57,573 matches
-
stric petrecerea. Mă colorez la față În clipa În care toate privirile se ațintesc asupră-mi. — Vă simțeați atît de bine cu toții... Tac, dîndu-mi seama brusc că Încă nu i-am spus. — Luke... mai e ceva. Am pierdut casa. În clipa În care rostesc cuvintele, mă străbate un val de dezamăgire cruntă. Frumoasa noastră casă, pierdută pe veci. — Glumești, zise Luke Întunecîndu-se dintr-odată. — O vînd altcuiva. Dar... o să fie bine! Reușesc, cu oarece efort, să zîmbesc larg. — O să găsim noi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara care s-a aflat În pîntecul meu, În tot acest timp. Și e straniu, dar În clipa În care am zărit-o, pur și simplu m-am gîndit: Tu erai. Sigur că da. Acum, se odihnește Într-un pătuț de plastic lîngă patul meu, Într-un costumaș splendid alb Baby Dior. (Am vrut să Încerc mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și facturile Visa. — Bună. Te-ai trezit. Luke ridică ochii de pe scaunul unde a adormit și se freacă la ochi. E neras, are părul ciufulit și cămașa șifonată. — Îhîm. — Ce face? — Bine. Nu-mi pot stăpîni un zîmbet larg În clipa În care mă uit din nou la ea. — Perfect. — Ea e perfectă. Ca și tine. Pe chipul lui se citește o euforie distantă, În ciuda faptului că mă privește, și știu că retrăiește momentele de azi-noapte. În cele din urmă, n-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
simplu... aiurea. PÎnă și Dolce. Chiar și Tallulah-Phoebe. Se aude o bătaie ușoară În ușă. Aceasta se deschide ușor, iar Suze bagă capul. Are În mînă un buchet uriaș de crini și un balon roz. — Bună, respiră precipitat și, În clipa În care privirea Îi cade asupra pătuțului, Își duce o mînă la gură. O, Doamne, Bex, uită-te la ea! E superbă. — Știu, zic, și, din senin, ochii mi se umplu de lacrimi. Știu că e. — Bex? vine Suze repede
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
groasă tricotată pe care nu am mai purtat-o de vreo cinci ani. Apoi Îmi ia ochii altceva. O moliciune familiară și catifelată, cu ape și strasuri. Eșarfa mea. Iubita mea eșarfă Denny and George. Îmi aduc aminte ca azi clipa În care mi-au căzut ochii pe ea. Hei, uite! o scot din geantă, avînd grijă să nu agăț vreun stras. Nici pe-asta n-am mai purtat-o de ani de zile. Îți aduci aminte de asta, Luke? Evident
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
brațul, parcă? — Piciorul, Îl corectez. Mama a asistat la schimbul nostru de replici, perplexă. — Ce mătușă? zice, și nu mă pot abține și Încep să rîd. — O veche prietenă, spune Luke, Înnodîndu-mi eșarfa În jurul gîtului. Se uită la ea o clipă cu un soi de uimire, apoi la copil. — Cine-ar fi crezut... — Știu, spun și ating ușor cu degetul colțul eșarfei. Cine-ar fi crezut? Tata Încă nu-și poate lua ochii de la copil. Și-a băgat un deget În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
avem, Îi strîng mîna tare. Dar sincer Îți spun, nu contează. Nu zic asta doar ca să-l Încurajez. (Deși adevărul ăsta e, chiar sînt o soție care-și sprijină soțul, orice-ar fi.) Sincer, pentru mine chiar nu contează. În clipa asta, mă simt ca Într-un balon de spumă. Viața adevărată e undeva departe, la kilometri distanță. Tot ce contează e copilul. — Uite! zic, cînd odrasla noastră cască brusc. Are doar opt ore și știe să caște! Doamne, cît e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe cap, ca să nu audă Luke. — Așa! apare mama pe ușă, cu o ceașcă de ceai În mînă. Mi-e teamă că dormitorul vostru e cam plin. Și-o să fie nevoie să sortați lucrurile și să faceți puțină ordine. În clipa asta e dezastru. — Nici o problemă, strigă Luke. Mersi, Jane! Mama dispare iar În casă, și el culege mingea Pilates. Ce facem, ne apucăm? Detest să triez lucrurile. Și să fac curat. Cum să fac să mă fofilez cu grație? — Știi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Jacobs pe care mi-a luat-o Luke de Crăciun și-mi Înnod eșarfa Denny and George la gît. O port Întruna, de cînd am ieșit din spital. Nu știu de ce, nu-mi vine deloc să port altă eșarfă În clipa asta. Întotdeauna am știut c-o să fie o investiție bună. Destul de aproape de casa alor mei, e un mic șir de prăvălii și, fără să fi plecat cu acest gînd, mă trezesc pornind În direcția lor. Nu fiindcă aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
