57,801 matches
-
chinuite a tinerei franțuzoaice. Ea se zbătea deasupra gropii strigând în limba ei sonoră: „Aruncați-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme în urechile noastre de copii. - Poate că ea... l-a iubit..., mi-a spus într-o zi sora mea, mai mare decât mine. Și a roșit. Dar mai mult decât cuplul nefiresc al lui Norbert și Albertine, în fotografia aceea de la începutul secolului, Charlotte era cea care îmi trezea curiozitatea. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era gata să treacă neobservată în curgerea melodioasă a versurilor, ne-a frapat. Francezii, un popor liber... Acum înțelegeam de ce îndrăznise poetul să-i dea sfaturi stăpânului celui mai puternic imperiu din lume. Și de ce era o onoare să fii iubit de cetățenii liberi. Libertatea aceea, în seara de-atunci, în aerul încins al nopții de stepă, ne-a apărut ca o aprigă și proaspătă adiere a vântului care învolbura Sena și care ne-a umplut plămânii cu un suflu îmbătător
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și ultimul sărut al Președintelui... Și broaștele deranjate din somnul lor de iarnă! Aveam de-a face cu un popor cu o uimitoare multitudine de sentimente, de atitudini, de priviri, de feluri de a vorbi, de a crea, de a iubi. Pe urmă, ne informa Charlotte, mai era și vestitul bucătar Urbain Dubois, care-i dedicase lui Sarah Bernhardt o supă de creveți și de sparanghel. Trebuia să ne imaginăm un borș dedicat cuiva, ca o carte... Într-o zi, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pâine neagră. Cei mari vorbeau. Televizorul, cu actualitățile lui radioase, cu ecourile ultimelor performanțe ale industriei naționale, cu concertele de la Bolșoi, oferea un fundal sonor liniștit. Votca atenua amărăciunea trecutului. Iar eu simțeam că musafirii noștri, chiar și nou-veniții, o iubeau cu toții pe franțuzoaica aceasta care acceptase fără să crâcnească destinul țării lor. Istorisirile acelea mă învățau multe. Ghiceam acum de ce sărbătorile de iarnă erau străbătute întotdeauna, în familia noastră, de un fior de neliniște, asemenea unui curent viclean care trântește
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ei, în minte i-au apărut cuvinte pline de mirare: „Eu, Charlotte Lemonnier, sunt aici, în izba asta îngropată în iarba din stepă, cu bărbatul acesta, soldatul acesta cu trupul sfârtecat de răni, tatăl copiilor mei, bărbatul pe care îl iubesc atât de mult... Eu, Charlotte Lemonnier...” Una dintre sprâncenele lui Fiodor avea o tăietură lată și albă, care, subțiindu-se, îi brăzda fruntea. Privirea lui părea astfel mereu surprinsă. Ca și cum nu reușea să se obișnuiască cu viața de după război. A
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin ținutul acela plat, rece și șters, pe care-l iubea totuși, numindu-l „patrie”. Părea invulnerabil. O fracțiune de secundă, inima mea a bătut parcă în același ritm cu a lui, învingând frica, fatalitatea, singurătatea. În bravada aceea am simțit un fel de coardă nouă a armoniei profunde care era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era dragostea de nedruncinat pentru Rusia, pe care confidențele lor o trezeau în mine. Rațiunea mea, care lupta împotriva arsurii votcii, se răzvrătea: „Țara asta e monstruoasă! Răul, tortura, suferința, automutilarea sunt distracțiile preferate ale locuitorilor ei. Și totuși, o iubesc? O iubesc pentru absurditatea ei. Pentru monstruozitățile ei. Văd în ele un sens superior, pe care nici un raționament logic nu-l poate pătrunde...” Dragostea aceasta era o permanentă sfâșiere. Cu cât Rusia pe care o descopeream se adeverea mai sumbră
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de nedruncinat pentru Rusia, pe care confidențele lor o trezeau în mine. Rațiunea mea, care lupta împotriva arsurii votcii, se răzvrătea: „Țara asta e monstruoasă! Răul, tortura, suferința, automutilarea sunt distracțiile preferate ale locuitorilor ei. Și totuși, o iubesc? O iubesc pentru absurditatea ei. Pentru monstruozitățile ei. Văd în ele un sens superior, pe care nici un raționament logic nu-l poate pătrunde...” Dragostea aceasta era o permanentă sfâșiere. Cu cât Rusia pe care o descopeream se adeverea mai sumbră, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un sens superior, pe care nici un raționament logic nu-l poate pătrunde...” Dragostea aceasta era o permanentă sfâșiere. Cu cât Rusia pe care o descopeream se adeverea mai sumbră, cu atât atașamentul acesta devenea mai violent. Ca și cum, pentru a o iubi, trebuia să-ți smulgi ochii, să-ți astupi urechile, să-ți interzici să gândești. Într-o seară, i-am auzit pe mătușa și pe concubinul ei vorbind despre Beria... Altădată, din conversațiile musafirilor noștri, aflasem ce ascundea numele acela teribil
