65,481 matches
-
Guten Morgen”, la care eu zâmbeam spunându-mi în gând ,,asta a fost când am venit eu, dragilor”. Avantajul meu era că eu puteam pleca acasă la ora 14.30 având deja cele 8 ore reglementare, iar ei puteau pleca acasă doar la ora 19.00, când toate magazinele, băncile, birourile și serviciile, erau deja închise. A fost însă pentru mine un șoc, când după ieșirea la pensie, am început să circul la alte ore. Am fost derutat de intensitatea circulației
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de neliniște și de singurătate dintr-o cameră rece și întunecată de spital. Am cunoscut însă și mulți oameni care au trăit Crăciunul în temnițe, unde singurătatea era cu atât mai grea cu cât gândurile zburau la cei dragi de acasă, pe care nu i-au mai văzut de mulți ani și pe care poate nu aveau să-i mai vadă niciodată. Printre lacrimi și suferințe, sufletul lor a creat colinde triste cu imagini zguduitoare de lanțuri și gratii, colinde aduse
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
piesele defecte, rebuturile conținute în loturile acceptate, aparțin cumpărătorului și nu mai pot fi reclamate, nu se mai poate cere înlocuirea lor. Concret, la piață, dacă am cumpărat 10 Kg de cartofi cu 2 lei Kg și printre ei găsesc acasă 5 cartofi stricați, aceștia nu se reclamă și nu se schimbă. Dacă vreau cartofi cu foarte puține exemplare stricate, trebuie să cumpăr cartofi mai scumpi. Și tuturor li se pare la piață firesc acest lucru. Multe firme mari însă, nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dragoste se definește ca „sex” și se practică fără nici o restricție, în văzul lumii. Moda îmbrăcăminții extrasumare, combinată cu erotismul vulgar, s-a extins pretutindeni. În parcuri, pe stradă, la întruniri și petreceri publice, în stațiile de tramvai sau chiar acasă în văzul părinților, tinerii abuzează de „plăcerile fizice” care ajung adesea până la desfrânare. Și dacă la toate astea se mai adaugă alcoolul și drogurile, catastrofa socială este deplină. Nu întâmplător a apărut categoria de mame minore, și implicit aceea de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ani am lucrat la Centrul de Cercetare și Proiectare al firmei Porsche, aflat lângă Stuttgart, într-o zonă de dealuri, păduri și terenuri agricole bine și modern îngrijite. Zilnic parcurgeam cu mașina mea cei cca 40 de km distanța de acasă până la serviciu. Drumul era o șosea asfaltată foarte bine întreținută, care permitea o deplasare rapidă și comodă. Uneori, pe această modernă șosea, întâlneam câte un arici mort, zăcând într-o baltă de sânge, strivit de către un automobilist grăbit. Imaginea asta
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
într-o baltă de sânge, strivit de către un automobilist grăbit. Imaginea asta m-a tulburat mereu, mi-a trezit în minte amintiri din copilărie, când am găsit un arici în zona mea de locuințe și pe care l-am dus acasă, l-am hrănit și l-am îngrijit până s-a înzdrăvenit și am putut să l duc în pădure, undeva departe de pericolele civilizației moderne. Aricii care zăceau pe șosea în Germania, nu au avut noroc. Natura i-a înzestrat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
îndeplinit cu orice preț”. Zadarnic încercam să explicăm conducerii intreprinderilor socialiste că Planul este format din produse bune, nu din rebuturi. Cei care luptau pentru calitate, deveneau dintr-odată dușmanii îndeplinirii planului, dușmanii producției, dușmanii muncitorilor care aveau de hrănit acasă neveste și copii. Prin anul 1966 - 1968, la o acțiune de control a calității la o intreprindere metalurgică din Sibiu, am avut mari neînțelegeri cu directorul ei, tovarășul Boacă. I s-a dus vestea că a spus în perioada aceea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
luat ființă de-a lungul marilor căi naturale. Belgradul de astăzi (Singidunum), Edirne (Hadrianopolis, Adrianopol), Niš (Naissus) și Sofia (Serdica) erau, alături de alte orașe, centre importante în perioada aceasta. Cetățile romane, ca și cele grecești, semănau cu omologele lor de acasă, cu temple, forumuri, băi și sisteme moderne de alimentare cu apă și canalizare. Influența romană avea să aibă un caracter profund. Participarea la viața economică a unui vast imperiu implica avantaje evidente. Producția agricolă a crescut, iar minele de aur
