58,766 matches
-
contre la Paix (1937) și Renaissance de l'Espagne (1938). În mai 1916, contele de Saint-Aulaire a fost numit ministru plenipotențiar la București, reușind în câteva săptămâni să obțină angajamentul României alături de Antantă. A contribuit decisiv, împreuna cu Misiunea Militară Franceză, condusă de generalul Berthelot, la netezirea relațiilor României cu Aliații și la reorganizarea țării atât în timpul refugiului la Iași, împreună cu familia regală, cât și după încheierea războiului. Și-a pus în mod deosebit amprenta pe destinul țării noastre în cursul
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
înainte de moarte. Sentimentele de atașament fierbinte ale lui Saint-Aulaire pentru țara noastră surprind și astăzi. Nu credem ca numeroșii străini ce au trecut sau au trăit pe meleagurile noastre să-și fi exprimat aceste sentimente mai intens decât membrii Misiunii Franceze, care, între 1916 și 1918, au împărtășit la Iași durerile și speranțele poporului roman”, scrie Mihai Dim. Sturdza. „A împărțit, ca un adevărat prieten, speranțele, neliniștile, lipsurile inerente zilelor de pribegie a căror pecetie arzătoare a fost păstrată în inimile
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105827_a_107119]
-
și a urmat școala în același oraș, până în 1968, când s-a înscris la Facultatea de Drept a . După absolvirea acesteia, în 1973, a devenit secretarul președintelui de atunci al Republicii Elene, (1974). A beneficiat de o bursă a guvernului francez și a obținut în 1975 Diploma de Studii Aprofundate (DEA) la Universitatea Panthéon-Assas (Paris-II), iar doi ani mai târziu doctoratul în la aceeași universitate. Ulterior s-a întors în Grecia, pentru satisfacerea serviciului militar la arma transmisiuni (1978-1979). Și-a
Prokopis Pavlopoulos () [Corola-website/Science/333910_a_335239]
-
cu exercitarea unor profesiuni liberale, s-a retras din activitatea de avocatură, dedicându-se exclusiv celei didactice și politice. E căsătorit cu Vlasia Pavlopoulou-Peltsemi și au împreună trei copii (două fete și un băiat). Vorbește fluent limbile germană, engleză și franceză. În 1981, Prokopis Pavlopoulos și-a început activitatea didactică în învățământul superior, ca lector la catedra de drept public a Facultății de Drept a Universității din Atena. În 1983 a devenit conferențiar și în 1986 profesor asociat. Din 1989, este
Prokopis Pavlopoulos () [Corola-website/Science/333910_a_335239]
-
Marele Cartier General al Armatei României. Cu clasa a doua au mai fost decorați, pe lângă generalul Prezan, doar alți trei generali: Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu și Gheorghe Mărdărescu. "Comandantul șef al Armatelor Aliate din Orient<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze în România<br>" Motivația: "Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandantul Armatei 3 italiene<br>" "Șeful Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Comandantul Forțelor Expediționare Americane în Europa<br>" "Comandantul Forței Expediționare Britanice<br>" "Înalt Comisar al Guvernului Britanic
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
doua au mai fost decorați, pe lângă generalul Prezan, doar alți trei generali: Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu și Gheorghe Mărdărescu. "Comandantul șef al Armatelor Aliate din Orient<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze în România<br>" Motivația: "Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandantul Armatei 3 italiene<br>" "Șeful Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Comandantul Forțelor Expediționare Americane în Europa<br>" "Comandantul Forței Expediționare Britanice<br>" "Înalt Comisar al Guvernului Britanic și comandant la Armatei Britanice din Egipt<br>" "Comandant
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
Armatei Italiei<br>" "Comandantul Forțelor Expediționare Americane în Europa<br>" "Comandantul Forței Expediționare Britanice<br>" "Înalt Comisar al Guvernului Britanic și comandant la Armatei Britanice din Egipt<br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandantul „Marii Flote” a Imperiului Britanic<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
Franceze<br>" "Comandantul „Marii Flote” a Imperiului Britanic<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze în România<br>" Motivația: "Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze în România<br>" Motivația: "Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze în România<br>" Motivația: "Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 2 române<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 1 române<br>" Motivația: "Comandantul Trupelor din
