60,078 matches
-
0,5 și 1,5 grade) și mai larg (între 2 și 5 grade) în plan orizontal. Formarea unei astfel de caracteristici a antenei este asigurată de un reflector parabolic, în focarul căruia este amplasat conul radiatorului. Pentru cercetarea spațiului aerian cu un fascicul atât de îngust antena este capabilă să se miște în ambele coordonate unghiulare - unghi de înălțare și azimut. Măsurarea distanței înclinate până la țintă este furnizată automat prin utilizarea metodei radiolocației în impuls. Deplasarea antenei în unghi de
Radioaltimetru () [Corola-website/Science/318425_a_319754]
-
Înființat în anul 1950, Inav București este un institut de cercetare-dezvoltare în domeniul științelor naturale și energiei, dezvoltând cercetări teoretice și aplicative în domenii majore de interes precum: producerea de energie verde (centrale eoliene, celule fotovoltaice), securitate (supraveghere și recunoaștere aeriană), materiale speciale (materiale compozite, nano-materiale), mediu și protecția mediului. Aisa Invest: Înființată în anul 1998, Agenția de Investiții Servicii și Afaceri are ca principal profil de activitate servicii comerciale. Domeniile supuse analizei echipei Aisa Invest sunt: domeniul comercial, economic, resurse
Serviciile Comerciale Române () [Corola-website/Science/318427_a_319756]
-
de sub controlul guvernului. Spre groaza regimului Quisling, naziștii au hotărât în schimb o politică a în nordul Norvegiei, mergând până la a împușca civilii norvegieni care refuză să evacueze regiunea. Perioada a fost marcată și de creșterea victimelor civile ale raidurilor aeriene ale Aliaților, dar și creșterea în Norvegia ocupată. Întâlnirea cu liderul german s-a dovedit nereușită și, când i s-a cerut să semneze ordinul de execuție a câtorva mii de „sabotori” norvegieni, Quisling a refuzat, act de sfidare care
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
SM-3 care a lovit și a distrus satelitul defect, având o viteză la impact de 36 667 km/h când satelitul se afla la o altitudine de 247 de kilometri deasupra Oceanului Pacific. Navele USS Decatur, USS Russell, precum și alți senzori aerieni, navali și tereștri au fost implicați în operațiune. În luna decembrie a anului 2007, Japonia a testat cu succes un sistem SM-3 Block IA aflat la bordul navei de război JDS Kongō împotriva unei rachete balistice. A fost prima dată
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
de acțiune. Sistemele vor fi operaționale începând cu anul 2015. Pe 2 mai 2011, președintele Traian Băsescu a anunțat decizia CSAT și a consilierilor SUA privind amplasarea instalațiilor de lansare. Sistemul SM-3 din România va fi instalat la fosta bază aeriană Deveselu din județul Olt. Baza aeriană a fost desființată în 2002 și se află în prezent în conservare. Costul reabilitării bazei aeriene și al instalării sistemului SM-3 este de 400 de milioane de dolari, iar costul anual al întreținerii este
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
începând cu anul 2015. Pe 2 mai 2011, președintele Traian Băsescu a anunțat decizia CSAT și a consilierilor SUA privind amplasarea instalațiilor de lansare. Sistemul SM-3 din România va fi instalat la fosta bază aeriană Deveselu din județul Olt. Baza aeriană a fost desființată în 2002 și se află în prezent în conservare. Costul reabilitării bazei aeriene și al instalării sistemului SM-3 este de 400 de milioane de dolari, iar costul anual al întreținerii este estimat la 20 de milioane de
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
a consilierilor SUA privind amplasarea instalațiilor de lansare. Sistemul SM-3 din România va fi instalat la fosta bază aeriană Deveselu din județul Olt. Baza aeriană a fost desființată în 2002 și se află în prezent în conservare. Costul reabilitării bazei aeriene și al instalării sistemului SM-3 este de 400 de milioane de dolari, iar costul anual al întreținerii este estimat la 20 de milioane de dolari, ambele fiind suportate de către Statele Unite ale Americii. Sistemul antirachetă de la Deveselu va consta în 3
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
de milioane de dolari, ambele fiind suportate de către Statele Unite ale Americii. Sistemul antirachetă de la Deveselu va consta în 3 baterii cu 24 de rachete SM-3 Block IB, deservite de aproximativ 200 de soldați americani (cu un maxim de 500). Baza aeriană va fi sub comanda Forțelor Aeriene Române. România va suporta costurile punerii la dispoziție a bazei aeriene și cele ale asigurării pazei.
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
suportate de către Statele Unite ale Americii. Sistemul antirachetă de la Deveselu va consta în 3 baterii cu 24 de rachete SM-3 Block IB, deservite de aproximativ 200 de soldați americani (cu un maxim de 500). Baza aeriană va fi sub comanda Forțelor Aeriene Române. România va suporta costurile punerii la dispoziție a bazei aeriene și cele ale asigurării pazei.
