KorAP: Find »[drukola/base=floare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2291 2292 2293 ...2339 >

58,470 matches

Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626

ajută... Nu-s juste criticile reci. Tu-mi spui că unora, săracii, Li-i vorba rece ca securea. Așa vor, retezând copacii, Să vadă în sfârșit pădurea?(...) Sunt grădinari și n-au căldură. Suni mâini și nu le simți frățește Flori de hârtie ochii fură Iar floarea ce-ar da rod, tânjește... Idee și talent și muncă Pe-oricine trebuie să doară... Dar unii truda ta adâncă Cu obtuzunghiul o măsoară! Nu. Sensibilitate iască Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Tu-mi spui că unora, săracii, Li-i vorba rece ca securea. Așa vor, retezând copacii, Să vadă în sfârșit pădurea?(...) Sunt grădinari și n-au căldură. Suni mâini și nu le simți frățește Flori de hârtie ochii fură Iar floarea ce-ar da rod, tânjește... Idee și talent și muncă Pe-oricine trebuie să doară... Dar unii truda ta adâncă Cu obtuzunghiul o măsoară! Nu. Sensibilitate iască Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Unindu-se... Poate răzbesc (...) Un secol e, de când zidarii Pe timp dușman, de vijelie, Au înflorit în țara noastră Un sâmbur nou de omenie. Dar pe zidarii țării mele Abia partidul i-a unit, Și răsădesc în țara toată Mari flori de fier și de granit. Îmi pare satul zidăresc Un uriaș cu mii de brață Ce albii la Canal zidesc Iar la Bicaz lumini înalță. Metroul-brațele acestea II vor dura sub trotuare, Iar Dâmbovița o vor crește Și-o vor

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Când e vorba să critice-n sus E slugarnic, mieros și supus. Nicolae LABIȘ - Rândunica albastră. În: Viața românească nr.12, dec, 1953 Era țigan și-l chema Cordun. Era purtat în căruța șaretei. Și avea un zâmbet fraged ca floarea de prun. Căruțele curgeau cu opintiri de cai și fulgerări de bici În fundul căruțelor stăteau uitându-se în urmă Țiganii cei mici. Cel mai mic întreba pentru ce-și strâng gospodinele Rufele din funii și din ogrăzi găinile. Se gândeau

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
săvârșirii și desăvârșirii lui, întâi în cartea Trădarea intelectualilor (1944-1947) apoi în Reeducare și prigoană (1947-1948) apoi în cele două volume din Literatură în totalitarism. Nouă ani în care s-a plivit vârtos spațiul nostru spiritual, felurit colorat, împestrițat cu flori de câmp, cu flori domnești, unele mărunte ca cimbrișorul, altele mijlocii sau mai înălțate, frumos sau urât mirositoare, după cum le-a întrupat Creatorul pe pământ; fiecare își avea motivația nașterii și ființării sale. Și toate la un loc alcătuiau o

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
întâi în cartea Trădarea intelectualilor (1944-1947) apoi în Reeducare și prigoană (1947-1948) apoi în cele două volume din Literatură în totalitarism. Nouă ani în care s-a plivit vârtos spațiul nostru spiritual, felurit colorat, împestrițat cu flori de câmp, cu flori domnești, unele mărunte ca cimbrișorul, altele mijlocii sau mai înălțate, frumos sau urât mirositoare, după cum le-a întrupat Creatorul pe pământ; fiecare își avea motivația nașterii și ființării sale. Și toate la un loc alcătuiau o priveliște firească, echilibrată, nici

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
nostru”. Nu ne îndoim că multe din aceste sugestii, ori altele mai eficiente au devenit realități, consolidând din mai multe direcții și cu mai multe brațe și mijloace literare edificiul realist-socialist. Pe tron stă încă ideologicul. În ogor: aceeași sămânță. Florile sunt rare, crisalida veghează-n găoace, albatrosul a uitat de Marea Neagră. Semnele emancipării estetice, dragă domnule cititor, par să fie foarte îndepărtate. NOTE ȘI COMENTARII 1. În: Scânteia, nr.2602, 8 mart., 1953: G. Călinescu. - O figură gigantică a istoriei

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Eu însă știu, gingașă floare, Că nu-i nimic pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l pângăresc. Nici lumina ce-am sorbit