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de bulgari"), a triumfat în cele din urmă. În 1014, după o victorie importantă, el a luat paisprezece mii de prizonieri bulgari, apoi i-a orbit, scoțîndu-i numai un ochi doar fiecărui al o sutălea ca să-i poată conduce înapoi acasă pe soldații învinși. La vederea acestei atrocități, Samuil a murit. În 1018, armata bizantină a cucerit Ohridul, întreaga regiune a intrat în stăpînirea Bizanțului și rămînînd astfel timp de un secol și jumătate. Bizanțul deținea acum cea mai puternică poziție
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
districul lui și de protecția arendașilor săi, fiind totodată și perceptor de taxe. Întrucît se baza pe posesiunea pămîntului său, spahiul depindea în primul rînd de producția acestuia, fapt ce limita eficiența lui ca luptător. El dorea desigur să fie acasă în toamnă cînd se strîngea recolta. Perioada campaniilor era deci de obicei cuprinsă între martie și septembrie sau octombrie. Spahiul avea dreptul și la o parte din prada de război obținută în bătăliile victorioase. Totuși, în perioada acoperită de relatarea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
importanță deosebită. Odată cu extinderea comerțului european și cu participarea grecilor la tranzacțiile acestuia, au apărut colonii grecești în marile orașe ale Europei; Londra, Viena, Marsilia și mai tîrziu Odessa aveau să se dovedească extrem de influente în acest sens. Ca și acasă, coloniile grecești erau organizate în jurul bisericii ortodoxe locale; membrii ei își păstrau limba și o conștiință puternică a identității lor religioase și naționale. Emigranții aceștia nu erau țărani. Fiind de obicei prăvăliași sau negustori, ei puteau fi găsiți la toate
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au fost luate unele măsuri radicale. Ținta principală era populația catolică, al cărei număr a scăzut foarte mult în secolul al șaptesprezecelea. Ca și biserica ortodoxă, Poarta vedea în biserica catolică inamicul numărul unu. Veneția catolică era ca la ea acasă în Marea Adriatică, iar Imperiul Habsburgic constituia o problemă permanentă. În timpul războiului cu Veneția izbucnit în 1645, albanezii catolici sperau că venețienii vor învinge. În 1689, în timpul războiului Ligii Sfinte, aceștia s-au revoltat. Majoritatea convertirilor forțate au avut loc în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fost scena vreunor bătălii importante, ea nu a fost cruțată de urmările războaielor și de anarhia politică. Banditismul era foarte răspîndit. O problemă extrem de serioasă erau pagubele produse de bandele formate din soldații dezertori sau din cei care se întorceau acasă. Valurile repetate de epidemii de boli contagioase sau de ciumă au acoperit toate ținuturile. Taxele suplimentare din vreme de război contribuiau de asemena la starea generală de sărăcie tot mai accentuată. Pe lîngă aceasta, pe măsură ce autoritatea otomană era tot mai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
interne ale țării. În același an, Petru al II-lea a făcut prima lui vizită în Rusia și a fost confirmat în funcția de episcop al Muntenegrului și Brdei. El a fost primit de Nicolae I și s-a întors acasă cu daruri bogate, inclusiv cu o sumă de bani, cu promisiunea măririi subvenției, cărți și icoane pentru biserică și o tipografie. Avînd acum o poziție mai puternică, Petru l-a destituit pe Vukotić și a luat în mîinile lui întregul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ei fără altă posibilitate de angajare. Chiar dacă guvernul ar fi dorit, n-ar fi fost posibil ca aceștia să fie integrați cu ușurință într-o armată modernă. Nu le plăceau uniformele, exercițiile sau disciplina. Unii au plecat pur și simplu acasă și au fost absorbiți de viața satelor lor. Lor li se puteau acorda ranguri militare onorifice și un lot de pămînt. Alții au intrat în poliție sau în bande de tîlhari. Veteranii au rămas totuși destul de mult timp un element
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
situație care nu-și avea echivalență în Serbia sau Muntenegru. Trebuie să precizăm că regele nu avea sprijinul vreunui partid bavarez sau regal. El nu se putea bizui nici măcar pe armata sa. Prin 1838, aproape toți soldații străini se întorseseră acasă, deși o parte din ofițeri au rămas. Fără un sprijin ferm militar sau politic, regele era obligat să oscileze între diferite facțiuni. El trebuia de asemenea să facă față unei situații financiare precare. Cheltuielile statului reprezentau acum mult mai mult
