64,222 matches
-
de Științe din București, apoi la "Școala Specială de Artilerie și Geniu". În 1882 intră ca profesor de algebră superioară și de teoria funcțiilor la facultatea de Știință a Universității din București. Aici, în 1888, a ținut primele cursuri de teoria grupurilor și de teoria lui Galois. Printre studenții săi se numără Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu și Simion Stoilow. A fost președintele primului congres de matematică desfășurat în România. Sedința de deschidere a Congresului a avut loc în Aula Magna a
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]
-
apoi la "Școala Specială de Artilerie și Geniu". În 1882 intră ca profesor de algebră superioară și de teoria funcțiilor la facultatea de Știință a Universității din București. Aici, în 1888, a ținut primele cursuri de teoria grupurilor și de teoria lui Galois. Printre studenții săi se numără Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu și Simion Stoilow. A fost președintele primului congres de matematică desfășurat în România. Sedința de deschidere a Congresului a avut loc în Aula Magna a Universității din Cluj, la
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]
-
România a studiului matematicilor moderne și în abordarea riguroasă a acestora. Printre studenții săi cei mai notabili se pot enumera, Țițeica, Lalescu, Davidoglu, Pompeiu, Sanielevici, Myller, Onicescu, Moisil, Nicolescu, Vâlcovici, Froda și alții. Cercetările sale au avut ca obiectiv principal teoria funcțiilor eliptice și a obținut diverse rezultate originale în acest domeniu. A îmbinat ideile lui Weierstrass cu acelea ale lui Cauchy. În cercetările sale a mai fost influențat de spiritul riguros al lui Cauchy, Puiseux, Briot, Bouquet.
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]
-
matematicii, derivată din aritmetică, ca o generalizare sau extensie a acesteia din urmă. Are ca domeniu studiul regulilor operațiilor și relațiilor matematice, a conceptelor derivate din acestea, cum ar fi: polinoame, ecuații, structuri algebrice. Împreună cu geometria, analiza matematică, combinatorica și teoria numerelor, algebra este una din ramurile principale ale matematicii pure. Algebra elementară este studiată începând cu învățământul gimnazial, când este introdus conceptul de variabilă matematică ce ține locul numărului. Operațiile care se efectuează cu aceste variabile au regulile asemănătoare cu
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
secolul al XVII-lea, dar anticipată zece ani mai devreme de către japonezul Kowa Seki. Gabriel Cramer continuă, în secolul al XVIII-lea, studiul determinanților și matricilor. În secolul al XIX-lea, algebra modernă dobândește o puternică dezvoltare, mai ales prin teoria lui Galois. Algebra poate fi împărțită în câteva categorii principale:
Algebră () [Corola-website/Science/298653_a_299982]
-
vandalilor în Norvegia (Hallingdal), Suedia (Vendel) sau Danemarca (Vendsyssel). i se presupune că au trecut Marea Baltică în ceea ce este astăzi Polonia, undeva în secolul al II-lea î.Hr., și s-ar fi stabilit în Silezia în jurul anului 120 î.Hr. Această teorie sprijină identificarea vandalilor cu cultura Przeworsk, deoarece cultura Wielbark pare să fie înlocuită de o ramură a culturii. Unii autori medievali au aplicat etnonimului "vandali" la popoare slave: wenzi, sorabi sau polonezi. S-a considerat odată că slovenii erau descendenți
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
accepte coroana alană. Mai târziu, regii din Africa de Nord s-au autointitulat Rex Wandalorum et Alanorum ("regele vandalilor și alanii"). În general, se crede că termenul arab pentru Iberia, Al-Andalus și Andaluzia au derivat din pronunția berberă: "Wandal". Cu toate acestea, teoria a fost contestată. Vandalii sub noul lor rege Genseric (de asemenea, cunoscut sub numele de Geiseric) au traversat în Africa în 429. Cu toate că cifrele sunt necunoscute și unii istorici încă dezbat validitatea estimărilor, bazat pe afirmația lui Procopiu aceia că
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
Wittenberg. Încercările de reformare a bisericii locale nu au avut succes în Europa Centrală în timpul vieții sale, dar au fost continuate de discipolii săi. În 1524 o parte din țărănimea din sudul Germaniei, Austria și Elveția s-a folosit de teoria lui Luther ca pretext pentru declanșarea Războiului Țărănesc ("Deutscher Bauernkrieg"). În 1525 Martin Luther s-a însurat cu fosta călugăriță Katharina von Bora, arătându-se astfel adversar al celibatului impus de catolicism preoțimii. Restul vieții și l-a petrecut scriind
Martin Luther () [Corola-website/Science/298656_a_299985]
-