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-am prins-o-n păr dintâi: Roșiei flori nepieritoare Credincioasă să-i rămâi (...) Fi-vor poate ceasuri grele, Poate vânturi ne pândesc, Însă țelul vieții mele Știu că n-am să-l pângăresc. Nici lumina ce-am sorbit-o Cu poporu-mi renăscut, Nici iubirea ta, iubito, Ce spre

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
mai bine Să fie nou. Să fie propriu. Cu Gorki am să-nchei desigur Ce critic minunat era Spunând că scrisul nostru-n friguri E muncă... Și-ncă muncă grea. Iubise lupta de opinii! Nimic după tipic sau silnic. Cătase florile, nu spinii. Soluții, nu examen clinic. Ca el să iei din cărți, destule... Dar dând și celor mulți povața, Topește ghiața din formule, Iubește-adânc, fierbinte, viața! 72. Ion Horea - Note despre o poezie. În: Viața românească, nr. 10, oct, 1953

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

Venetia e minunată, spune Saskia, care pare și mai convinsă decît prietena ei. Nu e ca doctorii ăia demodați. Ea chiar comunică realmente cu pacienta. Șefa mea Amanda a avut parte de cea mai fenomenală naștere holistică În apă, cu flori de lotus și masaj tailandez. Masaj tailandez? Domnul Braine nici măcar n-a pomenit vreodată ceva de masaj tailandez. — Soțul meu nu vrea să dea atîția bani, zice bosumflată fata cu bluză petrecută turcoaz. E un rău și un zgîrcit. Saskia

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
duci la nu știu ce doctoriță total necunoscută... — Îți repet pentru a milioana oară, nu e o neica nimeni! strig frustrată. E megacelebră la Hollywood! E modernă și are mare căutare și, dacă vrei, Îți aranjează o naștere din aia incredibilă, cu flori de lotus... — Flori de lotus? Pare o șarlatană de prima mînă. Luke apăsă nervos pedala de accelerație, vărsîndu-și nervii pe ea. — N-am de gînd să te las să riști sănătatea ta și a copilului... — Dar nu e o escroacă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
doctoriță total necunoscută... — Îți repet pentru a milioana oară, nu e o neica nimeni! strig frustrată. E megacelebră la Hollywood! E modernă și are mare căutare și, dacă vrei, Îți aranjează o naștere din aia incredibilă, cu flori de lotus... — Flori de lotus? Pare o șarlatană de prima mînă. Luke apăsă nervos pedala de accelerație, vărsîndu-și nervii pe ea. — N-am de gînd să te las să riști sănătatea ta și a copilului... — Dar nu e o escroacă, nu-nțelegi? N-

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mînă. Luke apăsă nervos pedala de accelerație, vărsîndu-și nervii pe ea. — N-am de gînd să te las să riști sănătatea ta și a copilului... — Dar nu e o escroacă, nu-nțelegi? N-ar fi trebuit să pomenesc nimic de florile de lotus. Trebuia să-mi Închipui că Luke n-o să Înțeleagă. — Uite ce e, iubitule... zic Încercînd o altă abordare. Chiar tu spui mereu: „Dă-le oamenilor o șansă“. — Ba nu-i adevărat. Luke nici măcar nu clipește. — Ei bine, ar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
părul ca focul pe spate și-și ia din nou clipboardul și stiloul. —...să ne Întoarcem la naștere! — Da, zic, regăsindu-mi stăpînirea de sine. Păi, mă gîndeam ce-ar fi să Încerc o naștere din aia În apă, cu flori de lotus... — Apropo, Luke, ar trebui să treci pe la mine Într-o seară, mă Întrerupe Venetia. Să ne mai vedem cu restul bandei. Mi-ar face mare plăcere! spune Luke. Ne-ar face plăcere, nu-i așa, Becky? Da, zic

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
un chestionar? Vreau să zic că da, sînt de acord că pînă la urmă a ieșit la iveală faptul că tata a avut un trecut ușor mai colorat decît am fi crezut (aventură cu o controloare de tren; copil din flori; mustață gen ghidon de bicicletă). Însă Luke nu e genul ăsta, știu precis că nu e. — Și oricum, a fost acum o mie de ani, adaug, o idee mai sfidătoare decît voiam. Iar tipa are prieten. Nu știu ce să zic, Becky

