64,222 matches
-
eseuri despre teoria sa, care a numit-o neoplasticism. Mondrian a publicat, de asemenea, "De Nieuwe Beelding in de Schilderkunst" ("Noul Plastic în Pictură") în douăsprezece serii în 1917 și 1918. Aceasta a fost prima exprimare semnificativă în scris a teoriei artistice a lui Mondrian. Totuși, cea mai bună și des-citată expersie a acestei teorii vine de la o scrisoare care a trimis-o Mondrian lui H. P. Bremmer în 1914: Când s-a terminat războiul în 1919, Mondrian s-a întors
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
De Nieuwe Beelding in de Schilderkunst" ("Noul Plastic în Pictură") în douăsprezece serii în 1917 și 1918. Aceasta a fost prima exprimare semnificativă în scris a teoriei artistice a lui Mondrian. Totuși, cea mai bună și des-citată expersie a acestei teorii vine de la o scrisoare care a trimis-o Mondrian lui H. P. Bremmer în 1914: Când s-a terminat războiul în 1919, Mondrian s-a întors în Franța, unde a rămas până în 1938. Arta sa a înflorit în contextul inovației
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
forțând imperiile să intre în competiție unul cu altul prin sporirea controlului selor de materii prime și al piețelor de desfacere pe plan mondial. Controlul se poate manifesta ca intrigi geopolitice, aventuri militare și alte manevre politice. Caracteristica esențială a teoriilor marxiste și a celor înrudite (de exemplu teoria dependenței) este concentrarea mai mult pe relațiile economice dintre țări decât pe cele politice. Imperialismul nu este văzut ca un control exercitat direct de o țară asupra alteia, ci ca exploatarea unei
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
altul prin sporirea controlului selor de materii prime și al piețelor de desfacere pe plan mondial. Controlul se poate manifesta ca intrigi geopolitice, aventuri militare și alte manevre politice. Caracteristica esențială a teoriilor marxiste și a celor înrudite (de exemplu teoria dependenței) este concentrarea mai mult pe relațiile economice dintre țări decât pe cele politice. Imperialismul nu este văzut ca un control exercitat direct de o țară asupra alteia, ci ca exploatarea unei regiuni de către alta. Definiția marxistă contrastează cu accepția
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
sărace. Aceasta este o combinare a imperialismului cu colonialismul. Marxiștii consideră în general că țările capitaliste dezvoltate sunt și imperialiste, însă unii marxiști (în special maoiștii), precum și teoreticienii liberali consideră că Uniunea Sovietică a ajuns în final social-imperialistă (socialistă în teorie, dar imperialistă în acțiuni), folosindu-se de puterea militară pentru pentru a influența și domina numeroase alte state. Unii analiști consideră și China, India și alte țări influente regional drept state imperialiste. Marx nu a propus o definiție a imperialismului
Imperialism () [Corola-website/Science/298685_a_300014]
-
superputere rămasă după terminarea Războiului Rece. Acest termen a fost prima oara folosit de ministrul francez de externe Hubert Védrine în anii ’90. Dacă aceasta descriere a SUA că hiperputere este corectă, se mai discuta încă. Un adversar important al teoriei hiperputerii este Samuel P. Huntington, el considerând că lumea de azi este una mai degrabă una a unei balante a puterii multipolare. Criteriile de o superputere nu sunt clar definite și drept consecință, ele pot să difere între surse. Potrivit lui
Superputere () [Corola-website/Science/298690_a_300019]
-
legile sale, „lumea materială“ și „substanțele superioare omului“ au, la rândul lor, legi proprii. Cartea este un studiu comparativ, concentrat asupra a trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), fiind realizat sub influența ideilor lui John Locke. Una din teoriile majore prezentate în lucrare este cea a separării puterilor în stat, conform căreia puterile guvernului trebuie separate și echilibrate pentru a garanta libertatea individului. Cartea își păstrează și în prezent importanța istorică, fiind una dintre operele care au influențat decisiv
Charles de Secondat, baron de Montesquieu () [Corola-website/Science/298720_a_300049]
-
Zusetsutaizan Ōgikaiden (犬夜叉図説大全奥義皆伝, "InuYasha: A Complete Diagram Upanishads Biographies")", cunoscută și ca "InuYasha Profiles" de Viz Media, este o carte publicată în Shonen Sunday, la data de 15 aprilie 2003. Cartea prezintă numeroase profile ale personajelor din seria InuYasha, precum și teoria Giuvaerului Sacru. Seria TV în versiunea chineză, "Perla Sacră" este bazată pe seria manga, având ca distribuție principală pe Gillian Chung și Purba Rgyal. În această serie, Mo Yin (ipostaza umană a zeiței Tengshe) era geloasă din cauza popularității surorii sale
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
informațională”: E necesar de menționat, că nevrozele experimentale și cele clinice nu sunt identice - nevrozele experimentale servesc doar drept model al celor clinice și sunt predestinate pentru determinarea legităților biologice ale dereglărilor nevrotice. Conceptul neurochimic al nevrozelor se bazează pe teoria lui H. Selye despre stres, îndeosebi cel emotiv, determinând nevroza drept model de stres emoțional cronic. Examenul biochimic relevă perturbări cantitative esențiale ale catecolaminelor, în special al adrenalinei și noradrenalinei, la indivizii cu nevroze. Caracterul schimbărilor metaboliților și predecesorilor acestora
