58,766 matches
-
august a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel în statul major al generalului Ferdinand Foch. În 1916 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Georges Clemenceau a dorit să-l numească pe Foch (șeful Statului Major al Armatei Franceze) ca reprezentant al Franței în cadrul Supreme War Council (care fusese înființat pe 7 noiembrie 1917), pentru creșterea influenței franceze asupra hotărârilor ce priveau acțiunile de pe frontul de vest. Până la urmă, premierul francez a fost convins să îl numească în această
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
înaintat la gradul de general de brigadă. Georges Clemenceau a dorit să-l numească pe Foch (șeful Statului Major al Armatei Franceze) ca reprezentant al Franței în cadrul Supreme War Council (care fusese înființat pe 7 noiembrie 1917), pentru creșterea influenței franceze asupra hotărârilor ce priveau acțiunile de pe frontul de vest. Până la urmă, premierul francez a fost convins să îl numească în această funcție pe Weygand. Clemenceau a acceptat însă organizarea unei armate de rezervă aliată doar dacă la comanda acesteia era
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
numească pe Foch (șeful Statului Major al Armatei Franceze) ca reprezentant al Franței în cadrul Supreme War Council (care fusese înființat pe 7 noiembrie 1917), pentru creșterea influenței franceze asupra hotărârilor ce priveau acțiunile de pe frontul de vest. Până la urmă, premierul francez a fost convins să îl numească în această funcție pe Weygand. Clemenceau a acceptat însă organizarea unei armate de rezervă aliată doar dacă la comanda acesteia era numit Foch, nu Weygand. Organizarea acestei armate de rezervă a fost însă amânată
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
care au avut-o pe 24 iulie, l-a întrebat „Câte divizii ați adus?”. Aliații nu trimiseseră nicio unitate militară în sprijinul polonezilor. Începând cu 27 iulie, Weygand a fost consilier al șefului Marelui Stat Major, Tadeusz Jordan-Rozwadowski. Poziția ofițerului francez era una delicată. Cei mai mulți polonezi îl considerau un intrus și vorbeau doar în poloneză, o limbă pe care Weygand nu o cunoștea. Majoritatea planurilor sale de operațiuni au fost respinse, precum cel prin care propusese la sfârșitul lunii iulie formarea
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
Legenda a dăinuit pentru mai mult de patruzeci de ani până și în cercurile academice”. Weygand nu a mai exercitat nicio funcție de comandă după misiunea din Polonia. În 1923, el a fost numit comandant al trupelor din Levant, în cadrul Mandatului francez din Liban și Siria. Un an mai târziu a fost numit Înalt Comisar pentru Siria. Weygand a revenit în Franța în 1925, fiind numit director al Centrului pentru Înalte Studii Militare, o poziție pe care a ocupat-o timp de
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
ministrul Édouard Daladier l-a reactivat în august 1939, fiind numit comandant al teatrului de operațiuni din Orient. Situația disperată în care se afla Franța după declanșarea invaziei de către Germania la sfârșitul anului 1940 a dus la schimbarea comandantului suprem francez Maurice Gamelin, un militar neangajat politic, cu Weygand, unul dintre cei mai cunoscuți politicieni de dreapta ai vremii. Prima măsură luată de Weygand după ce s-a reîntors din Siria, pe 17 mai, a fost cea de anulare a contraofensivei ordonate
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
ai vremii. Prima măsură luată de Weygand după ce s-a reîntors din Siria, pe 17 mai, a fost cea de anulare a contraofensivei ordonate de Gamelin, prin care acesta din urmă urmărea izolarea coloanelor de blindate germane care străpunseseră frontul francez în Ardeni. Weygand a pierdut două zile extrem de importante, după care a adoptat soluția predecesorului său, singura care era logică din punct de vedere tactic. Ofensiva a fost însă un eșec total - în cele 48 de ore trecute, infanteria germană
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
tacit la amiralului Jean-Marie Charles Abrial, gaulliști, francmasoni și evrei. Au fost arestați și comuniștii, aceasta în ciuda neparticipării inițiale la rezistența antifascistă, (după cum ordonase Moscova la începutul conflictului), voluntarii străini ai Légion Etrangère, refugiații străini, care intraseră legal în teritoriile franceze, dar care nu dispuneau de o slujbă permanentă, și alții. Weygand a aplicat foarte strict politica rasistă a Regimului de la Vichy în ceea ce privește evreii. El a instituit din proprie inițiativă în teritoriile pentru care era responsabil, printr-o simplă „note de
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
învățământul superior. Weygand și-a câștigat reputația de oponent al colaborării cu germanii atunci când a protestat împotriva Protocoalelor de la Paris de pe 28 mai 1941 semnate de François Darlan, înțelegeri prin care Puterile Axei primeau dreptul de folosire a bazelor militare franceze din Alep (Siria), Bizerte (Tunisia) și Dakar (Senegal) și care prevedeau o extindere a cooperării militare cu Axa în cazul unor contramăsuri ale Aliaților. Cu toate acestea, Weygand a colaborat cu germanii livrând pentru trupele Afrika Korps comandate de Erwin
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
care prevedeau o extindere a cooperării militare cu Axa în cazul unor contramăsuri ale Aliaților. Cu toate acestea, Weygand a colaborat cu germanii livrând pentru trupele Afrika Korps comandate de Erwin Rommel cam 1.200 de camioane și alte vehicule franceze, piese de artilerie grea și muniție pentru acestea. Se pare că Weygand era favorabil unei colaborări discrete cu Germania. Motivul pentru care s-a opus folosirii bazelor franceze de către germani nu pare să fi fost păstrarea neutralității sau de ajutorarea