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
în 3 baterii cu 24 de rachete SM-3 Block IB, deservite de aproximativ 200 de soldați americani (cu un maxim de 500). Baza aeriană va fi sub comanda Forțelor Aeriene Române. România va suporta costurile punerii la dispoziție a bazei aeriene și cele ale asigurării pazei.
RIM-161 Standard Missile 3 () [Corola-website/Science/318458_a_319787]
-
Piloții "kamikaze" încercau intenționat prăbușirea avionului adesea încărcat cu explozibil în portavioanele Aliaților, putând fi incărcați cu bombe, torpile sau rezervoare de combustibil pline. Funcțiile principale ale avionului - bombardare, torpilare sau combatul aerian - erau abandonate, acesta fiind modificat și convertit strict la detaliile necesare misiunii: încărcarea peste limitele normale cu exploziv. Scopul, care era imobilizarea și scufundarea a cat mai multe vase de luptă inamice, în special portavioane, era considerat suficient de critic
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de luptă inamice, în special portavioane, era considerat suficient de critic pentru a se justifica sacrificiul combinat al pilotului și avionului. Aceste atacuri, începute în octombrie 1944, au venit după câteva înfrângeri severe ale forțelor militare japoneze. Ele pierduseră supremația aeriană din cauza portavioanelor depășite și mare parte scufundate precum și a unui număr mare și greu de înlocuit de piloți experimentați. La scară macroeconomică, Japonia experimenta în descreștere capacitatea de a purta războiul aflându-se într-un declin industrial rapid raportat la
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
o degajau Statele Unite. Guvernul japonez iși exprimase opoziția față de posibilitatea capitulării. În combinație, toți acești factori au condus către soluțiile extreme reprezentate de tacticile "kamikaze" pe măsură ce forțele Aliaților înaintau spre insulele principale japoneze. În timp ce termenul "kamikaze" se aplică îndeobște atacurilor aeriene, termenul a fost aplicat uneori în alte atacuri sinucigașe cu tactici variate. Armata japoneză a folosit sau a întocmit planuri pentru Unitățile de Atac Speciale Japoneze incluzând submarine, torpile umane, ambarcațiuni de viteză sau scafandri. Totuși, "kamikaze" a fost cea
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
flota mongolă din timpul invaziei mongole din Japonia. În japoneză, termenul formal utilizat pentru unitățile cu misiuni sinucigașe din perioada 1944-45 a fost "tokubetsu kōgeki tai" (特別攻撃隊) care literar înseamnă "unitate specială de atac", abreviat "tokkōtai" (特攻隊). Mai precis, unitățile aeriene de atac sinucigaș ale Marinei Imperiale Japoneze erau denumite oficial "shinpū tokubetsu kōgeki tai" (神風特別攻撃隊, "unitățile speciale ale vântului divin"). "Shinpū" este forma de citire "on'yomi" (forma de pronunție din vocabularul sino-japonez) ale acelorași caractere care formează cuvântul "kamikaze
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
un ultim efort al piloților ale căror avioane erau sever avariate (sau rămăseseră fără combustibil ori portavionul de care aparțineau fusese scufundat) și nu voiau să riște capturarea; această situație s-a întâlnit atât la japonezi cât și la forțele aeriene Aliate. Conform lui Axell & Kase, aceste sinucideri “erau individuale, decizii improvizate ale oamenilor care era mental pregătiți să moară.”. În majoritatea cazurilor, sunt puține probe care să indice că aceste lovituri erau mai mult decât coliziuni accidentale, de genul celor
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
militare și de combustibil, au făcut operațiunile IJNAS tot mai dificil de executat. Odată cu bătălia din Marea Filipinelor din 1944, japonezii opuneau avioane depășite și aviatori neexperimentați împotriva piloților americani din tot mai bine pregătiți și a patrulelor de luptă aeriene coordonate prin radar. Japonia începuse războiul dispunănd de cea mai puternică flotă din lume și cele mai bune avioane de vânătoare iar pierderea portavioanelor și a peste 400 de avioane și piloți au pus efectiv capăt supremației sale aeronavale, acțiune
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
grup de nave operiațional al Statelor Unite. Conform rapoartelor, două au comis atacuri suicidale, unul lovind portavionul USS Indiana. Importanta bază japoneză de la Saipan a fost cucerită de forțele Aliaților la 15 iulie 1944. Capturarea sa a furnizat Statelor Unite o bază aeriană avansată permițând lansarea bombardierelor B-29 Superfortress în misiuni de atac asupra insulelor principale japoneze. După căderea Saipanului, Înaltul Comandament Japonez a previzionat că Aliații vor încerca și capturarea Filipinelor, de importantă strategică pentru că se aflau în calea rutelor de aprovizionare
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