Nevroză () [Corola-website/Science/298705_a_300034]
-
prezentând similitudini cu fascismul italian. Crainic a considerat chiar că nazismul (național socialismul german) era opțiunea ideală, cea mai corectă pentru România. A publicat mai multe articole în care a elogiat regimul lui Benito Mussolini. A elaborat apoi, în 1938, teoria „statului etnocratic" în lucrarea „Ortodoxie și etnocrație”. De asemenea,a colaborat la publicații precum „Sfarmă-Piatră” și „Buna Vestire”, oficiosul Mișcării Legionare. Dumitru Stăniloae îl descrie cu următoarele cuvinte: „Nichifor Crainic este cel dintîi teolog român din epoca modernă a istoriei
Nichifor Crainic () [Corola-website/Science/298724_a_300053]
-
seria ISO 9000. Termenul "calimetrie" a fost adoptat de EOQC (Organizația Europeană a Calității) în anul 1971 și oficializat în 1981, ca "știință a măsurării calității". In referințele bibliografice rusești, de exemplu se menționează că disciplina științifică "calimetrie", definită ca teorie științifică care studiază și realizează metodele estimării calității, a fost dezvoltată în fosta U.R.S.S. de către Garri Gaikovici Azgaldov, începînd din 1968. "Măsura calității" reprezintă măsura cantitativă a caracteristicilor și atributelor unui produs. Măsura calității atribuie valori numerice unei caracteristici
Calitate () [Corola-website/Science/298716_a_300045]
-
(ori Salmoxis, Zamolxis, Zamolxe, Samolxis), a fost zeu al tracilor, fiind considerat de mulți autori români ca zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consideră chiar că a facilitat convertirea geto-dacilor, priviți ca strămoșii neamului român, la creștinism; această teorie este mai ales vehiculată de mediul creștin-ortodox român, fiindcă ar arăta predispoziția românilor pentru creștinism. Această idee se află în opoziție cu opinia mai multor cercetători mai recenți cu metode mai științifice care afirmă că religia geților ar fi fost
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
să influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea. Au existat multe și diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi caracterizate drept pătrunzătoare și dominante. O abordare rațională și științifică a aspectelor religioase (conform vechii teorii și divergențe pe tema adevărului dublu), a problemelor de ordin social, politic și economic a promovat o viziune seculară asupra lumii și o orientare generală către progres și perfecționare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
romantismului. În Anglia, cafenelele și presa în curs de înflorire au stimulat critica politică și socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison și Sir Richard Steele. Jonathan Swift și Alexander Pope au fost satiriști conservatori cu o mare influență. Teoriile lansate de Locke cu privire la învățarea prin percepția senzorială au fost dezvoltate în continuare de către David Hume. În Germania, universitățile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie naturală a moralității, iar Johann Gottfried von Herder
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
nu se întemeiau pe fondul nostru autohton și nu se puteau integra organic în specificul nostru național, Societatea "Junimea" și revista "Convorbiri literare" au constituit avanpostul cel mai înaintat de direcționare a culturii noastre moderne. Astăzi se poate afirma că, teoria "„formelor fără fond“", elaborată de Maiorescu, atât de controversată, în perioada postbelică, a răspuns, în timp, necesităților obiective de respingere a mediocrității și a altor forme de impostură manifestate în artă. "Junimea" și "Convorbiri literare" au avut un rol decisiv
Junimea () [Corola-website/Science/298722_a_300051]
-
și în alte culturi din Asia, Europa, Africa și America - uneori ca motiv geometric, uneori ca simbol religios. În zilele noastre, ca întotdeauna, svastica este un simbol sacru în hinduism, budism și jainism. Ubicuitatea svasticii a fost explicată prin trei teorii principale: dezvoltare independentă, difuziune culturală și evenimente externe. Conform primei teorii, simetria și simplitatea svasticii a condus, pretutindeni, la apariția ei independentă, fie ca urmare a inconștientului colectiv - conceptul elaborat de Jung, fie ca simplu simbol. O altă explicație este
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
ca motiv geometric, uneori ca simbol religios. În zilele noastre, ca întotdeauna, svastica este un simbol sacru în hinduism, budism și jainism. Ubicuitatea svasticii a fost explicată prin trei teorii principale: dezvoltare independentă, difuziune culturală și evenimente externe. Conform primei teorii, simetria și simplitatea svasticii a condus, pretutindeni, la apariția ei independentă, fie ca urmare a inconștientului colectiv - conceptul elaborat de Jung, fie ca simplu simbol. O altă explicație este sugerată de Carl Sagan în cartea sa "Cometa". Sagan reproduce un
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
svastică. Sagan sugerează că în antichitate o cometă ar fi putut ajunge atât de aproape de Pământ, încât jeturile de gaz izvorâte din ea, deviate de rotația cometei, ar fi devenit vizibile, conducând la adoptarea svasticii ca simbol, în întreaga lume. Teorii ale originii unice ca simbol sacru preistoric îi indică pe proto-indo-europeni, susținînd că svastica nu a fost adoptată de Sumer în Mesopotamia, care nu a luat naștere înainte de 3500 î.e.n., și de vechiul regat al Egiptului, începînd din 2630 î.e.n.
