KorAP: Find »[drukola/base=clipă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2292 2293 2294 ...2303 >

57,573 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

zice, după ce Jasmine dispare ca o vijelie. Îi examinez sprîncenele. SÎnt maronii și dese și e evident că n-au văzut În viața lor nici pensetă, nici perie și nici dermatograf. — O să-ți arăt Într-o zi, spun, exact În clipa În care Începe să-mi sune mobilul. Îl scot și-l deschid grăbită. — Alo? — Bună, aud glasul lui Luke. Eu sînt. Am Înțeles că lansarea a fost un mare succes. Tocmai au dat imagini la știri. Bravo, scumpa mea! — Mersi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
peruci. — Bună, Becky, zice cînd ies și mă amestec cu lumea din holul principal. Tocmai am văzut-o pe Suze, care probează vreo sută de chestii. Ai chef să bem un ceai? — Sinceră să fiu, sînt cam obosită, zic, În clipa În care o clientă aproape că-mi dă un cot În stomac. Cred c-ar fi bine să mă duc acasă, să mă odihnesc. Mă duc să zic „pa“. — Bună idee, mă aprobă Jess viguros. Păstrează-ți energia pentru mî

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
spun. Nu vreau să-și facă speranțe deșarte pînă cînd n-am dovezile concrete. Luke se află În bucătărie și bea o cafea neagră și tare, Înainte de a pleca la serviciu. Intru și eu și Îl privesc preț de o clipă. Are maxilarele Încordate și amestecă zahărul din ceașca de espresso. Nu face asta decît atunci cînd are nevoie de un impuls de energie de cinci mii de volți. Mă observă și-mi face semn să mă așez pe scaunul de

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Înghit În sec. Luke... e posibil să vrei să vezi acest colet. S-ar putea să fie important. Sper că nu e altă lenjerie de pat! Luke nu pare deloc entuziasmat. — Nu mai cumpăr lenjerie de pat! E... Tac, În clipa În care sună la ușă. — O să vezi. Ies iute pe hol. — Un pachet pentru dumneavoastră, semnați aici, vă rog, murmură curierul În clipa În care deschid ușa. Semnez repede pe agenda lui electronică, Înșfac plicul de poștă rapidă și mă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
lenjerie de pat! Luke nu pare deloc entuziasmat. — Nu mai cumpăr lenjerie de pat! E... Tac, În clipa În care sună la ușă. — O să vezi. Ies iute pe hol. — Un pachet pentru dumneavoastră, semnați aici, vă rog, murmură curierul În clipa În care deschid ușa. Semnez repede pe agenda lui electronică, Înșfac plicul de poștă rapidă și mă Întorc spre Luke, care tocmai iese În hol. — Luke, am ceva foarte important aici, Îmi dreg glasul. Ceva care ar putea... să schimbe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
o văd pe Suze. Stă În fața blocului nostru, În mica parcare de lîngă grădina Îngrijită și se uită drept În sus, spre fereastra mea. Mă las imediat În jos, să nu mă vadă. Sper că nu m-a observat. CÎteva clipe mai tîrziu, ridic capul cu prudență, și ea e tot acolo. Doar că lîngă ea se află Jess! Ușor surescitată, mă uit la ceas. Unșpe fără douăzeci. Nu mai e mult! Singura problemă e că amîndouă par destul de tulburate. Suze

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Suze gesticulează Încruntată, iar Jess aprobă din cap. Cred că au o problemă. Mă Întreb ce-o fi. Ce păcat că n-am cum să le ajut! O văd pe Suze cum Își scoate mobilul. Formează un număr și, În clipa În care telefonul fix Începe să sune, tresar vinovată și mă Îndepărtez de fereastră. Ok. Poartă-te firesc. Inspir adînc, apoi ridic receptorul. — A, bună, Suze! zic, cu cel mai normal ton din lume. Ce mai faci? Bănuiesc că ești

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și mă Întorc acasă. CÎnd intru Înapoi pe poartă, nu mai e nimeni. Intru În clădire și iau liftul spre ultimul etaj, cu fluturi de nerăbdare În stomac. Ajung la apartament, bag cheia În broască și o răsucesc. — Surpriză! În clipa În care deschid larg ușa, mă Întîmpină un cor de voci. Și lucrul ciudat e, deși mă așteptam la asta, sînt veritabil șocată cînd văd atîtea chipuri familiare la un loc. Suze, Jess, mama, Janice, Danny... și cine-i aia