fi lovit o navă aliată în acea zi. Conform surselor, la 14 octombrie 1944, portavionul USS Reno a fost lovit deliberat de un avion japonez dar nu există dovezi că atacatorul ar fi plănuit coliziunea. Viceamiralul Masafumi Arima, comandantul Flotilei Aeriene 26 (parte a Flotei a 11-a), este uneori creditat ca fiind inventatorul tacticii "kamikaze". Arima a condus personal un atac de aproximativ 100 de avioane Yokosuka D4Y "Suisei" ("Judy") împotriva uriașului portavion de clasă Essex USS Franklin în apropierea
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de avioane: 34 de avioane de vânătare ambarcate A6M Zero, trei Nakajima B6N "Tenzan" ("Jill") - bombardiere torpiloare, un Mitsubishi G4M ("Betty") și două bombardiere cu baza la sol Yokosuka P1Y "Ginga" ("Frances") precum și un avion adițional de recunoaștere. Sarcina forțelor aeriene japoneze părea imposibilă. Comandantul Flotei 1 Aeriene, viceamiralul Takijirō Ōnishi a decis formarea unei escadre de atac sinucigașe, Unitatea Specială de Atac. Într-o întâlnire de la Aerodromul Mabalacat (cunoscut militarilor Statelor Unite sub denumirea de Baza Aeriană Clark) de lângă Manila, la
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
ambarcate A6M Zero, trei Nakajima B6N "Tenzan" ("Jill") - bombardiere torpiloare, un Mitsubishi G4M ("Betty") și două bombardiere cu baza la sol Yokosuka P1Y "Ginga" ("Frances") precum și un avion adițional de recunoaștere. Sarcina forțelor aeriene japoneze părea imposibilă. Comandantul Flotei 1 Aeriene, viceamiralul Takijirō Ōnishi a decis formarea unei escadre de atac sinucigașe, Unitatea Specială de Atac. Într-o întâlnire de la Aerodromul Mabalacat (cunoscut militarilor Statelor Unite sub denumirea de Baza Aeriană Clark) de lângă Manila, la 19 octombrie, Onishi le-a spus ofițerilor
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
de recunoaștere. Sarcina forțelor aeriene japoneze părea imposibilă. Comandantul Flotei 1 Aeriene, viceamiralul Takijirō Ōnishi a decis formarea unei escadre de atac sinucigașe, Unitatea Specială de Atac. Într-o întâlnire de la Aerodromul Mabalacat (cunoscut militarilor Statelor Unite sub denumirea de Baza Aeriană Clark) de lângă Manila, la 19 octombrie, Onishi le-a spus ofițerilor din sediul Grupului Aerian 21: "Nu cred că există o altă posibilitate certă de a îndeplini misiunea [de a păstra Filipinele], decât să pun o bombă de 250de kg
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
a decis formarea unei escadre de atac sinucigașe, Unitatea Specială de Atac. Într-o întâlnire de la Aerodromul Mabalacat (cunoscut militarilor Statelor Unite sub denumirea de Baza Aeriană Clark) de lângă Manila, la 19 octombrie, Onishi le-a spus ofițerilor din sediul Grupului Aerian 21: "Nu cred că există o altă posibilitate certă de a îndeplini misiunea [de a păstra Filipinele], decât să pun o bombă de 250de kg pe un Zero și să-l izbesc într-un portavion american, macar pentru a-l
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
fost considerate incorect ca fiind primele atacuri "kamikaze". La începutul zilei de 21 octombrie, în timp ce acoperea invazia de la Leyte, un avion japonez (descris diferit ca fiind un bombardier în picaj Aichi D3A sau un Mitsubishi Ki-51 Brigăzii a 6-a Aeriene) s-a izbit deliberat în arborele trinchet al crucișătorului greu HMAS Australia. Atacul a ucis 30 (inclusiv căpitanul Emile Dechaineux) și rănit 64 (inclusiv pe comandorul John Collins, comandantul trupelor australiene) de membri ai echipajului. Această acțiune se pretinde a
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
2000 de avioane au efectuat asemenea atacuri. Când Japonia a devenit subiectul unor intense bombardamente strategice efectuate cu superfortărețele B-29, militarii japonezi au incercat utilizarea atacurilor suicidale împotriva acestei amenințări. Pe timpul iernii 1944-45 din emisfera nordică, IJAAF a format Regimentul Aerian 47, cunoscut și sub denumirea Unitatea Specială Shinten ("Shinten Seiku Ta"), la aerodromul Narimasu, Nerima Tokio, pentru a apăra Zona Metropolitană Tokio. Unitatea a fost echipată cu avioane de vânătoare Nakajima Ki-44 Shoki ("Tojo"), cu care aceștia trebuiau să abordeze
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
denumirea Unitatea Specială Shinten ("Shinten Seiku Ta"), la aerodromul Narimasu, Nerima Tokio, pentru a apăra Zona Metropolitană Tokio. Unitatea a fost echipată cu avioane de vânătoare Nakajima Ki-44 Shoki ("Tojo"), cu care aceștia trebuiau să abordeze bombardierele B-29 ale Forțelor Aeriene ale Statelor Unite (USAAF) în misiunile acestora de atac asupra Japoniei. Totuși, misiunile s-au dovedit prea puțin practice și cu un succes redus din moment ce ținta reprezentată de avioane era una rapidă, mult mai manevrabilă și mai mică decât navele de
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]