58,220 matches
-
ai Foreign and Colonial Office au decis să introducă în Mandatul Palestinei articolul 25. Aprobarea acestei inițiative a fost dată de Curzon pe 31 martie 1921, iar forma finală revizuită a textului mandatului Palestinei (care includea și Transiordania) a fost înaintat către Liga Națiunilor pe 22 iulie 1922. Articolul 25 al Mandatului recunoștea valabilitatea obligațiilor asumate prin acordul McMahon-Hussein. Viitoarea Transiordanie independentă fusese parte a Siriei Otomane. De asemenea, acest teritoriu fusese trecut sub Administrația Teritoriilor Inamice Ocupate de Aliați (Allied
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
octombrie 1806. În ciuda experienței puține în Weimar, ea a avut o mare influență în cercurile literare. Bătălia de la Jena (14 octombrie) a dus la înfrângerea forțelor prusaco-saxone și a precipitat căderea Sfântului Imperiu Roman. Curând după bătălie, trupele franceze au înaintat în Weimar. Ceilalți membri ai familiei, fie au fugit fie luptau armata prusacă, însă Louise a rămas în Weimar ca mamă și protectoare a națiunii. La două zile după bătălie ea a intrat în conflict cu însuși Napoleon. Inspirată de
Louisa de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/321220_a_322549]
-
cât de aproape se aflau navele americane și, pentru că avea punțile pline de muniție explozivă, nu a putut să se hotărască dacă să se retragă pentru puțin timp pentru a schimba muniția explozivă cu muniție anti-navă sau să continue să înainteze. A hotărât să meargă mai departe. Callaghan a intenționat să încerce manevra "cross the T", așa cum Scott făcuse în bătălia de la Capul Speranța. Indus în eroare de informațiile incomplete pe care le primea și pentru că dispunerea navelor japoneze consta în
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
au oprit, chila i-a fost distrusă, iar cea mai mare parte a sistemelor sale au fost afectate. S-a întors către est și a ieșit din zona de conflict. "Monssen" a reușit să evite epava lui "Barton" și a înaintat cu toată viteza, căutând ținte. A fost observat de "Asagumo", "Murasame" și "Samidare" care tocmai terminaseră treaba cu "Laffey". Acestea au tras în "Monssen", l-au avariat grav și au forțat echipajul să îl părăsească. "Monssen" s-a scufundat ulterior
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
aveau să pornească spre portul Brest, la acea dată aflat sub influență germană. Pe baza acestui plan, la începutul lunii mai 1941, Bismarck și Prinz Eugen au început pregătirile de misiune. Navele au plecat din port la 19 mai 1941, înaintând spre nord-est până în strâmtoarea Danemarcei. Royal Navy a fost anunțată de plecarea lor încă din data de 21 Mai, astfel că Amiralitatea Britanică a avut timp să întindă o rețea de intercepție, compusa din crucisatoare si distrugatoare. În seara zilei
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
anterioare și posterioare sunt acoperite cu ongloane. Mobilitatea lor le ușurează caprelor cățărarea pe stânci. Coarnele ambelor sexe sunt încovoiate și inelate, dar ale femelelor sunt mai scurte. Coarnele masculilor pot atinge și lungimi de un metru și pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă devin mai groase și mai inelate. Masculul, la fel ca la alte specii de capre, emană un miros puternic de "țap". Capra alpină este un animal în exclusivitate ierbivor. Se hrănește cu ierburi, plante cu tulpina moale, lăstari
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
nu mă tem să plec, și nu am niciun om căruia să-i fie teamă”. Barrett le-a spus voluntarilor să-și încarce armele, dar să nu tragă decât dacă se trage asupra lor, după care le-a ordonat să înainteze. Laurie a ordonat companiilor britanice care păzeau podul să se retragă dincolo de el. Un ofițer a încercat apoi să scoată scândurile defecte de pe pod pentru a împiedica înaintarea coloniștilor, dar maiorul Buttrick a început să strige la soldați să nu
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
spre sud. Printre noii veniți la bord se numără și un marinar misterios pe nume Hunt, dornic de a se alătura căutării fără a-și expune motivele. Vremea neobișnuit de blândă pentru acel început de vară australă permite goeletei să înainteze dincolo de barierea de gheață care înconjoară Oceanul Antarctic. Ea ajunge pe insula Bennet, unde se oprise "Jane", apoi pe insula Tsalal. Dar insula este complet devastată de un cutremur care pare a fi avut loc de curând, fiind părăsită. Acolo
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
Verne se folosește de acest prilej pentru a descrie statele componente ale SUA, cu specificul lor geografic, istoric și legal. Aventurile prin care trece fiecare concurent pe traseul său sunt diverse, ei profitând de "căsuțele" jocului care îi ajută să înainteze, îi trimit înapoi, îi țin pe loc, îi pun să plătească amenzi sau îi scot din joc. De exemplu, Hermann Titbury este acuzat de crimă în Maine, apoi este nevoit să plătească o amendă, este condamnat la închisoare și, în
