58,766 matches
-
au fost repartizate Grupului de Armată A, care avea nevoie de cele mai bune mașini de luptă, pentru obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu că terenul accidentat din regiune nu poate fi traversat de tancuri. Mareșalul Philippe Pétain a descris Ardenii ca fiind „impenetrabili”. Maurice Gamelin described the
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de luptă, pentru obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu că terenul accidentat din regiune nu poate fi traversat de tancuri. Mareșalul Philippe Pétain a descris Ardenii ca fiind „impenetrabili”. Maurice Gamelin described the geographical feature as "Europe's best tank obstacle". „Bariera” râului Meuse și a Ardenilor părea
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
cel mai fericit caz, un asalt german prin Ardeni spre Sedan va atinge aliniamentul Meuse doar la două săptămâni de la declanșarea ofensivei, din care doar traversarea Ardenilor de către coloanele mecanizate urma să dureze între cinci și nouă zile. Aprecierile strategilor francezi au fost contrazise de aplicația militară organizată în 1938. În acel an, generalul André-Gaston Prételat a condus manevrele care s-au desfășurat conformu unui scenariu în care armata germană lansa un atac cu șapte divizii, din care patru de infanterie
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
an, generalul André-Gaston Prételat a condus manevrele care s-au desfășurat conformu unui scenariu în care armata germană lansa un atac cu șapte divizii, din care patru de infanterie motorizate și două brigăzi de tancuri. Aplicația a demonstrat că apărarea franceză urma să cedeze. Rezultatul a fost o înfrângere de o așa natură, încât s-a pus problema dacă nu cumva publicare raportului ar fi afectat moralul armatei. La sfârșitul lunii martie 1940, un raport destinat lui Gamelin numea pozițiile defensive
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
iar traversarea râului ar fi fost făcută într-o singură zi. Această estimare avea să se dovedească doar cu trei ore mai lungă decât cele 57 de ore de care au avut nevoie germanii pentru atingerea obiectivului strategic propus. Armata franceză a aprobat măsuri pentru îmbunătățirea fortificațiilor în toamna anului 1939, dar condițiile meteo nefavorabile din acea iarnă a împiedicat transportul în zonă a tuturor materialelor necesare lucrărilor și turnarea betoanelor. Pe 11 aprilie 1940, generalul Charles Huntziger a cerut alocare
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
nefavorabile din acea iarnă a împiedicat transportul în zonă a tuturor materialelor necesare lucrărilor și turnarea betoanelor. Pe 11 aprilie 1940, generalul Charles Huntziger a cerut alocare altor patru divizii care să lucreze la fortificații, dar a fost refuzat. Fortificațiile franceze de la Sedan erau slabe și întărirea lor a fost neglijată. Francezii au crezut pentru o lungă periadă de timp că germanii nu vor ataca prin sectorul Sedan, iar pentru apărarea zonei a fost alocată doar Divizia a 55-a de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
construcții defensive. Sedanul era parte a Liniei Maginot extinsă, care se întindea spre nord în spatele râului Meuse. Între Sedan și La Ferté se afla breșa Stenay, o întindere de teren neprotejată de lucrări defensive sau obstabole naturale. Mai mulți generali francezi au insistat pentru întărirea acestui sector, fără să se ia în considerație și fortificarea Sedanului. În timp ce francezii construiau fortificațiile, avioanele de recunoaștere ale "Luftwaffe" au urmărit continuu lucrările, serviciile de informații germane fiind ținute la curent cu stadiul operațiunilor. Pantele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Messerschmitt Bf 109 și 120 de avioane bimotor de vânătoare Messerschmitt Bf 110. În sectoarele Longwy, Sedan și Namur erau amplasate Armatele I și a IX-a franceze, formate din divizii de rezerviști slab antrenați. Rezervele erau minime, iar unitățile franceze erau echipate cu arme depășite moral. Cele două divizii (55 și 71), care erau de categorie B, aveau să sufere greul atacului german. Aceste divizii de infanterie erau formate din rezerviști, nu erau încadrate cu ofițeri de carieră și nu
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de blindate. Generalul de aviație Hugo Sperrle, comandantul "Luftflotte 3", plănuise o metodă clasică de bombardament de scurtă durată mai înainte de declanșarea asaltului forțelor terestre. După o serie de raiduri pregătitoare, bombardierle medii și în picaj trebuiau să zdrobească defensiva franceză într-un atac concentrat de maxim 20 de minute. Atacul aerian a fost programat pentu ora 16:00, mai înainte de forțarea de către infanteriști a cursului Meusei. În schimb, Bruno Loerzer, comandantul "II. Fliegerkorps", a conceput un plan care să sprijine