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
de armate ruse pe frontul românesc<br>" Motivația: "Șeful Misiunii Militare Franceze în România<br>" Motivația: "Comandantul suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Franța<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Comandant Suprem al Armatei Franceze<br>" "Șef al Statului Major General al Armatei Italiei<br>" "Șeful Marelui Cartier general al Armatei României<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 2 române<br>" Motivația: "Comandantul Armatei 1 române<br>" Motivația: "Comandantul Trupelor din Transilvania<br>" Motivația: Ordinea este cea
Ofițeri decorați cu ordinul „Mihai Viteazul” în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/333915_a_335244]
-
România, municipiul Bălți și raioanele Briceni, Edineț, Râșcani, Glodeni, Fălești, Sîngerei, Dondușeni, Ocnița din Republica Moldova. Partenerul european asociat al Euroregiunii este Pământul Federal Karintia din Austria. De asemenea, s-au stabilit relații cu regiunea Schwaben din Germania și cu departamentul francez Mayenne. Din punctul de vedere al lui Zinoviy Broyde, președinte al uneia dintre comisiile euroregiunii, Bucovina istorică este centrul acestei structuri. Din România, județul Suceava este principalul promotor al intereselor geo-economice și geo-culturale românești, în cadrul respectivei euroregiuni. Cu ajutorul Consulatului ucrainean
Euroregiunea Prutul de Sus () [Corola-website/Science/333892_a_335221]
-
germană, cunoscută ca "Unternehmen Gelb" - Planul Galben, sau ca Planul Manstein, a fost declanșată în vestul Europei pe 10 mai 1940. Campania centrală reprezentată de luptele din Franța s-a încheiat cu înfrângerea forțelor aliate și distrugerea principalelor forțe terestre franceze. Corpul Expediționar Britanic a putut să fie evacuat în timpul luptelor de la Dunkerque, dar "Wehrmachtul" a reușit să ocupe Parisul pe 14 iunie și, mai apoi aproape ⅔ din teritoriul național francez. Franța a capitulat pe 25 iunie 1940. După ce puterile Europei
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
încheiat cu înfrângerea forțelor aliate și distrugerea principalelor forțe terestre franceze. Corpul Expediționar Britanic a putut să fie evacuat în timpul luptelor de la Dunkerque, dar "Wehrmachtul" a reușit să ocupe Parisul pe 14 iunie și, mai apoi aproape ⅔ din teritoriul național francez. Franța a capitulat pe 25 iunie 1940. După ce puterile Europei Occidentale continentale au fost neutralizate, OKL și OKW ș-au îndrepta atenția spre Regatul Unit, care devenise baza operațiunilor aliate în Europa. Hitler a sperat ca Londra să negocieze un
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
se sprijină atât pe rețele oficiale cât și pe cele subterane. Dar chiar de la independența statelor africane în 1960, Franța a intervenit militar de mai mult de 30 de ori în Africa. Acest fenomen este deosebit de prezent în fostele colonii franceze, cum ar fi Republica Congo, precum și în alte țări francofone, inclusiv Burundi și Rwanda; este, de asemenea răspândită în alte țări nevorbitoare de franceză, cum ar fi Guineea Ecuatorială. Franța are baze militare în Gabon, Senegal, Djibouti, Mayotte și Réunion. Armata
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
cum ar fi Republica Congo, precum și în alte țări francofone, inclusiv Burundi și Rwanda; este, de asemenea răspândită în alte țări nevorbitoare de franceză, cum ar fi Guineea Ecuatorială. Franța are baze militare în Gabon, Senegal, Djibouti, Mayotte și Réunion. Armata Franceză este de asemenea desfășurată în Mali, Ciad, Republica Centrafricană, Somalia și Coasta de Fildeș. Din punct de vedere critic, termenul „Françafrique” este folosit în general în prezent în mass-media pentru a descrie relația economică și diplomatică complexă pe care Franța o
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
autori, „Françafrique” a existat încă din sau nu în guvernul lui Nicolas Sarkozy. Din 2012, mulți autori vorbesc despre o „întoarcere a Françafrique” sub guvernarea François Hollande. La 14 iulie 2013, trupele din 13 țări africane au mărșăluit cu armata franceză în timpul paradei de Ziua Bastiliei în Paris, pentru prima dată de când trupele coloniale franceze s-au dizolvat.
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
2012, mulți autori vorbesc despre o „întoarcere a Françafrique” sub guvernarea François Hollande. La 14 iulie 2013, trupele din 13 țări africane au mărșăluit cu armata franceză în timpul paradei de Ziua Bastiliei în Paris, pentru prima dată de când trupele coloniale franceze s-au dizolvat.
