57,520 matches
-
greacă: ἀνάλημμα, "analêmma" („suport”, „substrucție”), bazat pe aceeași rădăcină ca și cuvântul λῆμμα, "lễmma": „lemă”. Această figură nu poate fi pusă în evidență decât prin fotografie, simulând fenomenul printr-un program de astronomie sau cu ajutorul unui planetariu. O astfel de figură nu este specifică Pământului, ci poate fi observată și de pe alte planete. De pe Pământ, analema are forma unui „8”, observată de pe Marte, analema are forma unei „picături de apă”. Coordonata verticală a unui punct corespunde declinației Soarelui în timp ce poziția orizontală
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
se deplasează de-a lungul eclipticii, trebuie să se țină seama de înclinarea axei de rotație a Pământului în raport cu planul eclipticii. Orientarea analemei depinde de oră. Pe la amiaza locală, forma de opt este aproape dreaptă în raport cu meridianul, cum o ilustrează figura alăturată. La o altă oră din zi optul este înclinat spre stânga (dimineața) sau spre dreapta (după-amiaza) .
Analemă () [Corola-website/Science/336709_a_338038]
-
tem de moarte. De-ar fi să-mi aleg azi un «îndrumător spiritual», un «guru», cum îl numesc indienii, «Bătrânul», cum îi zic călugării de la Sfântul Munte, cu siguranță că pe Zorbas l-aș alege fără a sta pe gânduri”". Figura personajului Zorbas a fost parțial inspirată de cea a scriitorului româno-francez Panait Istrati (prieten al marelui romancier grec), după cum scrie însuși Kazantzakis în romanul său: "„fața îi era plină de zbârcituri, măcinată, roasă parcă de vijelii și ploi. O altă
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
parabole, fără plasare temporală strictă), realizatorul (scenarist și regizor) Șobolanilor roșii, Florin Codre, este un artist plastic, un sculptor apreciat al anilor '80, care și-a propus să facă primul film din România finanțat în întregime din bani particulari. Sub figura unui cascador, care trece prin diverse întâmplări, mai comice sau mai amare, asistând la un moment dat și la orgiile din lumea "potentaților roșii” nu sunt greu de ghicit amintirile lui Florin Codre din acea perioadă, a anilor '80, atât
Șobolanii roșii () [Corola-website/Science/336763_a_338092]
-
ediției ministrul Culturii, Monica Babuc. În total, au fost realizate 36 de ediții: Festivalul Internațional J.S. Bach a a fost înființat în anul 2011, la Sala cu Orgă, fiind conceput ca un omagiu și un tribut adus marelui Bach, o figură cardinală în evoluția muzicii tuturor timpurilor. Ideea creării la Chișinău a unui festival dedicat lui Bach îi aparține maestrului Cristian Florea, prim-dirijor al Orchestrei Naționale de Cameră. Din start, această inițiativă a fost îmbrățișată cu entuziasm și de Sanda
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]
-
(Arabă: صباح فخري ) (n. 2 mai 1933) pe numele său adevărat Subhi Abu Qaws (Arabă : صبحي ابو قوص ) este un cântăreț arab de origine siriană, o figură emblematică, unul dintre cei mai admirați cântăreți din lumea arabă. Dacă a existat vreo persoană care să își fi distrus total corzile vocale, și a cărei voce să fi putut atinge note din zece octave, atunci aceea este . Simplitatea cântecului
Sabah Fakhri () [Corola-website/Science/336812_a_338141]
-
cu o credință de neclintit în talentul său de scriitor. Kazantzakis era în schimb taciturn și retras, măcinat de îndoieli, și avea, după cum el însuși a recunoscut, o tendință de a se concentra pe gândirea unei persoane și nu pe figura acesteia. Împreună, cu toate acestea, ei au împărtășit preocuparea de a încerca să rafineze și să înalțe spiritul uman prin preocupări artistice. În mai 1927, cu sprijinul soției sale, Eva Palmer-Sikelianos, Sikelianos a organizat Festivalul Delfic în cadrul unui efort general
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
către o credință originală într-o singură zeiță supremă”, Viaceslav Ivanov sugerează că anticii vedeau tot ce este uman și tot ce era venerat ca divin ca fiind relativ și trecător: „Numai Soarta (Eimarmene) sau fatalitatea universală (Ananke), inevitabila „Adrasteia”, figura fără chip și sunetul gol al Destinului necunoscut, era absolută”. În fața zeiței, care posedă atât forța indestructibilă dătătoare de viață și iubire, cât și dreptul absolut asupra sorții distrugătoare, la fel ca și Mnemosyne-Memoria și Geea-Pământul Mamă, îndrăzneala bărbătească este
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