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
comandate de Erwin Rommel cam 1.200 de camioane și alte vehicule franceze, piese de artilerie grea și muniție pentru acestea. Se pare că Weygand era favorabil unei colaborări discrete cu Germania. Motivul pentru care s-a opus folosirii bazelor franceze de către germani nu pare să fi fost păstrarea neutralității sau de ajutorarea Aliaților, ci dorința de salvare a prestigiului Franței în zonă și păstrarea contorului asupra imperiului său colonial. Adolf Hitler a pretins însă o colaborare necondiționată, Fuhrerul făcând presiuni
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
Fuhrerul făcând presiuni asupra guvernului de la Vichy, în noiembrie 1941, pentru demiterea lui Weygand. În noiermbrie 1942, în timpul invaziei aliate din Africa de nord, Weygand a fost arestat de către germani. A fost internat în Germania și, alături de mai mulți oficiali francezi, (fostul presedinte Albert Lebrun, foștii prim-miniștri Edouard Daladier și Paul Reynaud și generalul Maurice Gamelin) în castelul Itter din Tirolul de Nord până în mai 1945, când a castelul a fost capturat de americani. După ce s-a reîntors în Franța
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
germane în bătălia aeriană împotriva RAF. Olanda a adoptat o poziție de neutralitate fermă în timpul primei conflagrații mondiale, iar la Amsterdam se dorea păstrarea aceleiași politici și în cadrul noului conflict care se prefigura. Olandezii au refuzat ferm să accepte ajutorul francez în armament, subliniind că nu doresc să se asocieze niciunei tabere. Producția locală de armament a crescut într-o anumită măsură după invadarea Danemarcei din aprilie 1940. Olanda avea în dotare 35 de vehicule blindate pe roți, nici un vehicul blindat
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
7 ianuarie 1943, obținând cetățenia spaniolă în 1975. Pentru activitatea domniei sale în calitate de director al Organizației Internaționale Noua Acropolă a primit, în 1980, Medalia de Argint în Arte, Științe și Litere din partea Societății Academice pentru Educație și Încurajare, patronată de Academia Franceză. Și-a început studiile muzicale în copilărie, absolvind la 17 ani Conservatorul Național de Muzică din Buenos Aires cu titlul de Profesor de Pian și Compoziție. Timp de mai mulți ani a urmat studii de perfecționare cu pianista argentiniană Flora Nudelman
Delia Steinberg Guzmán () [Corola-website/Science/332475_a_333804]
-
este o rețea de posturi de radio din zona francofona și germanofona a Belgiei, primele emisii ale sale având loc în 1980 în limba franceză, cele germanofone începând în 1995. Între 1986 și 2008, au funcționat și stații în regiunea flamanda, dar au fost închise în urmă restrângerii activității rețelei. Președintele Pancreas a creat Difuzat în prezent & anulat Emisiune Difuzat în prezent Vorbind De Credință
Radio Contact () [Corola-website/Science/332477_a_333806]
-
Coreea de Nord. Acest concert excepțional a făcut parte din fragilul proces de reconciliere între cele două țări. Orchestră a executat, între altele, muzica cehă (Simfonia n° 9 de Dvořák), americană ("Un american la Paris" de Gershwin), ouvertura "Candide" de Bernstein și franceză ("Arleziana" de Bizeț). Lorin Maazel a condus unele dintre cele mai prestigioase orchestre din lume :
Lorin Maazel () [Corola-website/Science/332496_a_333825]
-
Cotroceni. În anii restaurării, a participat la redecorarea interioarelor cu picturi specifice unei reședințe regale, inspirându-se din arta barocă a secolului al XVII-lea, dar și din recuzita neoclasică a picturii de secol XIX, adăugând câteva elemente din tapiseriile franceze stil „Verdure”. În intervalul 1982-1989 a realizat lucrări de pictură monumental-decorativă la actualul Palat Prezidențial Cotroceni (Salonul Brâncovenesc, Salonul Corvinilor și Salonul Transilvănean) și zece lucrări de pictură la Muzeul Național Cotroceni. Lucrările artistului se regăsesc în colecții particulare din
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]
-
de euro. Hercule și leul din Nemeea, atribuit lui Jan van Tieghem sau Cornelis Tons Nu poate fi trecută cu vederea Vioara de bronz de Arman (150 de mii de euro) sau Violoncelul fixat pe pânză, de același artist liric francez, din 1962 (340.000 de euro). Galeria Stern Pissarro din Londra a adus un luminos Riopelle, intitulat Antibes (1966) la prețul de 180.000 de euro. Galeria Brenske din Monaco a propus un mic “souvenir” de Richter, din 1995, la
Elegantul Târg BRAFA 2017 deschide balul operelor de artă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105812_a_107104]
-
prezent trăiește și lucrează la Paris) este unul dintre cei mai apreciați artiști contemporani din lume. A plecat din țară în 1999, iar cinci ani mai târziu a obținut Premiul Fundației Paul Ricard, cel mai important premiu acordat tinerilor artiști francezi. În 2011 a câștigat prestigiosul Premiu Marcel Duchamp, ocazie cu care punctează o amplă expoziție personală în Centrul Pompidou, din Paris. În instalațiile, filmele sau obiectele sale abordează teme insiprate din real, pe care le impregnează de poetic, păstrând în
Magica lume a “Micului Prinț”, pe scena Teatrului de Comedie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105840_a_107132]
-
actrița la Teatrul Național din Târgu Mureș, apoi a devenit artist independent. A realizat coloana sonoră pentru numeroase spectacole de teatru. Micul prinț îi aduce în palmares încă o colaborare cu regizorul Alexandru Dabija. Spectacol realizat în parteneriat cu Institutul Francez din București.