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
sîntem prietene destul de apropiate, nu rezist să nu adaug. Întîmplarea face că ieșim În oraș Împreună, chiar În seara asta. — Și te-ai gîndit deja la cel fel de naștere ți-ai dori? continuă Noura. — O să nasc În apă, cu flori de lotus și masaj tailandez, spun mîndră. — Minunat! Noura notează ceva pe listă. — Deci să zicem că, la modul ideal, ai dori o naștere activă? — Ăă... Mă imaginez plutind Într-o piscină caldă și plăcută, Înconjurată de flori de lotus

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
apă, cu flori de lotus și masaj tailandez, spun mîndră. — Minunat! Noura notează ceva pe listă. — Deci să zicem că, la modul ideal, ai dori o naștere activă? — Ăă... Mă imaginez plutind Într-o piscină caldă și plăcută, Înconjurată de flori de lotus și de o melodie liniștitoare În fundal, poate și cu un cocteil În mînă. Nu, cred că o să fie mai degrabă una destul de pasivă. — Îți dorești o naștere... pasivă? Noura pare de-a dreptul uluită. — Da, Încuviințez. Ăsta

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îmi Înăbuș un chicot și-i răspund: Vă iubiți??? CÎteva clipe mai tîrziu, celularul bipăie cu un nou mesaj. Avem cîteva probleme O, Doamne. Sper că Jess e ok. N-am vrut s-o iau la mișto. Nu-i chiar floare la ureche să faci exerciții de respirație ușoare În timp ce scrii sms-uri. Așa că le las Încolo de exerciții un pic și scriu: Ce probleme? de ce nu mi-ai spus? — Cui Îi scrii, draga mea? zice Janice, care s-a oprit și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
the Future“? se arată Suze de-a dreptul bulversată. Ha. E cît se poate de limpede. Unii, ca mine, sînt vizionari, iar alții se miră de ce-au pierdut partida! — E cel mai cool gen de investiții, le explic. E floare la ureche! Pur și simplu, cumperi orice și păstrezi lucrul respectiv În ambalajul original și peste cincizeci de ani Îl scoți la licitație și faci o avere! — Aha, spune Suze, nu tocmai convinsă. Și ce altceva ai mai cumpărat? — Îhm

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
simt Îngrozitor de vinovată. Cu cît mă apropii mai tare de casă, cu atît mai vinovată mă simt, pînă cînd efectiv nu mai pot suporta. Mă grăbesc În prăvălia de la capătul străzii noastre și-i iau lui Luke un buchet de flori și niște bomboane de ciocolată și, În ultima clipă, arunc În pachet și o sticluță de whisky. Mașina lui se află În parcare, ceea ce Înseamnă că trebuie să fie acasă. În timp ce urc În lift, Încep să-mi repet În minte

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ajuns deja la ușa de la intrare și, În clipa În care o descui, inima-mi duduie și sînt stresată la culme. — Bună! Luke apare În hol cu un buchet uriaș În mînă și mă uit la el bulversată. Amîndoi avem flori? O, Doamne. Știe. Nu. Nu te prosti. De unde să știe? Și de ce mi-ar lua flori, dac-ar ști? Luke pare la fel de nedumerit ca și mine. — Astea sînt pentru tine, zice după o pauză. — Aha, zic cu glasul sugrumat. Ei

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și sînt stresată la culme. — Bună! Luke apare În hol cu un buchet uriaș În mînă și mă uit la el bulversată. Amîndoi avem flori? O, Doamne. Știe. Nu. Nu te prosti. De unde să știe? Și de ce mi-ar lua flori, dac-ar ști? Luke pare la fel de nedumerit ca și mine. — Astea sînt pentru tine, zice după o pauză. — Aha, zic cu glasul sugrumat. Ei bine... astea sînt pentru tine. Facem schimb de buchete stîngaci, și eu Îi dau bomboanele și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ne aflam În luna de miere, tolăniți fericiți pe plajă. Dansam la nunta noastră, În grădina din spatele casei alor mei, iar eu eram Îmbrăcată cu rochia veche și Învolănată În care-a fost mireasă și mama, cu o coroniță de flori pusă Într-o rînă. O Întreagă conferință de presă era oprită, așteptînd ca el să-mi Înmîneze o bancnotă de douăzeci de lire, ca să pot să-mi cumpăr eșarfa Denny and George. În zilele de demult, cînd abia dacă-l

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]