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fost învinși de o armată otomană comandată de Mehmed Reșid Pașa. În cadrul întîlnirii cu Husein, Mehmed Reșid l-a asigurat că cererile lui vor fi satisfăcute și că s-ar putea să devină vizir al Bosniei. Cînd s-a întors acasă, Husein a fost pus în fața unei răscoale îndreptate împotriva autorității lui, condusă de Ali Rizvanbegović și de Smail Aga Čenghić din Herțegovina. Forțele otomane îi sprijineau, și, împreună, l-au învins pe Husein. Herțegovina era în momentul acesta separată de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
adevăr superb, dar femeia pur și simplu nu-l vedea. Își înfigea din când în când capul pe fereastră și exclama ceva de genul: măi, ce văcuțe au ăștia pe-aicea! Uite, bre, munți, brazi, n-ai matale așa ceva pe-acasă. Ea asta văzuse o viață întreagă și asta era tot ce i se părea ei relevant. Vedea ce era antrenată, dresată să vadă. Sau hai să vă mai spun una din același registru, o prietenă care a fost în Italia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
I. Domnul învățător e foarte bun cu noi. Ne face să râdem și când nu suntem cuminți nu ne bate niciodată. Dar ne pune să ne tragem de nas. La școală ne jucăm „fetele pe băieți și băieții pe fete“. Acasă nu prea am cu cine să mă joc. Eu stau într-un cartier de lângă Câmpina, de care zicea cineva că e un fel de mahala a mahalalei. Da’ nu-i adevărat, că e frumos. Casa mea e undeva la margine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tati. Ne putem întâlni și prin București, pentru că tata mai vine să facă analize și îi zic să mă ia și pe mine. Mie îmi place mult la McDonald’s. Eu nu știu unde stai, dar cred că în București. La mine acasă nu e așa gălăgie ca la București. Raluca Ciobanu, str. Izvoarelor, nr. 45 Dar la D.V. să revin, la întâlnirea aceea din Romană. O Piață Romană înghețată, plouată, un noiembrie căcăcios, gri și grăbit când slalomezi printre băltoace vineții. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de remarcat la un țucălar voluptatea cu care își contemplă ratarea. Și abjecția imensă. Am colege care mi-au povestit ce au pățit cu unul mai obsedat sexual care se dă și la studente, și la elevele de la pregătire. Stătea acasă în niște pantaloni din aceia, albaștri, de muncitor, niște pantaloni largi, nu știu exact materialul, și s-a așezat odată lângă ea, i-a pus, i-a sprijinit ștremelagul pe crac. Ștremeleagul, care în pantalonii aceia largi avea suficientă libertare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e bine. Un individ e cu atât mai interesant cu cât se interoghează asupra a ceea ce face, devine autoreflexiv, nu când lucrează orbește. Cert e că aici, în facultate, ne e rușine să recunoștem că am luat plasă. Când merg acasă, toată lumea mă invidiază pentru statutul meu. Ăla de la ziar, mi se spune. Și ăștia se chinuie să-mi găsească o identitate și se amăgesc că le-a ieșit pasența. Nae e furnizorul meu de materie primă narativă. Dacă stau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la Stâlpul Infamiei. O față palidă ca mecanicul nici nu merita un alt tratament. Unul care se îmbăta de trei ori în decursul aceleiași zile. Seara îl descărcau copiii la poartă din căruciorul cu butelii, iar el cânta: „Du-mă acasă, măi, tramvai!“. Stătea prin parc și se milogea de trecători să-i cumpere de la farmacie frecție Diana, că e bătrân și-l dor picioarele la o deplasare așa de lungă. Ca să-și frece picioarele, pretexta că-i trebuie frecția în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru o simplă piesă. Din nou vorba vine simplă. Let it be e o piesă mare. Când o asculți, simți un fior pe șira spinării. În stomac. Și simți nevoia s-o asculți cu ochii închiși. 13. Mirel Mă întorceam acasă odată. Merg acasă ca să mă limpezesc. Am nevoie de un fel de cantonament din acesta după două-trei săptămâni de stat prin București. Era iarnă și nu circulau autobuzele. Mergeam pe jos și îmi aduceam aminte de anii din liceu, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
piesă. Din nou vorba vine simplă. Let it be e o piesă mare. Când o asculți, simți un fior pe șira spinării. În stomac. Și simți nevoia s-o asculți cu ochii închiși. 13. Mirel Mă întorceam acasă odată. Merg acasă ca să mă limpezesc. Am nevoie de un fel de cantonament din acesta după două-trei săptămâni de stat prin București. Era iarnă și nu circulau autobuzele. Mergeam pe jos și îmi aduceam aminte de anii din liceu, când făceam naveta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]