Magica lume a “Micului Prinț”, pe scena Teatrului de Comedie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105840_a_107132]
-
lui Gheorghe Crăciun. Gheorghe Crăciun (1950-2007), prozator, eseist, teoretician și critic literar, este unul dintre cei mai importanți scriitori români contemporani. A publicat romane - Acte originale/Copii legalizate (1982, 2014), Compunere cu paralele inegale (1988, 2015), apărut și în limba franceză cu titlul Composition aux parallèles inégales (2001), Frumoasa fără corp (1993, 2007), Mecanica fluidului (2003, 2014), Pupa russa (2004) -, volume de eseuri, publicistică, de teorie și critică literară, precum Trupul știe mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000) (2006
Volume incitante: dragoste, spionaj, memorii și istorie… by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105787_a_107079]
-
spectacol străin al anului în Marea Britanie - 1993 („Cântăreața cheală”); Premiul Best Feature la Festivalul Internațional de Film din Salerno - 1999 („Apărarea chineză”); Premiul pentru cel mai bun regizor - 1996 la Festivalul Național de teatru din Ungaria; Premiul pentru promovarea culturii franceze - 1997 („Neînțelegerea” la Viena, „Tartuffe” la Budapesta”, „Cântăreața cheală” la Limoges și Cluj-Napoca); Premiul Institutului Internațional de Teatru - 2011; Ordinul Steaua României - Gradul CAVALER (oferit de Președintele României Emil Constantinescu - 2000); Artist emerit - 2002. Tompa Gabor, George Banu, Andras Visky
Magdalena Popa Buluc în dialog cu Tompa Gabor: „În alertă, omenirea caută un loc în care să poată trăi în pace și liniște” () [Corola-website/Journalistic/105799_a_107091]
-
povestind dragostea dintre ei, cu titlul Dalida, va fi transmis miercuri seara pe Raiuno. În sfârșit, la secțiunea Toți cântă Sanremo reflectoarele au fost focalizate asupra actriței Sveva Alviti, protagonista filmului. Cei mai tineri poate nu știu că icoana cântecului francez, Dalida, s-a sinucis și ea acum 30 de ani, așa cum o făcuse, cu 20 de ani înainte, iubitul ei Luigi Tenco. Bianca Atzei Apoi, cănd luminile s-au aprins, pe scena de la Ariston, orchestră a interpretat Vedrai, vedrai, celebrul
Învingătorul ediției Sanremo 2017: Francesco Gabanni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105794_a_107086]
-
a bucuriei, iar muzicienii au fost plasați în diferite locuri ale sălii. Soprana Hanna-Elisabet Muller Orchestra NDR (Orchestra Radiofiziunii Nord-germane), botezată acum Elbphilharmonie, a fost eroul serii, cu strălucirea viorilor și armonia sa. Ea a sunat în alternanță cu contratenorul francez Philippe Jaroussky, plasat într-una dintre galeriile sălii împreună cu harpista Margret Köll, sau cu un solo de oboi, (Pan de Britten), cântat în culise de Kalev Kuljus, pentru a arăta cum sună un instrument atât de mic într-un asemenea
“Elbphilharmonie”, vasul-amiral al muzicii la Hamburg by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105833_a_107125]
-
apărut în octombrie 2016 la Evidence Classics/Harmonia Mundi. Virgil cântă la vioară Domenico Montagnana “ex Régis Pasquier Veneția 1742. Institutul Cultural Român Bruxelles aniversează Centenarul Lipatti printr-un concert omagial dedicat marelui pianist și compozitor român, în interpretarea violonistului francez Virgil Boutellis-Taft și a pianistei Angela Drăghicescu. Evenimentul va fi completat de expoziția Corneliu Gheorghiu - sufletul pianului și va avea loc joi, 26 ianuarie, la ora 20:30, la Centrul cultural Espace Senghor din Bruxelles. ”Dinu Lipatti (1917-1950) a fost
Omagiu lui Dinu Lipatti, la Paris și Bruxelles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105846_a_107138]