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
bebe din lume. Acum al meu, spune Jess, punîndu-mi În față pachetul cel mai impozant. E Împachetat În hîrtie uzată de ambalaj, și pe o latură, citesc cuvintele „Un an 2000 fericit!“. — Ai grijă cînd scoți hîrtia! spune Jess În clipa În care Încep s-o desfac. Poate o mai folosesc și altădată. — Ăă... ok! Desfac cu grijă hîrtia și o Împăturesc. Sub ea, se află un strat de foiță cerată și, după ce o scot și pe aceasta, dau peste o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pornit În lumea largă! spune Jess, brusc Însuflețită. Măcar face ceva cu viața lui! Să știi, Janice, a fost foarte deprimat. Era exact lucrul de care-avea nevoie. — Știu eu mai bine de ce are nevoie fiul meu! răspunde Janice indignată În clipa În care se aude soneria de la ușă. Mă ridic cu greu În picioare, fericită că am o scuză să ies din bătaia gloanțelor. — Mă duc să văd cine e... Mă duc În hol și ridic telefonul. — Alo? — Am un pachet

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
am să fiu. Îi văd neliniștea În ochi. E numai vina idioatei ăleia de Lulu. Suze nu și-a făcut niciodată griji că n-ar fi o mamă bună pînă cînd n-a cunoscut-o pe ea. Ok. A venit clipa ca Lulu să plătească pentru ce-a făcut. — Suze... Am ceva pentru tine, zic, băgînd mîna În sertarul de la bucătărie. Dar nu ai voie să-i arăți asta lui Lulu, niciodată. Și nici să-i spui. Ei sau oricui altcuiva

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
loc o ușoară schimbare În viața noastră, dar ea n-ar trebui să ne facă să Întîrziem mai mult de vreo două săptămîni. — Mda, Îngînă Fabia destul de absentă. Ideea e că am hotărît să Încheiem tranzacția cu ceilalți cumpărători. O clipă, am sentimentul că visez. — Ceilalți cumpărători? — Nu v-am spus de ceilalți cumpărători? Americanii. Ne-au făcut aceeași ofertă ca și voi. Înaintea voastră. De fapt, strict vorbind... Nu mai continuă propoziția. — Dar... dar ne-ați acceptat oferta! Ai zis

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Oricum, vă urez să vă găsiți curînd altă casă... Nu. Nu se poate să-mi facă una ca asta. Nu ne poate lăsa așa, Încurcați. — Fabia, ascultă-mă. Mă șterg pe fața umedă și rece. — Te rog. O să nasc din clipă-n clipă. Nu avem unde să ne ducem În altă parte. Apartamentul nostru e vîndut... — Mmm... mda. Sper ca totul să iasă bine. Pa, Becky. Păi și cu cizmele mele Archie Swann cum rămîne? aproape că plîng de furie. Am

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
urez să vă găsiți curînd altă casă... Nu. Nu se poate să-mi facă una ca asta. Nu ne poate lăsa așa, Încurcați. — Fabia, ascultă-mă. Mă șterg pe fața umedă și rece. — Te rog. O să nasc din clipă-n clipă. Nu avem unde să ne ducem În altă parte. Apartamentul nostru e vîndut... — Mmm... mda. Sper ca totul să iasă bine. Pa, Becky. Păi și cu cizmele mele Archie Swann cum rămîne? aproape că plîng de furie. Am bătut palma

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de Venetia. Am sunat la clinica de obstetrică holistică și le-am zis că sînt disperată să vorbesc cu ea și am Întrebat unde e. După ce inițial mi s-a spus că e „indisponibilă“, secretara s-a scăpat că În clipa asta s-ar afla la spitalul Cavendish, Într-o ședință. S-au oferit să-i trimită un mesaj pe pager, dat fiind că Încă mai figurez la ei ca pacientă, Însă eu le-am zis repede că nu e cazul

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și tocmai Îmi exersez cea mai oțelită expresie În oglindă, cînd se aude un ciocănit În ușă. Ea e. Cu niște fluturi enormi În stomac, Înșfac punga de despărțire și mă ridic. — Intră, zic cît pot de calmă și, o clipă mai tîrziu, ușa se deschide larg. — Bună, scumpo! În cameră năvălește, pusă pe treabă, o moașă afro-caraibiană, cu figură jovială. — Eu sînt Esther. Cum te simți? Contracțiile sînt la fel de dese și de puternice? — Poftim? mă uit la ea perplexă. Ăă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ușă și bagă capul o femeie. — Esther? Poți să vii? — Azi e nebunie, agață Esther fișa de marginea patului. Mă Întorc. Scuze. — Nici o problemă! Mersi! Ușa se Închide În urma ei și mă las să cad pe pat. Preț de cîteva clipe nu se Întîmplă nimic, și Încep să schimb canalele TV. Tocmai mă Întreb dacă or avea de Închiriat niște DVD-uri, cînd se aude un nou ciocănit În ușă. De data asta trebuie să fie Venetia. Înșfac punga de despărțire