marii ofensive otomane din toamna lui 1394, atunci când a avut loc și bătălia de la Rovine (datată de câteva cronicilor sârbești 10 octombrie 1394, însă după opinia argumentată a istoricului sârb Đ. Sp. Radojičić ar fi fost datată 17 mai 1395, teorie preluată și de câțiva istorici români precum Anca Iancu). Documentar, el apare la sfârșitul anului 1395 când Sigismund de Luxemburg, de voie, de nevoie, îl recunoaște ca suveran al Țării Românești blamându-i politica sa pro-otomană. Într-un document din
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
turci - și Mircea - sprijinit de regele Sigismund de Luxemburg prin banul Ștefan de Lozoncz care piere în aceasă confruntare -, în urma căreia ultimul pretendent este învins. Tot în aceeași cronică se menționează că "ambii erau de același sânge". Luând în discuție teoria lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, potrivit căreia lupta descrisă ar fi fost desfășurată între Dan I și Mircea, în 1386, Panaitescu observă că Mircea este totuși învins, turcii nu ajunseseră încă la Dunăre, iar Sigismund nu se afla la acea dată
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
observă că nu ar fi singura inversare cronologică a acestuia și dă câteva exemple. În final, el explică sursa confuziei lui Thurocz în faptul că Vlad I ar fi fost fiul lui Dan I. Gh. Brătianu împărtășește și el această teorie. Al. V. Diță califică episodul din cronica lui Thurócz drept „relatare nebuloasă”, „conflict imaginar amintind tema «fraților inamici» din folclor” și „fantezie lipsită de temei istoric”. Thurócz nu are cunoștință de lupta de la Rovine, ci doar de asediul cetății Turnu
Vlad I Uzurpatorul () [Corola-website/Science/298642_a_299971]
-
o campanie în nord spre Britania.A fost luată în derâdere de către istorici antici, cu gali îmbrăcați că triburile germanice de la triumful sau și trupele române comandate pentru a colecta scoici că "pradă de mare". Istoricii moderni au invocat numeroase teorii în încercarea de a explica această acțiune. Această excursie la Canalul Mânecii ar fi fost doar o pregătire și misiune de cercetare. Acțiunile lui Caligula, ca împărat au fost descrise ca fiind deosebit de dure pentru Senat , nobilime și Ordinul Ecvestru. Potrivit lui
Caligula () [Corola-website/Science/298631_a_299960]
-
Juan Luis Vives, Astfel, către 1540 mișcarea umanistă cuprinde întreaga Europă apuseană, unificând în același ideal acest mod de gândire optimist, încrezător în progresul omenirii. Umanismul antrenează crearea unor noi discipline și sfere de activitate ca Geografia, Cosmologia, Filozofia politică, Teoria istoriei și implică libertatea și independența față de religie dând astfel impuls reformei religioase. Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranță. Umanismul respinge în mod clar apelul la credințe supranaturale pentru soluționarea problemelor
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
situl cel mai spectaculos din vechiul Peru. Înălțat pe la 1450 de suveranul incaș Pachacuti, Machu Picchu a fost în chip brutal abandonat de locuitorii săi în 1572, apoi uitat. A fost redescoperit în 1911 de istoricul Hiram Bingham, ale cărui teorii asupra sitului s-au bucurat multă vreme de autoritate. Machu Picchu numără cam 200 de clădiri, cel mai adesea în formă de patrulater, care nu au, în general, decât un singur etaj și nici o despărțitură interioară. Construcțiile cele mai marcante
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
și Kogălniceanu”. Toate trei, dar mai ales ultimul, au avut un mare ecou, fiind reproduse în toate ziarele. Traduce și adnotează legi, practică avocatura publică, începând din 1875. În 1875-1876, publică în revista ieșeană Convorbiri literare prima sa lucrare filosofică, "Teoria fatalismului", studiu ce apare, în 1877, și în limba franceză, la Bruxelles, apoi " Teoria ondulației universale" (1877), "Încercări de metafizică" (1878). Ultima lucrare a fost tradusă, în 1880, în limba franceză, la Bruxelles, cu titlul definitiv "Introducere în metafizică". Coleg
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
reproduse în toate ziarele. Traduce și adnotează legi, practică avocatura publică, începând din 1875. În 1875-1876, publică în revista ieșeană Convorbiri literare prima sa lucrare filosofică, "Teoria fatalismului", studiu ce apare, în 1877, și în limba franceză, la Bruxelles, apoi " Teoria ondulației universale" (1877), "Încercări de metafizică" (1878). Ultima lucrare a fost tradusă, în 1880, în limba franceză, la Bruxelles, cu titlul definitiv "Introducere în metafizică". Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă în 1873
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
în metafizică". Coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, Vasile Conta ocupă în 1873 postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universității din Iași. Din 1873 frecventează ședințele Junimii, unde ține conferințe asupra teoriei fatalismului și își publică în Convorbiri literare primele sale lucrări filosofice. El s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat național, pentru apărarea și consolidarea independenței, pentru dezvoltarea industriei, a comerțului autohton, a învățământului și a