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
atacul forțelor terestre, conceptul raidului rulant. Ideea a unui singur atac masiv a fost abandonată, iar Loerzer a conceput o tactică a atacurilor continuu de-a lungul întregii zile a unor mici formații aeriene. Efectul ar fi fost tripulu: artileria franceză ar fi fost scoasă din luptă, moralul soldaților inamici ar fi fost zdruncinat de raidurile continui, iar formațiunile aeriene mici ar fi avut rezultate mai bune în timpul atacurilor asupra buncărelor. Fără ca Guderian să fie înștiințat, superiorul său direct, von Kleist
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de buncăre de pe lanțul de dealuri Margee de-a lungul malurilor Meusei. Aici, generalul german avea de ales între trei variante. El putea să țină seama de necesitățile tactice și să asigure apărarea capetelor de pod împotriva unor posibile contraatacuri franceze, putea continua atacul spre vest spre Paris, sau putea să urmeze planul inițial al atacului spre Canalul Mânecii. Guderian a urmat sfatul șefului de operațiuni al Divizii I Panzer, Walther Wenck, „Lovește cu pumnul, nu pipăi cu degetele!” și a hotărât
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
era imposibilă. "Luftwaffe" trebuia să aibă rolul principal în sprijinirea atacului forțelor terestre. Guderian a raportat că avea la dispoziție doar 141 de piese de artilerie, față de cele 174 ale francezilor. La nord și sud de Sedan, Corpurile de armată franceze al X-lea și al XLI-lea (artileria de la fortăreața Charleville-Mézières) puteau de asemenea să sprinine cu focul de artilerie defensiva și puteau bombarda tancurile germane care ar fi încercat să traverseze podurile de peste Meuse. Raportul pieselor de artilerie era
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mai intens bombardament din istoria războaielor de până atunci și cel mai intens executat vreodată de "Luftwaffe". Luftwaffe a repartizat două "Sturzkampfgeschwader" (grupuri de bombardiere în picaj) pentru realizarea asaltului. Bombardierele în picaj au executat 300 de misiuni împotriva pozițiilor franceze. Din acest grup aerian, "Sturzkampfgeschwader 77" a executat 201 de misiuni individuale. În total, cele nouă "Kampfgeschwader" (regimente de bombardiere) care au participat la atac au executat 3.940 de misiuni. Asaltul aerian ar fi trebuit să dureze conform planului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de acces către interiorul Franței. Deși atacul "Luftwaffe" a întâziat cu două ore, intensitatea atacului a fost excepțională. Atacurile aeriene au fost executate de mari unități - "Gruppe" - și au vizat în principal liniile de maximă rezistență de-a lungul pozițiilor franceze de artilerie. Avioanele germane de vânătoare au periat zona mitraliind liniile de comunicație și frotificațiile pentru ca să împiedice mișcările de trupe și aprovizionarea liniei frontului. De asemenea, avioanele de vânătoare au atacat și posturile de comandă, vizate fiind în special antenele
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
prima linie a frontului. "Sturzkampfgeschwader 77" a fost prima care a atacat în dimineața zilei de 13 mai, bombardierele Ju 87 reușind ca doar în primele cinci ore să execute 500 de misiuni. Atacurile "Luftwaffe" au făcut ca moralul soldaților francezi să cedeze. Artileriștii, care formau coloana vertebrală a apărării, își abandonaseră pozițiile în momentul în care a fost declanșat atacul forțelor terestre germane. "Luftwaffe" a pierdut doar șase avioane, dintre care trei Ju 87. Divizia a 55-a de infanterie
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
să cedeze. Artileriștii, care formau coloana vertebrală a apărării, își abandonaseră pozițiile în momentul în care a fost declanșat atacul forțelor terestre germane. "Luftwaffe" a pierdut doar șase avioane, dintre care trei Ju 87. Divizia a 55-a de infanterie franceză nu era pregătită să facă față unui asemena atac. Soldații francezi au fost demoralizați de efectul bombardamentelor, în special de sirenele folosite de bombardierele în picaj Ju 87. După război s-a descoperit că nici un buncăr nu a fost distrus
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pozițiile în momentul în care a fost declanșat atacul forțelor terestre germane. "Luftwaffe" a pierdut doar șase avioane, dintre care trei Ju 87. Divizia a 55-a de infanterie franceză nu era pregătită să facă față unui asemena atac. Soldații francezi au fost demoralizați de efectul bombardamentelor, în special de sirenele folosite de bombardierele în picaj Ju 87. După război s-a descoperit că nici un buncăr nu a fost distrus de atacurile bombardierelor în picaj. Mai mult chiar, doar 56 de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