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
urmei, pot foarte bine s-o trimit la plimbare cînd vine Venetia. — Sigur, Îi fac din mînă. Intră. Numele meu e Becky. — Bună. Cu un surîs timid, pășește În vîrful picioarelor și se așază pe un scaun din colț. O clipă sau două, nici una dintre noi nu zice nimic. Eu m-am așezat mai bine pe perne și mă holbez la tavan, Încercînd să nu las să mi se citească frustrarea. Iată-mă, gata de luptă, și n-am cu cine

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
din locul ăsta imediat ce se eliberează zona. Îmi Înșfac haina și sacoșa și crap un pic ușa - Însă, chiar În fața ei, stau două moașe. O Închid la loc iute, Încercînd să nu fac zgomot. Va trebui să mai aștept cîteva clipe. În curînd o să plece, și-o s-o zbughesc și eu. Nu-mi vine să cred că mă aflu În situația asta. N-ar fi trebuit să zic niciodată că nasc. N-ar fi trebuit niciodată să zic că mi s-

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nu nasc... Ba da, Becky, naști, Își pune mîinile Paula pe umerii mei. — Bex, nu te agita! Îmi bagă Suze un pai În gură. Ia niște Lucozade. O să te simți mai bine! Sorb neputincioasă din băutura grețoasă și Încremenesc În clipa cînd aud pași grăbiți apropiindu-se, cunosc acești pași. Ușa se dă În lături și de data asta e Luke, palid la față, iar ochii lui Întunecați dau roată camerei, neliniștiți. — Slavă Cerului. Slavă Domnului că n-am ajuns prea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
un tub. Doar așa, ca să uiți un pic de durere. — Ăă... șovăi. Ar fi urît din partea mea să refuz. Bine, ok. Mersi! — Cum simți că Începe contracția, respiră În aparat, mă instruiește Paula, Întinzîndu-mi tubul. Nu sta pînă În ultima clipă! — Ok! Îmi pun masca pe nas și gură și respir adînc. Uau. E fantastic! Mă simt de parcă tocmai aș fi dat pe gît o sticlă de șampanie! — Hei, Îmi iau masca de pe față și-i arunc lui Luke un zîmbet

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
În minte un plan de bătaie. Poate că baia are o ferăstruică prin care pot fugi. Sau aș putea spune că vreau să mă plimb pe hol, după care să găsesc un bebe nou-născut și să-l Împrumut pentru cîteva clipe... — Parcă erai pacienta Venetiei Carter, nu? se oprește din scris În fișă Paula. Vine sau nu? Întrebă, uitîndu-se la ceas. Dacă nu, moașele cu experiență vor trebui să te examineze curînd. Simți vreo presiune, Becky? — Îhm... un pic, da! Habar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
atît de ușor! Mi-a zis că sînteți iubiți! Mi-a zis că mă părăsești pentru ea! — Becky... — E adevărat. Lacrimi de furie mi se preling pe obraji. Nu mă crede nimeni, dar așa e! Mi-a zis că În clipa În care v-ați revăzut ați știut pe loc că e doar o chestiune de cînd și unde. Mi-a zis că sînteți Înnebuniți unul după altul, exact ca Penelopa și... nu mai știu cine. Othello. — Penelopa și Ulise? Luke

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Venetia cu dispreț. E curajoasă. Se gîndește Întîi la ceilalți, și abia pe urmă la ea. N-aș fi reușit să trec cu bine de ultimele zile fără ajutorul ei. Probabil că știți prin ce probleme trece compania mea În clipa asta... Se uită la Suze și la mama. — Probleme? mama pare alarmată. Ce fel de probleme? Becky nu ne-a spus nimic! Luke se Întoarce spre mine, siderat. — Becky, nu le-ai spus nimic? — Eu am bănuit că se Întîmplă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
le-ai spus nimic? — Eu am bănuit că se Întîmplă ceva, spune Suze, respirînd precipitat. Am știut. Toate telefoanele alea. Dar n-a zis niciodată că e vorba de... — N-am vrut să stric petrecerea. Mă colorez la față În clipa În care toate privirile se ațintesc asupră-mi. — Vă simțeați atît de bine cu toții... Tac, dîndu-mi seama brusc că Încă nu i-am spus. — Luke... mai e ceva. Am pierdut casa. În clipa În care rostesc cuvintele, mă străbate un

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]