Françafrique () [Corola-website/Science/333945_a_335274]
-
elaborat, meticulos și precis de scrierile lui Gustave Flaubert. Criticul literar Eugen Simion găsea unele asemănări cu romanul "Salammbô" (1862) al lui Flaubert, iar însuși I.M. Sadoveanu recunoscând, într-o convorbire din 1963, că stilul său ar datora multe scriitorului francez. Alți critici (Paul Georgescu, Ov.S. Crohmălniceanu) au evidențiat asemănări literare și cu „proza artistă” (kunstprosa) germană, rezultat al lecturilor și traducerilor din Goethe și Thomas Mann. Astfel, Petre Răileanu îl includea pe filiera romanului "Anii de ucenicie ai lui Wilhelm
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
elaborat, meticulos și precis are o tentă mai curând flaubertiană. Eugen Simion găsea unele asemănări cu romanul "Salammbô" (1862) al lui Gustave Flaubert, iar însuși I.M. Sadoveanu recunoscând, într-o convorbire din 1963, că stilul său ar datora multe scriitorului francez. Alți critici (Paul Georgescu, Ov.S. Crohmălniceanu) au evidențiat asemănări literare și cu „proza artistă” (kunstprosa) germană, rezultat al lecturilor și traducerilor din Goethe și Thomas Mann. Astfel, Crohmălniceanu evidențiază o asemănare între "Sfârșit de veac în București" și romanul "Casa
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
portretului complex al arivistului Iancu Urmatecu, realizat cu „o minuțiozitate de ceasornicar”, în care se poate detecta talentul unui romancier ce creează opere grandioase și durabile. Romanul " Sfârșit de veac în București" a fost tradus în mai multe limbi străine: franceză ("Fin de siècle à Bucarest", Editions de Nef, Paris, Editions en langues étrangeres, București, 1958; traducere de I. Dobrogeanu-Gherea; reeditată în 1961), germană ("Jahrhundertwende in Bukarest", Buchverlag der Morgen, Berlin, 1964; traducere de Elga Oprescu), maghiară ("Századvég Bukarestben", Editura Kriterion
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
din Belgia și nord-estul Franței. Grupul de Armate al Germaniei a traversat râul Meuse pentru cucerirea Sedanului și croirea unui drum spre nord-vest spre Canalul Mânecii, pentru prinderea în încercuire a forțelor aliate care înaintau spre răsărit în Belgia, conform strategiei franceze cunoscute ca „Planul Dyle”. Sedan era situat pe malul râului Meuse. Cucerirea lui le-ar fi oferit germanilor controlul asupra unei baze pentru capturarea podurilor de peste Meuse și traversarea unor importante forțe mecanizate. Dacă ar fi reușit să cucerească Sedanul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ar fi putut înainta în regiunea interioară deschisă și slab apărată a Franței, de la Sedan până la Canalul Mânecii. Pe 12 mai, Sedanul a fost cucerit fără ca germanii să întâmpine o rezistență notabilă. În zilele care au urmat, germanii au înfrânt defensiva franceză din zona înconjurătoare de pe malul de vest al Meusei. Succesul a fost asigurat în special de atacurile "Luftwaffe". Combinația dintre bombardamentele germane și moralul scăzut al trupelor francize a făcut ca apărarea să se prăbușească, francezii nefiind capabili să organizeze
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de la cucerirea podurilor, germanii au atins malurile Canalului Mâncii. Victoria de la Sedan a asigurat atingerea obiectivului operațional al "Fall Gelb" - încercuirea celor mai puternice armate aliate, inclusiv a Corpului Expediționar Britanic. Bătăliile care au urmat au distrus restul armatei terestre franceze și au alungat forțele britanice de pe continent, care a avut ca rezultat capitularea Franței din iunie 1940. Pe 10 mai 1940, "Wehrmacht" a invadat Luxemburgul, Olanda și Belgia. Înaintarea germană în Olanda a fost constantă, chiar dacă nu întotdauna conform planului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
prin Ardeni în Luxemburg și sudul Belgiei. Odată ce aceste regiuni slab apărate au fost cucerite, "XIX. Panzerkorps" de sub comanda lui Heinz Guderian trebuia să lovească la Sedan, pe râul Meuse. Cucerirea Sedanului urma să le permită germanilor înaintarea în interiorul teritoriului francez neapărat și mai departe, Spre canalul Mânecii, în spatele forțelor mobile aliate aflate în Belgia. Germanii urmau să înfăptuiască o încercuire strategică de amploare. Pentru această ofensivă, "Înaltul Comandament German (OWK)" (German High Command) i-a asigurat Grupului de Armată A
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]