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
de trecere spre concepția marxistă. Operele sale filosofice principale, publicate în timpul vieții sau postum, au apărut atât în românește cât și în franceză, mai toate bucurându-se de prefețe sau recenzii elogioase ale unor mari gânditori români și străini. Astfel, "Teoria fatalismului", apărută în românește în anii 1875-1876, va fi tradusă în limba franceză de D. Rosetti-Tescanu, cu o prefață de L. Büchner, va apărea la Paris în 1895; " Originea speciilor", apărută în Convorbiri literare în anul 1877, va fi tipărită
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
România, sub influența materialismului francez, a materialismului vulgar și a cuceririlor științelor naturii, în special a darwinismului. Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de științele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluției pe care a intitulat-o "Teoria ondulațiunii universale". Evoluționismul lui Vasile Conta are, în ansamblu, un caracter mecanicist, dar cu toate acestea, concepția lui conține și unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influența
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
a cuceririlor științelor naturii, în special a darwinismului. Vasile Conta a încercat să realizeze o sinteză materialistă a marilor descoperiri făcute de științele naturii în secolul al XIX-lea, elaborând o teorie generală a evoluției pe care a intitulat-o "Teoria ondulațiunii universale". Evoluționismul lui Vasile Conta are, în ansamblu, un caracter mecanicist, dar cu toate acestea, concepția lui conține și unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influența lui Herbert Spencer, adoptând necritic ""teoria organicistă"". A fost
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
a intitulat-o "Teoria ondulațiunii universale". Evoluționismul lui Vasile Conta are, în ansamblu, un caracter mecanicist, dar cu toate acestea, concepția lui conține și unele elemente dialectice. În domeniul sociologiei, Vasile Conta a suferit influența lui Herbert Spencer, adoptând necritic ""teoria organicistă"". A fost cel dintâi filosof român care a pus bazele «unui sistem filosofic propriu, original. Influențat de empirismul englez, pozitivismul, francez și materialismul german, atacă chestiunile de bază ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența, în concepția sa, materia
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
din interiorul forțelor ce evoluează"". Vasile Conta este de asemenea reprezentantul uneia dintre cele mai virulente și devastatoare forme de naționalism și xenofobie. Este pentru revizuirea celebrului articol 7 care garanta cetățenia română etniilor conlocuitoare, în special evreilor, și susține teorii rasiste pentru purificarea națiunii de elementele alogene. În 4 septembrie 1879 ține un discurs în camera deputaților în care cere oferirea cetățeniei române doar acelor ”elemente” care se amestecă cu etnia română (excluzându-i aici pe turci și pe evrei
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
mămăligă<br>Lor ce le pasă cum e traiul<br>Scumpiră trenul și tramvaiul<br>Scumpiră tot, la cataramă<br>Până și pâinea și tutunul<br>Și când înjuri pe șleau de mamă<br>Ei, cică, eu fac pe nebunul.”" "„Teoria mea-i ușoară<br>Toată viața e o scară<br>Pe care, ca și la moară<br>Toți o urcă și-o coboară”" Și cu asta ce-am făcut? "„Ne-am trezit din hibernare<br>Și-am strigat cât am
Constantin Tănase () [Corola-website/Science/298692_a_300021]
-
reprezentare naturală, dar sunt din ce în ce mai dominate de formele geometrice găsite în lucările cubiste. Spre deosebire de cubiști, Mondrian încerca șă își împace pictura sa cu filosofiile sale spiritualitate, și în 1913 a început să își combine arta cu studiile teosofice, formând o teorie care a reprezentat ruptura finală de la pictura sa reprezentațională. Primul Război Mondial a început între timp ce Mondrian era în vizită acasă, și artistul a fost forțat să rămână în Țările de Jos până la terminarea războiului. În această perioadă, Mondrian
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
spre reprezentație abstractă. Folosința lui van der Leck a culorilor primare a avut o influență semnificativă asupra lui Mondrian. Cu Theo van Doesburg, Mondrian a fundat revista De Stijl ("Stilul" în neerlandeză), în care a publicat primele sale eseuri despre teoria sa, care a numit-o neoplasticism. Mondrian a publicat, de asemenea, "De Nieuwe Beelding in de Schilderkunst" ("Noul Plastic în Pictură") în douăsprezece serii în 1917 și 1918. Aceasta a fost prima exprimare semnificativă în scris a teoriei artistice a
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]