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
3500 î.e.n., și de vechiul regat al Egiptului, începînd din 2630 î.e.n., argumentînd că acestea erau deja bine consolidate și definite în momentul răspândirii simbolului. Ca argument "ex silentio", acest punct de vedere are puțină valoare ca dovadă în sprijinul teoriei. Simbolul svasticii este sacru în hinduism, budism și jainism, ambele avînd apariția datată, cu aproximație, în secolul al-VI-lea î.e.n.. Budismul, în special, s-a bucurat de un mare succes, răspândindu-se spre est și prinzînd rădăcini în Asia de sud-est
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
budism. Similar, existența svasticii ca simbol solar al civilizației Akan din Africa de sud-vest ar putea fi rezultatul unui transfer cultural între centrele negoțului de sclavi africani, în jurul anului 1500. Existența svasticii ca simbol pe continentul American aruncă o provocare teoriei difuziunii. În timp ce unii au avansat ideea că svastica a fost transferată, în secret, în America de Nord de o civilizație antică de navigatori din Eurasia, o dezvoltare separată, dar paralelă a simbolismului religios este considerată a fi explicația cea mai plauzibilă. Indiferent
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
a consultat cu doi sanscritologi proeminenți din vremea sa, Emile Burnouf și Max Müller, ajungînd la concluzia că svastica a fost un simbol specific indo-european. Ulterior, descoperirea motivului svasticii printre rămășițe hitite și ale vechiului Iran au părut să confirme teoria. Ideea a fost preluată de numeroși scriitori și svastica a devenit populară în Occident, apărând în multe forme, din anii 1880 până prin anii 1920. Din 1917 a apărut și pe bancnotele rusești. Sensul religios al svasticii a fost deturnat la
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
aripii și în particular formei specifice în secțiune a aripii. Portanța este o forță aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acționează asupra centrului de presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. Teoriile despre generarea forței portante au devenit surse de controverse și subiect de discuții aprinse. Deși explicația exactă și completă este destul de dificil de înțeles fără aparatul matematic adecvat, acest articol încearcă să expună principiile ei. Schimbarea direcției sau vitezei unei
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
și orice suprafață solidă poate devia curgerea. Pentru o secțiune de aripă - numită "profil aerodinamic" - ambele sale suprafețe, de sus - "extrados" și respectiv de jos - "intrados" contribuie la întoarcerea curgerii. Luând în considerare doar una dintre suprafețe, ajungem la o teorie incorectă a portanței, de aceea ele se abordează împreună. Când două obiecte solide interacționează într-un proces mecanic, forțele sunt transmise sau aplicate într-un „punct de contact”. Dar când un corp solid interacționează cu un fluid, lucrurile sunt mult
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
Microeconomia se ocupă cu studiul comportamentului economic al diferiților consumatori (teoria bugetară), al firmei (teoria producției) si problematica împărțirii bunurilor limitate si a venitului limitat. În cadrul microeconomiei indivizii sunt văzuți ca forță de muncă, ca și consumatori ai bunurilor produse, pe care aceștia le consumă cu scopul de a-și maximiza
Microeconomie () [Corola-website/Science/298736_a_300065]
-
Microeconomia se ocupă cu studiul comportamentului economic al diferiților consumatori (teoria bugetară), al firmei (teoria producției) si problematica împărțirii bunurilor limitate si a venitului limitat. În cadrul microeconomiei indivizii sunt văzuți ca forță de muncă, ca și consumatori ai bunurilor produse, pe care aceștia le consumă cu scopul de a-și maximiza folosința. Unitățile de producție
Microeconomie () [Corola-website/Science/298736_a_300065]