chimice a compușilor sintetizați cu ajutorul metodelor moderne de control fizico- chimic. Trebuie menționată și contribuția adusă de prof.dr. Zenaida Cojocaru la elaborarea a numeroase monografii pentru Farmacopeea Română, edițiile a VIII-a și a IX-a. Înfruntând până în ultimele clipe cu stoicism boala de care suferea, prof.dr. Zenaida Cojocaru a trecut în neființă la 14 iulie 1988, la numai 65 de ani și a fost înmormântată în cimitirul Bisericii Române din Brașov. COLIBABA, NICOLAI (1918-2000) PROFESOR Personalitate de seamă a
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
făceam iluzii privind vreo victorie, simțeam pulsul popular destul de bine, așa că speram doar niște proporții mai echilibrate. Însă, am pățit același lucru în ziua alegerilor din 1992, când chiar am crezut că schimbarea este posibilă și am sperat până în ultima clipă. Când au apărut primele rezultate, am început să beau. Eram la Radio Hit, împreună cu un reprezentant al PDSR-ului lui Iliescu, sosit cu vreo trei ore înainte de a intra în emisiune să comentăm rezultatele. M-am "făcut" destul de bine și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai rămăsese loc de nimic între PSD și CDR!, ci ca să "tragă" partidul, cum se spunea, să fie locomotiva... N-a reușit, dar în dezbaterile între candidați a fost mai mult decât onorabil. Dacă PAC nu făcea alianța de ultimă clipă cu junii liberali, probabil ar fi trecut pragul și poate ar fi existat și astăzi. N-a fost să fie! Cam așa îmi amintesc că au stat lucrurile. Și acum să-ți ajut puțin memoria: radioul deschis de d-l
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că o pot mărturisi și public. Nu pentru că e o carte lungă, am citit toate celelalte cărți lungi citate de tine, ci pentru că mi s-a părut groaznic de plicticoasă, orideunde am început-o... Dorin Popa: Marcel Proust este, până în clipa de față, singurul autor pe care am reușit să-l așez alături de Feodor Mihailovici Dostoievski. Îți spuneam mai înainte că, odată cu trecerea timpului, sunt tot mai interesat de schimbările pe care le suportăm/provocăm. Cum spuneai și tu despre Sorin
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mă ameninți că pleci în vizită în SUA și că-ți iei carnet de șofer. Liviu Antonesei: Păi, în State, am mai fost vreo două săptămâni, ca oficial, în 1997, dar am rămas în Minnesota, nu mi-a trecut o clipă prin cap să mă duc la Vegas. Și, desigur, o să mai merg, însă, pe moment, aștept să scoată americanii chestiile alea umilitoare cu amprentarea și descălțarea! Sincer, mi se par niște tâmpenii, fără nici o eficiență în lupta antiteroristă. Statele Unite au
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pe termen scurt. Majoritatea celorlalți au confirmări pe termen lung, ceea ce este mult mai ușor de obținut. Nu, CTP își apropie cele mai multe victorii pe termen scurt lucru cu adevărat dificil în orice profesie, dar mai ales în gazetărie, în "istoria clipei". Liviu Antonesei: Ai dreptate cu Urechia, săracul, care avea niște păreri de mai mult bun simț și, poate, din acest motiv nici nu prea a fost ascultat! Nu știu de câte ori a avut, are ori va avea dreptate CTP, dar ceea ce
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Maiorescu, în timp ce Urechia, cu toată dreptatea lui, în afara mediilor de specialiști, este perfect necunoscut. Se impune o altă observație: nedreptatea poate rămâne și în istorie, cu tot neadevărul descoperit de către specialiști. Istoria nu face adesea mai multă dreptate decât aduce "clipa cea repede". Tu știi foarte bine destule despre manierism. Dacă CTP nu joacă un rol, a devenit, oricum, manierist. Un manierist de succes. Ca la marii actori, la care nu știi cât joacă rolul piesei ori cât se joacă pe
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de o asemenea factură. Dar să revenim la Emil Hurezeanu care, la TVR ori la Antena 1, a făcut niște reportaje de o finețe cum nu știu să se mai fi făcut în România! Liviu Antonesei: Să mai zăbovesc o clipă la d-l Cristoiu. Mulți se miră cum a trecut de la ideologie, de la utecism și "nicușori în obrăjori" la tabloide. Păi, e în firea acestor tipuri umane ventriloce să adere la orice. Să ne amintim că, în Polonia, imediat după
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