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de femei. Da, exista în mine cineva care - cu groază, cu repulsie, cu rușine - se extazia în fața puterii bărbatului cu pince-nez. Toate femeile erau ale lui! Se plimba prin imensa Moscovă ca în mijlocul unui harem. Nu avea nevoie să fie iubit, nu-i păsa de ceea ce puteau să simtă față de el alesele lui. Selecta o femeie, o dorea, o poseda chiar în ziua aceea. Apoi o uita. Și toate strigătele, tânguielile, lacrimile, gemetele, rugămințile, injuriile pe care se întâmpla să le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
oră în urmă, se îndepărta. Am simțit o durere cu totul nouă pentru mine: o femeie se îndepărta, rupând legăturile nevăzute care ne uneau încă. Și devenea acolo, pe malul acela pustiu, o ființă extraordinară - o femeie pe care o iubesc și care redevine independetă de mine, străină de mine și îndată o să vorbească cu ceilalți, o să zâmbească... O să trăiască! S-a întors, auzindu-mă alergând în urma ei. I-am văzut chipul palid, părul care era, acum îmi dădeam seama, de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acum îmi dădeam seama, de o nuanță roșcată foarte deschisă. Nu zâmbea și mă privea în tăcere. Nu-mi mai aminteam ce voiam să-i spun când ascultam, cu o clipă mai înainte, nisipul umed scârțâindu-i sub tocuri. „Te iubesc” ar fi fost o minciună de nerostit. Fusta ei neagră șifonată, brațele ei subțiri, ca de copil, erau de ajuns ca să biruie orice „te iubesc” din lume. Să îi propun să ne revedem în ziua aceea sau a doua zi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spun când ascultam, cu o clipă mai înainte, nisipul umed scârțâindu-i sub tocuri. „Te iubesc” ar fi fost o minciună de nerostit. Fusta ei neagră șifonată, brațele ei subțiri, ca de copil, erau de ajuns ca să biruie orice „te iubesc” din lume. Să îi propun să ne revedem în ziua aceea sau a doua zi era de neconceput. Noaptea noastră nu putea fi decât unică. Ca și trecerea pachebotului, ca și somnul nostru fulgerător, ca și trupul ei în răcoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fost găsită așezată pe mal, chiar în seara aceea. Pe străzile Saranzei, la căderea nopții, a adăugat un epilog emoționant la povestirea ei. - Bunicul tău, a spus ea foarte încet, n-a amintit niciodată întâmplarea aceasta. Niciodată... Și îl iubea pe Serge, unchiul tău, ca și cum ar fi fost propriul lui fiu. Poate chiar mai mult. E greu să accepți, ca bărbat, ca primul tău fiu să fie născut dintr-un viol. Mai ales că Serge, doar știi, nu seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca bărbat, ca primul tău fiu să fie născut dintr-un viol. Mai ales că Serge, doar știi, nu seamănă cu nimeni din familie. Nu, el nu a vorbit niciodată despre asta... Am simțit că vocea îi tremura ușor. „Îl iubea pe Fiodor, m-am gândit eu firesc. El a făcut ca țara asta, în care ea a suferit atât de mult, să poată deveni a ei. Și îl iubește încă. După toți anii aceștia fără el. Îl iubește în stepa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
niciodată despre asta... Am simțit că vocea îi tremura ușor. „Îl iubea pe Fiodor, m-am gândit eu firesc. El a făcut ca țara asta, în care ea a suferit atât de mult, să poată deveni a ei. Și îl iubește încă. După toți anii aceștia fără el. Îl iubește în stepa asta nocturnă, în imensitatea asta rusească. Îl iubește...” Dragostea mi-a apărut din nou în toată dureroasa ei simplitate. Inexplicabilă. Inexprimabilă. Ca și constelația care se oglindea în ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ușor. „Îl iubea pe Fiodor, m-am gândit eu firesc. El a făcut ca țara asta, în care ea a suferit atât de mult, să poată deveni a ei. Și îl iubește încă. După toți anii aceștia fără el. Îl iubește în stepa asta nocturnă, în imensitatea asta rusească. Îl iubește...” Dragostea mi-a apărut din nou în toată dureroasa ei simplitate. Inexplicabilă. Inexprimabilă. Ca și constelația care se oglindea în ochiul unui animal rănit, în mijlocul unui deșert acoperit de gheață