Testamentul unui excentric () [Corola-website/Science/321322_a_322651]
-
Alături de el mai călătoresc Jane Mornas și însoțitorul ei, Saint-Bérain. Jane Mornas este, de fapt Jane Buxton, fiica lordului Buxton Glenor, care vrea să-și reabiliteze fratele, considerat trădător pe aceste meleaguri. Expediția trece printr-o serie de probleme pe măsură ce înaintează mai adânc în inima continentului, apropiindu-se de fluviul Niger. Jane găsește mormântul fratelui el și, la deshumare, se constată că acesta nu a murit ucis de glonț, ci de o lovitură de cuțit primită în spate. Bănuielile conduc că
Uimitoarea aventură a misiunii Barsac () [Corola-website/Science/321332_a_322661]
-
Sud. Între iunie 1911 Kövess a devenit comandant al Corpului al 12 -lea al Armatei Comune, staționat la Sibiu, unde el mai servise în cavalerie în tinerețe, post în care a rămas până în 1914. La 1 noiembrie 1911 a fost înaintat la gradul de general de infanterie. În calitate de comandant al Corpului al 12 -lea a avut necazuri în urma unui incident din anul 1912, în care 400 germani catolici din oraș, revoltați împotriva capului bisericii romano-catolice din Sibiu, prințul Egon von Hohenlohe
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
contrastează cu religia organizată, cum ar fi teocrațiile culturilor urbane timpurii ale anticului Orient sau religiile lumii curente. Termenul originează în romantismul german. În "Oeconomische Encyclopädie" de J.G. Krünitz (1773-1858) definește ca fiind: Noțiunea de religie primară monoteistă a fost înaintată de Friedrich Creuzer (1810) și preluată de alți autori ai perioadei Romantice, printre care și Johann Jakob Bachofen, dar ferm respinsă de Johann Heinrich Voss. Goethe într-o conversație cu Eckermann pe 11 martie 1832 discută "" umană, ce o caracterizează
Urreligion () [Corola-website/Science/320645_a_321974]
-
Victoria au fost acordate militarilor australieni. La 25 iunie 1950, armata nord coreeană a a traversat granița Coreei de Sud și a avansat spre capitala Seoul care a căzut în mai puțin de o săptămână. Forțele Coreei de Nord au continuat ofensiva înaintând spre portul din Pusan iar două zile mai târziu Statele Unite iși ofereau sprijinul Coreei de Sud. În răspuns, Consiliul de Securitate al ONU a cerut membrilor să ofere asistență pentru respingerea atacului nord coreean. Inițial, Australia a contribuit cu bombardiere P-51
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Jena, Napoleon a învins armata prusacă și, în aceeași zi, în Bătălia de la Auerstadt, Ducele de Brunswick a fost rănit grav; a murit câteva zile mai târziu. Ducesa de Brunswick împreună cu familia ei a plecat în Altona. Deoarece armata franceză înainta, ambasadorul britanic a sfătuit-o pe Augusta să fugă. A fost invitată în Suedia de către cumatul nurorii ei, Gustav al IV-lea Adolf al Suediei. Nora ei, Prințesa Mary a acceptat invitația și a plecat în Suedia, însă Augusta a
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
contribui la această reacție intensă: lansarea sa în ajunul Nowruz, Anul Nou persan, și viziunea generală iraniană asupra Imperiului Ahemenid ca "o pagină deosebit de nobilă în istoria lor". Diverși oficiali iranieni au condamnat filmul iar Academia Iraniană de Arte a înaintat o plângere formală împotriva filmului la UNESCO, etichetându-l drept un atac la identitatea istorică a Iranului. Misiunea iraniană de la ONU a protestat împotriva filmului într-un comunicat de presă iar ambasadele iraniene au protestat la proiecțiile filmului din Franța
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
unirea cu Regatul Greciei. Liga Națiunilor trebuia să organizeze în acest caz un plebiscit prin care să se decidă unirea sau rămânerea sub suzeranitatea sultanului. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de Imperiul Otoman sau de Grecia. Armata elenă a înaintat mult spre estul Anatoliei în octombrie 1920, această acțiune având binecuvântarea premierului britanic Lloyd George, care dorea în acest fel să forțeze conducerea otomană să ratifice Tratatul de la Sèvres. Înaintarea armatei elene a început în timpul mandatului guvernului Venizelor, dar la
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
După o întârziere de aproximativ o lună, în care turcii au avut răgazul necesar să-și organizeze defensiva, șapte divizii elene au traversat cursul râului Sakarya. După retragerea turcilor conduși de Ismet Inönü după înfrângerea de la Kutahya-Eskisehir, armata greacă a înaintat până la cursul râului Sakarya/Sangarios, la mai puțin de 100 km de Ankara. Regele Constantin era așa de încrezător în victorie, încât a invitat o serie de înalți ofițeri britanici la un dineu care să celebreze victoria împotriva lui Kemal