fost demoralizați de efectul bombardamentelor, în special de sirenele folosite de bombardierele în picaj Ju 87. După război s-a descoperit că nici un buncăr nu a fost distrus de atacurile bombardierelor în picaj. Mai mult chiar, doar 56 de soldați francezi au suferit răni mai mult sau mai puțin grave în timpul bombardamentelor aeriene. De fapt, cele mai grave efecte au fost cele colaterale. Cablurile de telecomunicații au fost distruse în timpul bombardamentelor (dat fiind faptul că cele mai multe nu erau îngropate), ceea ce a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
bombardamentelor (dat fiind faptul că cele mai multe nu erau îngropate), ceea ce a dus la paralizarea comunicațiilor diviziilor, efectul psihologic fiind distrugerea capacității de apărare. Efectul psihologic al bombardamentelor a contribuit la „panica de la Bulson”. Un raport al unui observator de artilerie francez a fost transmis în mod incorect aproximativ la ora 19:00 a zilei de 13 mai. A început să circule în rândurile francezilor un zvon cu privire la înaintarea unei coloane de tancuri spre orașul Bulson. Zonul s-a răspândit în rândurile
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Efectul psihologic al bombardamentelor a contribuit la „panica de la Bulson”. Un raport al unui observator de artilerie francez a fost transmis în mod incorect aproximativ la ora 19:00 a zilei de 13 mai. A început să circule în rândurile francezilor un zvon cu privire la înaintarea unei coloane de tancuri spre orașul Bulson. Zonul s-a răspândit în rândurile Diviziei a 55-a, ai cărei infanteriști și-au părăsit în pozițiile. Rapoartele germane afirmă că primele tancuri germane au traversat râul Meuse
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
avea să rămână în componența diviziei de tancuri pentru tot restul campaniei și a fost prima unitate care a cucerit Cota 247, înălțimea care domina orașul Gaulier. Infateriștii germani au descoperit cu surprindere că "Luftwaffe" nu reușise să distrugă buncărele franceze. Focul armelor ușoare de infanterie ale francezilor a împiedicat traversarea râului la Pont Neuf cu ajutorul bărcilor pneumatice de asalt, așa cum fusese planul. Regimentul german s-a retras și a trimis patrule de recunoaștere. Acestea au descoperit că buncărul 211 era
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Doar după ce militarii batalionului al 2-lea au reușit să neutralizeze cuibul de mitralieră, regimentul a reușit să traverseze râul. De-a lungul restului zilei, germanii și-au transferat pe celălalt mal unitățile combatante, care au scos din luptă buncărele franceze unul câte unul. În ciuda rezistenței locale a unor puncte întărite, germanii au reușit ca până la ora 20:00 să cucerească Cota 247, care ocupa o poziție centrală. Regimentul "Großdeutschland" a declanșat după această oră un atac care avea să îi
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
a unor puncte întărite, germanii au reușit ca până la ora 20:00 să cucerească Cota 247, care ocupa o poziție centrală. Regimentul "Großdeutschland" a declanșat după această oră un atac care avea să îi conducă la 8 km în interiorul teritoriului francez. La cota 301, Regimentul I de pușcași comandat de colonelul Hermann Balck a participat la cucerirea poziției până la căderea nopții. Beneficiind de sprijinul a două plutoane de gerniști de asalt, germanii au reușit să distrugă buncărele din zonă. Infanteriștii au
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
aproape 250 km. Ca urmare, divizia a ajuns târziu la Donchery într-un moment în care diviziile I și X tancuri declanșaseră deja atacurile peste Meuse. Datorită acestei combinații de factori - întârzierea și declanșarea atacului celorlalte divizii de tancuri - defensiva franceză era în alertă. Traversarea zonei din extremitatea vestică a sectorului Sedan pe direcția Donchery a fost o misune executată în teren neacoperit de aproximativ 38 km. Tacurile germane au fost ținta atacurilor bateriilor tunurilor de 75 mm din cazematele din
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Tirul majorității celor 174 de piese de artilerie de la Sedan a fost direcționată asupra tancurilor diviziei. Cele mai multe tunuri erau plasate în buncărele din sudul sectorului Meuse-Donchery. O parte dintre tunurile Diviziei a 102-a de infaterie s-a alăturat efortului francez deschizând focul din partea de nord-vest, de la Charleville. Singura posibiltate a germanilor de răspuns la puternicul atac de artilerie a fost folosirea obuzierelor. Divizia a 2-a Panzer nu mai avea disponibile decât 24 de tunuri, de timp ce restul le
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]