este personificarea nedeterminării din mecanica cuantică, în afirmația des citată: „Șansa teoreticianului mecanicii cuantice nu este libertatea etică a augustinienilor, iar Tyche este o amantă la fel de neobosită ca și Ananke.” În seria "Ravirn" a lui Kelly McCullough, Ananke este o figură proeminentă ce apare în toate cărțile ca personificare a Fatalității. În seria de cărți de benzi desenate "The Wicked + The Divine" realizată de Kieron Gillen și Jamie McKelvie, Ananke este paznicul nemuritor al zeilor reîncarnați. În romanul " Omul viclean" al
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]
-
Regelui Sejong cel Mare de Joseon. S-a născut cu numele de Yi Bang-won, al cincelea fiu al regelui Taejo, si a fost catalogat drept oficial al dinastiei Goryeo în 1382. Și-a ajutat tatăl în relațiile cu poporul și figurile guvernamentale importante. În 1388 a fost trimis în Chină pentru a menține relațiile bune cu dinastia Ming. Taejong și-a ajutat de asemenea tatăl în formarea noii dinaștii, si anume cea a Joseon, prin eliminarea oficialilor confucianiști puternici cum a
Taejong de Joseon () [Corola-website/Science/336899_a_338228]
-
poziție de referință. Astfel, poziția sa la un moment anume poate fi reprezentată ca o fracțiune a unei rotații din această referință. Dacă roata a făcut o rotație completă (360 grade unghiulare), distanța parcursă este egală cu circumferința roții. În figura din dreapta, linia albastră este punctul referință de plecare. Pe măsură ce roata se învârte în timpul măsurătorii, se vede că roata parcurge un unghi de formula 1 radiani, care este egală cu 135 de grade sau formula 2 dintr-o rotație completă. Fiecare rotație a
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
au mai aflat ce îi lovise și doborându-i pe cei care încercau să fugă. Lângă oraș, un corespondent al agenției de știri Reuters a descris supraviețuitorii pe care i-a văzut înghesuiți pe vârful unei culmi reci și golașe: „Figuri fantomatice - bătrâni, femei și copii, acoperiți cu noroi cenușiu și uscat, cu părul țepos; numai ochii li se vedeau în noapte, arătând că încă mai erau în viață”. A doua zi, când la Armero au sosit echipele de salvare, au
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
ca să nu poată fi distruse de al mortierelor. Șanțurile erau necesare, deoarece prin scăderea înălțimii zidurilor acestea ar fi fost mai ușor de escaladat. Forma rotundă, care nu oferea colțuri slabe și domina concepția fortificațiilor precedente, crea "unghiuri moarte" (v. figura) care erau ferite de focul apărătorilor, care nu putea fi dirijat de-a lungul unui zid curbat. Ca urmare, forma bastioanelor s-a schimbat din rotundă sau pătrată într-una de romb, care nu oferea adăpost atacatorilor. Șanțurile erau trasate
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
de către Merwanji Framji Panday, care i-a reunit pe conservatorii și reformatorii parși. În anii 1860 a început să se concentreze pe propriile sale rădăcini intelectuale și a contribuit la dezvoltarea educației școlare în comunitatea parși. El a fost o figură influență, de asemenea, în Societatea Asiatică din Bombay. Cama a fost considerat liderul religios reformator al acelei perioade și a fondat o asociație, "Zarthoshti Din ni Khol Karnari Mandali" („Societatea pentru promovarea cercetării asupra religiei zoroastriene”) pentru a-și promova
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
al Doilea Război Mondial, Kojève abandonează orice activitate de predare pentru a ocupa un post strategic la Ministerul Economiei și Finanțelor, unde va ține GATT despre cristelniță. Personaj controversat și misterios, Kojève, suspectat mult timp ca agent sovietic, rămâne o figură de primă importanță în procesul de reflecție asupra filosofiei politice. Născut în Rusia într-o familie foarte înstărită (mama lui va trimite o lungă perioadă de timp bani după revoluția din 1917), având ca unchi pe pictorul Kandinsky. Student la
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
cea a doamnelor etrusce care se ospătau cu prietenii. Ovidiu relatează povestea Lucreției în Cartea a II-a a operei "Fasti", publicată în 8 AD, concentrându-se pe caracterul trufaș al lui Tarquiniu. Mai târziu, Sfântul Augustin a vorbit de figura de Lucreției în "Cetatea lui Dumnezeu" (publicată în 426 AD) apărând onoarea femeilor creștine care au fost violate în timpul prădării Romei și care nu s-au sinucis. Povestea Lucreției a devenit o pildă în Evul mediu târziu. Lucreția apare la
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
care nu s-au sinucis. Povestea Lucreției a devenit o pildă în Evul mediu târziu. Lucreția apare la Dante în secțiunea Limbus rezervată nobililor din Roma și altor "virtuoși păgâni" în Canto IV din "Inferno". Christine de Pisan a folosit figura Lucreției ca Sfântul Augustin din Hippo, în al ei "Oraș al Femeilor", luând apărarea sfințeniei unei femei. Este repovestită în Geoffrey Chaucer: "Legenda Femeii celei Bune", John Gower: "Confessio Amantis" (Cartea a VII-a), și John Lydgate: "Caderea prinților". Violul