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
război. În decursul următoarelor săptămâni, grecii s-su retras în ordine pe pozițiile pe care le deținuseră în luna iunie. Parlamentul le-a acordat comandanților Mustafa Kemal și Fevzi Cakmak gradul de feldmareșal. Acești ofițeri sunt singurii care au fost înaintați la acest înalt grad militar în toată istoria Republicii Turcia. Incapabilă să-și impună voința pe cale militară, Grecia a cerut ajutorul Aliaților. La începutul anului 1922, britanicii, francezii și italienii ajunseseră deja la concluzia că Tratatul de la Sèvres este inaplicabil
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
în primul rând să se întoarcă în patrie. Faptul că mii de tineri greci din recrutați din Regat muriseră în luptele din Anatolia, în vreme ce recrutările din Asia Mică erau nesemnificative, provocau de asemenea resentimente printre militari și civili. Grecii au înaintat fără să aibă o viziune strategică foarte clară. Singura opțiune strategică era efectuarea loviturii finale și zdrobirea definitivă a forțelor turce, pentru asigurarea impunerii prevederilor tratatului de la Sèvres. Această strategie ar fi putut părea bună în acele vremuri, dar la
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
al II-lea „Omorâtorul de bulgari”, care reinstalase frontierele imperiului pe Dunăre în 1018). În timpul acestui război au apărut însă primele tensiuni dintre Constantin și Venizelos în disputa cu privire la cursul operațiunilor militare de după victoria Sarantaporon. Constantin dorea să continue să înainteze spre nord, spre Monastir (Macedonia), unul dintre cele mai importante orașe din Macedonia, în timp ce Venizelor se temea ca inamicul să nu atace orașul-port de importanță strategică Thessaloniki. Temerile lui Vezizelos erau legate de intențiile evidente ale bulgarilor cu privire la cucerirea Monastirului
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
cu toată viteza!” Grosul flotei a reușit să pătrundă în golf. Farragut a ieșit apoi victorios împotriva bateriilor din Fort Morgan și Fort Gaines și a învins escadrila condusă de amiralul Franklin Buchanan. La 21 decembrie 1864, Lincoln l-a înaintat pe Farragut la gradul de viceamiral. După război, el a fost promovat apoi la gradul de amiral la 25 iulie 1866. Ultima sa misiune activă a fost la comanda Escadrilei Europene între 1867 și 1868, a cărei navă-amiral era fregata
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
refuzaseră să primească ordine de la comandantul civil, dr. Edmond Halley. Impasul a fost rupt când Amiralitatea l-a propus pe James Cook, ofițer de marină care avea cunoștințe avansate de matematică și cartografie. Acceptat de ambele părți, Cook a fost înaintat la gradul de locotenent și numit comandant al expediției. La 27 mai 1768, Cook a preluat comanda navei "Lord Pembroke", evaluată în martie la 2.307 lire, 5 șilingi și 6 pence. dar achiziționată în schimbul sumei de 2.840 de
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
împreună cu zece recruți din Cape Town, iar "Endeavour" și-a reluat drumul spre casă. Pământul Angliei a fost văzut la 10 iulie iar "Endeavour" a ancorat după două zile în portul Dover. La circa o lună după întoarcere, Cook a fost înaintat la gradul de comandor, iar în noiembrie 1771 avea deja ordine din partea Amiralității pentru o a doua expediție, de această dată la bordul navei HMS "Resolution". El a murit într-o altercație cu băștinașii hawaiieni din Golful Kealakekua la 14
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
cerea și la 8 ianuarie trupele românești au trecut Prutul. În direcția Bălțiului au operat Divizia 2 Cavalerie și Brigada V Călărași. La 3 februarie 1918, 18 țărani membri ai Zemstvei județului Bălți, au pregătit o cerere, pe care au înaintat-o la 2 martie Președintelui Adunării Generale a Zemstvei județene (Consiliul județean). În această cerere, ei și-au exprimat dorința de „a se uni cu țara noastră mamă, România” . La 3 martie 1918 zemstva județului Bălți, sub președinția lui Costache
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Montrealul la 13 noiembrie. Arnold a condus o forță de 1.100 de oameni din Cambridge, Massachusetts într-o expediție prin Maine către Quebec la scurt timp după plecarea lui Montgomery din Ticonderoga. O importantă speranță a americanilor care au înaintat înspre Quebec era cea că populația catolică franceză canadiană a provinciei și a orașului se va ridica împotriva dominației britanice: cum britanicii preluaseră controlul asupra provinciei în urma Războiului Francez și Indian din 1760, existau dificultăți și conflicte pe de o
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]