sunt chiar fair play (deschid ochii mari), ori de excitație (spectatorii la fotbal), ori de mimică (privirea de dormitor). Orientarea privirii poate să însemne și un dispreț, și atenție, și nestatornicie, însă pupilele mărite înseamnă atenție. Mulți privesc mâinile în clipele de răgaz. Ținuta mâinii poate fi intenționată sau nu: oratorii, care fac gesturi largi, exagerează. Acțiunile de tranziție arată nerăbdarea, (fumatul), ori altele distrag atenția (atingerea obiectelor): încrucișarea brațului (ascultare distantă), așezarea mâinilor în poală (pentru a păstra distanța), lovirea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a absorbi această energie universală vindecătoare, cu ajutorul mâinii. Ursirea se face aleatoriu și semnificativ prin coborâre, ori prin urcare, realizată prin gestul profan al privirii mâinii și regăsită prin identificarea temporară cu o rădăcină necunoscută și cu efecte ciclice, în clipa întâlnirii posibile cu articolul din carte. Actul, în raport cu sine, devine un act în raport cu celălalt, prin intermediul cuvintelor. De fapt, Cartea secretelor se deschide spre un spațiu așează, fondat pe compoziții ample, artificiale și totuși armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
au șters culorile de pe fresca lui Leonardo da Vinci, Cina cea de taină, 1495, însă detaliile gesturilor mâinilor caracterizează apostolii și spiritul acestora. Probabil, această frescă de opt metri trimite spre momentul comentat de Matei (26, 20-22), prezent la Cină, clipa în care, cu palma dreaptă în jos, indicând pâinea, Isus afirmă „Adevărat vă spun vouă: Unul dintre voi mă va trăda!”. În grupul din dreapta, cel cu degetul ridicat este Toma, arătând inima; Filip, Andrei, Iacob cel Mic, Iacob cel Mare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o tentă evocativă: prezenta scena bombardamentului din 11 octombrie 1917 asupra clădirii Institutului Notre Dame de Sion din Galați 478. Acest moment l-a marcat pe Durcovici și din această cauză a scris articolul respectiv, pentru a împărtăși cititorilor acele clipe. Evenimentul dramatic a fost descris și într-o scrisoare adresată la 29 iulie 1918 cardinalului Van Rossum, prefectul congregatiei De Propaganda Fide479. Orizontul tematic al publicației a fost unul variat, ancorat în actualitate și cu valențe educative. Aparent, nu au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
personajul central, basarabeanul Ion Răutu, surghiunit la ieșirea din adolescență, o călătorie la capătul căreia se produce revelația, iluminarea supremă. Tânărul își vede semenii (paznicii Feighin și Sinenco, alți deținuți, localnicii siberieni), dedați îndeobște celor mai josnice fapte, ajungând în clipa maximei primejdii la o deplină umanitate. Faptul, repede uitat de cei în cauză, nu e mai puțin dătător de speranță și, ca atare, poate fi convertit în sens al vieții, în ideal de luptă. În voia valurilor este astfel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri te tradiție a basmului în literatură, sunt de ajuns câțiva ani de Modernism pentru a descoperi antidotul convenției (care nu este altceva decât o altă convenție, evident). În clipa în care romanul textul literar, de fapt, în general emite pretenția de globalizare, ca să-i zicem așa, de înglobare a întregii literaturi, culturi, istorii, psihologii, eseistici etc., el se depășește pe sine. În Modernism avem de-a face mai mult
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
organ vital (pentru a ne ține pe noi, pe alții ca noi în viață...), și suntem fericiți când eroina decide să nu ne spună tot și romanul se încheie fără să se fi terminat, în felul următor: "Am așteptat o clipă, m-am întors la mașină și m-am dus unde trebuia să ajung". De ce suntem fericiți? Fiindcă nu trebuie, nu suntem siliți să ascultăm povestea până la capăt. Fiindcă am dat laoparte convenția basmului, am ieșit din convenție. Trans-romanul proclamă ieșirea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
participare afectivă (Staring at the Sun). Naratorul prin excelență Graham Swift se scufundă din vreme-n vreme în sufletul eroului. E semn că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca în viață: mai există și clipe de înduioșare. Autorul Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]