal. 6,5 mm (modificate special pentru a
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
la începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
mm și 87 mm (tunuri cu tragere înceată). Începând cu 1905 au intrat în dotare tunurile „cu tragere repede”, „Krupp”, model 1904, calibru 75 mm, cu muniție care folosea pulberea fără fum. În afară de tunuri artileria de câmp mai avea în dotare și obuziere de mare calibru „Krupp” model 1901, calibru 120 și model 1912, calibru 105 și „Schneider-Creusot”, model 1912 calibru 150 (importate din Franța). Artileria de munte era înzestrată cu tunuri din bronz „Armstrong”, model 1883, calibru 63 mm. Înainte de
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
puntea spate. Inițial gama Travego a constat din trei modele: O 580 15 RH, O 580 15 RHD, O 580 17 RHD. Din anul 2002 ESP-ul a fost disponibil opțional pentru Travego, iar din toamna anului 2003 a fost dotare standard. A existat transmisie manuală cu șase rapoarte cu asistență pneumatice sau puțin mai târziu ZF AS-Tronic transmisie manuală automatizată. În a doua generație sunt disponibile modelele: Travego (15 RHD), Travego M (16 RHD) și Travego L (17 RHD). Varianta
Mercedes-Benz Travego () [Corola-website/Science/335055_a_336384]
-
dintre care 28 Fw 190D. SG 4 era comandat de Alfred Druschel. Formațunea dispunea de 152 de aparate, dintre care doar 60 în stare de funcționare. Dar Druschel avea la dispoziție doar 129 de piloți. Stab./SG 4 avea în dotare 3 avioane Fw 190 și doi piloți disponibili. I./SG 4 a avut 21 avioane operaționale Fw 190 și 27 de piloți disponibili. II./ SG a raportat 27 de avioane Fw 190 gata de zbor. Nu se cunosc efectivele de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
doi piloți disponibili. I./SG 4 a avut 21 avioane operaționale Fw 190 și 27 de piloți disponibili. II./ SG a raportat 27 de avioane Fw 190 gata de zbor. Nu se cunosc efectivele de piloți. III./ SG avea în dotare 24 Fw de avioane 190, dar doar 16 erau operaționale. De asemenea, nu este cunoscut numărul de piloți disponibili. La ora 09:12, JG 2 a traversat linia frontului la Malmedy și a fost întâmpinat de un focul extrem de intens
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
JG 3 însoțite de alte patru din Stab./JG 3, 15 din III./JG 3 și 19 Fw 190 din cadrul IV./JG 3. KG 51 a cotnribuit cu 21 dintre cele 30 de avioane cu reacție Messerschmitt Me 262 din dotare. Exostă istorici care includ în mod eronat "Kampfgeschwader" 76 (KG 76) printre participanții la raid. Fiecare escadrilă ("staffel") ar fi trebuit să execute cel puțin trei. I./JG 3 a decolat și s-a alăturat grupului conducător, IV Sturm./JG
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
poate fi vizitat de un tur cu barca de la Skradinski Buk . Mănăstirea Krka este un centru spiritual al Eparhiei Ortodoxe dalmate , care are sediul la Šibenik . Acesta a fost menționat pentru prima dată în documente scrise în anul 1402 că dotarea pios de Jelena Šubic , sora lui împăratului Dušan . Mănăstirea a fost construită și reconstruită până la sfârșitul secolului al 18-lea .
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
de a explora Polul Sud. Recordul era deținut de navigatorul James Weddell, care a atins latitudinea sudică de 75 grade. La data de 7 septembrie 1837 pornește Dumont spre Polul Sud, expediția decurge destul de rău din cauza timpului rău, scorbutului și dotării insuficiente a echipajului. Expediția lui Dumont nu depășește latitudinea de 63 de grade, unde rămâne prins de îngheț. În vara anului 1838 se reîntoarce, trece pe lângă Insulele Solomon și acostează pe coasta de nord a Noii Guineei, unde și azi golful
Jules Dumont d'Urville () [Corola-website/Science/331588_a_332917]
-
tanc în anul 2011 era de 9,3 milioane €, fiind cel mai scump tanc din istorie. Este un tanc greu, care a permis înlocuirea vechiului tip de tanc, AMX-30. În anii 1970 armata franceză a conștientizat deficiențele tancului aflat în dotarea armatei franceze, AMX-30 B2, ceea ce a dus la întocmirea unei caiet de sarcini pentru proiectarea unui tanc principal de luptă. S-a luat în considerare achiziționarea unor tancuri de fabricație străină, cum ar fi tancurile M1 Abrams american, tancul german
AMX 56 Leclerc () [Corola-website/Science/331602_a_332931]
-
necesară raidului a fost asigurată de Astra Română, iar livrarea ei a fost intermediată de societatea Shell. Tot societatea Shell a pus la dispoziție materialul documentar: ghiduri aeriene, buletine informative și previziuni meteorologice. Avioanele au fost revizuite și adaptate prin dotarea cu rezervoare de benzină suplimentare, care asigurau o autonomie de 800 km, radiatoare de ulei mărite, filtre de praf la motoare. Au fost luate piese de schimb (chiar și o elice, legată deasupra fuzelajului posterior al avionului YR-AAP, v. imaginea
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Universal Biloc, cu motoare de 130 CP, iar Comandamentul Forțelor Aeriene a propus avionul SET-7K, un biplan metalic cu motor mult mai puternic, de 420 CP. Subsecretariatul de Stat al Aerului a optat pentru ICAR. Acestea au fost amenajate prin dotarea cu rezervoare de benzină suplimentare, radiatoare de ulei modificate, pneuri balon, derivometre și aparate de zbor fără vizibilitate. În urma modificărilor a scăzut plafonul de zbor de la 5500 m la 4000 m, dar a crescut greutatea utilă cu 165 kg și
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
portavioane, deoarece "Hiyō" pe 22 octombrie a suferit accidental un incendiu, care l-a forțat să se întoarcă la Truk pentru reparații. Forțele navale japoneze erau împărțite în trei grupe: Kondo era și comandantul celor trei forțe , care aveau în dotare în total 212 avioane. Pe partea americană grupul operativ era format din portavioanele Horneț și Enterprise sub comanda generală a amiralului Thomas C. Kinkaid - a trecut la nord de insulele Santa Cruz la 25 octombrie în căutare de forțelor navale
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]