65,481 matches
-
Gratis. Nu ne lua bani. Avea un suflet mare. Maică-sa, profesoară universitară de o oarecare, notorietate nu era de aceeași părere. Îi făcea morală, târâtură, să nu te mai prind la ușa mea! Oricum nu stătea prea mult pe acasă. Compania aceea de telefonie mobilă o trimitea prin țară la tot felul de acțiuni promoționale sau cum s-or fi numind. De la Predeal la Tulcea. A văzut țara cu ocazia asta. Și o groază de cârciumi, discoteci și-alte asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe ziua aia era așa. La unșpe, unșpe și jumătate, venea trenul care-mi aducea un pachet, apoi, în jurul orei două, trebuia să merg la o lansare de carte. Între unșpe jumătate și două, aveam timp suficient să duc pachetul acasă și să plec la lansare fără nici o obligație. Cum aș putea spune mai vulgar, cu mâna-n fund să plec. Dar, fiind o expresie mai vulgăruță, n-o să spun așa. Am și io limitele mele. Prima problemă a fost cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu trebuie să faci gălăgie, să tulburi. Ce lume e asta pe care i-o descriu io? Cum, mă, tanti Fifi asta, la doișpe noaptea să culeagă coacăze? Nu știu, bre, ce făcea, dar la ora aia io mă întorceam acasă și am văzut-o prin curte, ce faci, tanti Fifi? Ce să fac, culeg coacăze, aia fac! Ce lume e asta în care taică-miu, într-o noapte, trecea pe lângă biserică și, zbang, pocnește ceva lângă capul lui. Popa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
chiar așa a fost cu adevărat. Îmi vin mai multe în minte acum. Se amestecă. Despre Țeavă, cu care mergeam în pădure într-o văgăună săpată în lut. Ne făceam căsuțe. El își construia întotdeauna WC și sobă. N-avea acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
carte. Îți luai o mașină cu banii ăia. Ahoe, Nichita, asta a fost nenorocirea lor. Ca să-și plătească măcar o parte din datorii, trebuiau să scrie la plesneală. Am fost cu el prin toate crâșmele, apoi am ajuns la el acasă. Dimineața, când să mâncăm ceva, n-avea cafea, zahăr, mâncare nu avea nimic. Nici mobilă nu cred că am văzut în casa aia. Era pescar și avea doar câteva bărci pneumatice și niște undițe. Ce facem? Nici o problemă, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în sus. Mergea la un restaurant patronat de frații Vlădescu. Primul restaurant particular din România anilor ’69-’70. Încă erau mandatari. Partidul avea grijă să păstreze o brumă de normalitate. Marele Prozator bea ocazional și organizat. Mese organizate la el acasă. A stat la el acasă cât timp s-a pregătit să dea la facultate, picase primul an, și acel an pierdut l-a petrecut acolo, în casa aia unde erau mese cu de toate. - Mese de afaceri literare. El avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
restaurant patronat de frații Vlădescu. Primul restaurant particular din România anilor ’69-’70. Încă erau mandatari. Partidul avea grijă să păstreze o brumă de normalitate. Marele Prozator bea ocazional și organizat. Mese organizate la el acasă. A stat la el acasă cât timp s-a pregătit să dea la facultate, picase primul an, și acel an pierdut l-a petrecut acolo, în casa aia unde erau mese cu de toate. - Mese de afaceri literare. El avea o vorbă. Nu am prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi murit cu toții. Nu prea se mai întâlnește cu ei. O dată la doi ani, o întâlnire a Asociației. Și cam atât. Restul vieții literare se petrece aici, în bucătărie. 27. Adică orice corp e făcut din silabe Nu mai fusesem acasă de vreo câteva săptămâni, însă, de cum am ajuns, m-am prins că lucrurile nu stăteau tocmai pe roze. Maică-mea nu a vrut să-mi spună din prima despre ce era vorba, dar trebuia să fii un nătărău irecuperabil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ar pierde obiectul muncii. E suficient să întrebi o astfel de țață cine cu cine se întâlnește, pe cine a primit în casă, câtă pâine a cumpărat la prânz, câte plase și ce culoare avea în mâini când a venit acasă și-ți va spune tot, ba chiar cu asupra de măsură. Țața Anicuța lăsa de înțeles nu că e fals ce am spus io, ci jignitor. Sunt niște adevăruri pe care doar idioții le rostesc. Am încercat s-o întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lămurire, am luat pulsul satului. Consternare, pentru că nu mă așteptam la așa reacție disproporționată la împunsăturile nevinovate și benigne din carte. Am scris că băneștenii sunt niște corcituri. Pentru că muncesc în Câmpina oraș aflat la patru kilometri distanță, apoi, întorși acasă, își lucrează pământul. Nu foloseam un discurs evaluativ, ci unul descriptiv, dar informația în sine jignea. Am spus despre scara din magazin că, fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
noștri grămoșteni posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise acasă cu o șampanie imensă și un vraf de diplome. Cred că din cei șapte copii rămași în viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