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
El a făcut ca țara asta, în care ea a suferit atât de mult, să poată deveni a ei. Și îl iubește încă. După toți anii aceștia fără el. Îl iubește în stepa asta nocturnă, în imensitatea asta rusească. Îl iubește...” Dragostea mi-a apărut din nou în toată dureroasa ei simplitate. Inexplicabilă. Inexprimabilă. Ca și constelația care se oglindea în ochiul unui animal rănit, în mijlocul unui deșert acoperit de gheață. Hazardul unui lapsus a fost cel care mi-a revelat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care trebuia să-i ducă în viscolul de acum douăzeci de ani... Nimeni nu își făcea iluzii. Știam cu toții că nu dispărea doar un post de radio, ci însăși vremea noastră. Tot ce spusesem, scrisesem, gândisem, combătusem, apărasem, tot ce iubisem, urâsem, evitasem - toate acestea aparțineau acelei vremi. Noi rămâneam în fața vidului, ca niște personaje de ceară dintr-o colecție de curiozități, ca niște relicve ale unui imperiu defunct. În trenul care mă aducea la Paris, am încercat să dau un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căror intensitate plină de viață și foarte concretă aproape că îmi făcea rău. Parcă auzeam foșnetul rochiei lungi a unei doamne care urca într-o birjă. Ea aduna în gestul acela simplu zilele îndepărtate ale tuturor femeilor anonime care trăiseră, iubiseră, suferiseră, priviseră cerul acela, respiraseră aerul acela... Simțeam fizic nemișcarea scrobită a unui notabil în haine negre: soare, piața mare dintr-un oraș de provincie, discursuri, însemnele republicane nou-nouțe... Războaiele, revoluțiile, furnicarul popular, sărbătorile încremeneau o secundă într-un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a dori cu ardoare, a tânji după”: All"h e dorit de inimile oamenilor. De la același verb, walah (numele verbal) poate însemna și „iubire puternică”. R"z, în Law"mi‘ 113, 15s, da că posibile două interpretări complementare: oamenii îl iubesc pe Dumnezeu, si Dumnezeu îi iubește pe oameni (cf. Cor. 5, 54: yu≤ibbuhum wa-yu≤ibbónahu). În ipoteza că All"h vine de la al + l"h, ipoteza puțin răspândită, l"h ar veni de la LWH, care înseamnă fie „a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
după”: All"h e dorit de inimile oamenilor. De la același verb, walah (numele verbal) poate însemna și „iubire puternică”. R"z, în Law"mi‘ 113, 15s, da că posibile două interpretări complementare: oamenii îl iubesc pe Dumnezeu, si Dumnezeu îi iubește pe oameni (cf. Cor. 5, 54: yu≤ibbuhum wa-yu≤ibbónahu). În ipoteza că All"h vine de la al + l"h, ipoteza puțin răspândită, l"h ar veni de la LWH, care înseamnă fie „a fi ascuns, învăluit” (All"h ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de întreaga creație (3, 174/168). Teologii comentatori au căutat în general să limiteze această deschidere generoasă, pentru a salvgarda dreptatea divină 151. Semnificații de bază: binefăcător generos și necondiționat. 2.1.13.10. (al-)Wadód: SOI „iubitor” (11, 92)/ „iubește” (85, 14); ASM „Binevoitor”/„Cel Plin de Dragoste” (85, 14); GG „Iubitorul”; Marr „Amator”; RB „aimant” (11, 92)/„le Bienveillant” (85, 14); DM „aimant”/„celui qui aime leș hommes” (85, 14); YA „Full of Loving-kindness”; Arb „All-loving”. Apare doar în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sensul unui maf‘ól: în acest caz ar însemna „Cel iubit șde credincioșiț”. Aš‘ar și Qušayr consideră ambele interpretări complementare, în lumina v. 5, 54 în care este vorba de neamul de oameni pe care îi va aduce Dumnezeu, iubiți de El și care îl iubesc. ‚att"b mai admitea un mod de a înțelege acest nume: că factitiv: Allah i-ar face pe credincioși iubiți de celelalte creaturi ale sale. Potrivit teologilor sunniți, iubirea lui Dumnezeu față de credincioși și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
caz ar însemna „Cel iubit șde credincioșiț”. Aš‘ar și Qušayr consideră ambele interpretări complementare, în lumina v. 5, 54 în care este vorba de neamul de oameni pe care îi va aduce Dumnezeu, iubiți de El și care îl iubesc. ‚att"b mai admitea un mod de a înțelege acest nume: că factitiv: Allah i-ar face pe credincioși iubiți de celelalte creaturi ale sale. Potrivit teologilor sunniți, iubirea lui Dumnezeu față de credincioși și cea a credincioșilor față de El nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]