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
, Aglae sau Aglaia (în „splendoarea, strălucitoarea”) este numele mai multor figuri din mitologia greacă, dintre care cea mai cunoscută este una dintre cele trei Grații. Aglae este zeița greacă a frumuseții, splendorii, gloriei și a măreției. Ea este cea mai tânără dintre cele trei Grații, deși Homer cunoștea o grație mai
Aglaea () [Corola-website/Science/337129_a_338458]
-
Un ecorșeu (din ) este o figură desenată, pictată sau sculptată care arată mușchii corpului în mod normal, fără piele, ca o figură de studiu pentru anatomiști sau ca un exercițiu de antrenament. Arhitectul și teoreticianul renascentist Leon Battista Alberti recomanda ca atunci când pictorii intenționează să descrie
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
Un ecorșeu (din ) este o figură desenată, pictată sau sculptată care arată mușchii corpului în mod normal, fără piele, ca o figură de studiu pentru anatomiști sau ca un exercițiu de antrenament. Arhitectul și teoreticianul renascentist Leon Battista Alberti recomanda ca atunci când pictorii intenționează să descrie un nud, aceștia ar trebui să deseneze în primul rând mușchii și oasele, și apoi să
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
uman. Imaginile plastice pentru studiul anatomic au devenit populare printre academiile medicale din Europa în secolele 17 și 18, mai ales că atunci a existat o lipsă de corpuri disponibile pentru disecții. Studenții la medicină s-au bazat pe aceste figuri deoarece acestea ofereau o bună reprezentare din punct de vedere anatomic. Ecorșeele (jupuiții) erau făcute să arate ca și cum pielea a fost eliminată de pe corp, expunând mușchii și vasele de sânge. Unele figuri au fost create prin înlăturarea straturilor de mușchi
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
Studenții la medicină s-au bazat pe aceste figuri deoarece acestea ofereau o bună reprezentare din punct de vedere anatomic. Ecorșeele (jupuiții) erau făcute să arate ca și cum pielea a fost eliminată de pe corp, expunând mușchii și vasele de sânge. Unele figuri au fost create prin înlăturarea straturilor de mușchi, astfel încât să descopere scheletul. Multe dintre ecorșee au fost reproduse la o scară mai mică din bronz, ca să poată fi distribuite și expuse cu ușurință. Ecorșeele erau realizate de obicei din diferite
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
operei lui Lucian Blaga (1994), Premiul Salonului de Carte de la Timișoara (1996), Premiul Salonului de carte orădean (1996) pentru "Convergențe europene", Premiul Special Festivalului Național de Poezie „Orfeu”(1998), Premiul pentru eseu al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor pentru "Figuri universitare clujene" (2002), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Dicționarul cronologic al romanului românesc" (2004), Premiul Fundației „Romulus Cojocaru” din Turnu Severin (2006), premiul „Mircea Zaciu” al Asociației Scriitorilor Filiala Cluj-Napoca, premiul „N.Drăganu” al Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor pentru volumul
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
Monstrul blând"). Pentru a-și ilustra teza, el se bazează pe exemplul Italiei contemporane, marcată de "berlusconism"; acesta din urmă cuprinde, de fapt, semnificația acestei noi forme de "totalitarism blând" (soft) în care porunca: "Distrează-te și consumă!" face ca figurii cetățeanului să i se substituie cea a unui consumator narcisist și indiferent față de binele comun. Potrivit autorului, această evoluție confirmă profețiile lui Alexis de Tocqueville, care în secolul XIX a evidențiat potențialele efecte perverse ale masificării induse de apariția democrației
Cultura de masă () [Corola-website/Science/337171_a_338500]
-
un fenomen paneuropean, răspîndindu-se în Italia, Germania, SUA, ulterior în Țările Române și în Rusia. În Italia, "Epoca luminilor" nu a mai avut aceeași putere de iradiere și strălucire ca Renașterea și Umanismul, dar s-a afirmat totuși prin cîteva figuri și opere importante. Din punct de vedere politico-social, iluminismul avea un caracter antifeudal, rațional și antiabsolutist. Critica sistematică a societății se baza pe concepții ca: În "Scrisorile persane", Charles Montesquieu, unul dintre primi mari iluminiști francezi, se situează clar pe
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]