imaș aduceam pepenii. Între rândurile de vie, bunicul făcuse bostană și rodeau atât de frumos datorită solului permisiv, ușor nisipos, asemănător psamosolurilor tipice. Erau de toate culorile și toate mărimile, extrem de zaharoși cei verzi și negrii, excesiv de parfumați cei galbeni. Acasă, în fiecare cameră, Maia aducea câte un pepene galben care era nelipsit pe toată perioada verii, schimbându-i cu mare grijă pentru a împrospăta aerul. Așa am crescut și-am identificat casa bunicilor cu acele mirosuri natur de pepene galben
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de invidiat: Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! Du-te acasă, schimbă fata și trimite-o înapoi să le dau brânzoaice calde. Aceasta era Maia mea, Maia noastră, aceeași de fiecare dată și totuși alta prin simpla-i prezență. Seara la culcare își despletea părul, destul de lung, acum mult mai rar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plecam pe la 3:30-4:00. Toate ulițele erau luminate de felinare, lampioane și lumânări, oamenii mergând în tăcere pentru că n aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și cumințenia deplasării. La întoarcere acasă, după o masă consistentă, cei mici ne culcam și ne lăsau până la orele amiezii, când bunica învârtea mămăliga. Mai în fiece seară, începând cu orele 18 mă vizita Geta lu’ Stan Cerbu, singura mea prietenă pe ulița Maiei. Era o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
întreba: Azi ce vom face? Geta, cred că vom studia numeralul. E frumos ? Ușor ? Știi cum e, un fel de literatură a cifrelor. Ah, nu-mi place, nu-mi place matematica și-am repetat clasa din cauza ei. Nu vreau, plec acasă. Bine atunci, facem substantivul. Cred că nu-i tot cu matematică. Geta, toate lucrurile - mi-a spus mie tata - au și puțină matematică în ele, altfel nu ne-am descurca în viață. Cum ți-ai mai număra papucii, bomboanele dacă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mă determină să-mi plec capul și ca de fiecare dată când trec pe lângă cimitir să-mi fac propriile reflecții, uneori chiar sonore, reflecții ce-mi conferă o ușoară mulțumire pasageră. Și atunci spun: „Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care-mi șterg umezeala din privire. Uneori, ce-i drept mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de gutui în sos de caramel și scorțișoară? Prăjiturile cu mere și gem de prune erau nelipsite pe perioada posturilor, pâinea de casă, cartofii copți, fructele uscate. Seara veneau mamele să ne recupereze de pe domeniul bunicii și de fiecare dată acasă se consumau aceleași probleme, în sensul că eram sătui și nu mai puteam răspunde cerințelor unei mese de familie. Mama, fire clocotitoare și extrem de insistentă îi expunea tatălui problema seară de seară, fără însă a avea o anume finalitate sau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le rulez ordonat, uneori făceam copii și mă minunam de mulțimea detaliilor prinse în dantelele și broderiile sale. Mama, plecase cu mult prea devreme de acasă, de acolo din inima Bărăganului și Maia nu avusese timp să se ocupe de latura practică, estetică a educației sale. Prin căsătoria sa cu tata și alianța cu noua familie, mama se apropiase mult de bunica și deprinsese cu mare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai găsi oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună mai în glumă, mai în serios : Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă sămi dați de pomană. Din păcate însă, n-am putut respecta această dorință a bunicii, braga aproape c-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
atunci primele cărți alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format mult mai mare ce avea coperțile groase, lucioase și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-un mic incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice stare ușor conflictuală între noi cu mare eleganță, numai că eu, fire clocotitoare și suficient de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. Mariana, câte mere are Prâslea ? Stai după mine și dacă pleacă vreun măr să-mi spui, să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
încât prelua orice informație a mea și-o asimila la modul cel mai conștiincios posibil. Mariana, câte mere are Prâslea ? Stai după mine și dacă pleacă vreun măr să-mi spui, să le adunăm, să le punem la loc. Ajunși acasă, naivitatea infantilă a fratelui meu alimentată de micile mele stratageme de conservare a spațiului individual de joacă și-a intereselor personale, cât puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: Of, ce-am obosit cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Și-mi aduc aminte cât de frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne urmăreau cu mare atenție. Era în fapt un ritual de invocare a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și ouă vopsite. Joi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]