58,220 matches
-
abatere de la ideea de cruciadă. Cuprinși de beția de a se bate, cruciații au refuzat tratativele pe care conducerea orașului, în van, încerca să le poarte cu ei. Nu au cedat nici când asediații au cerut ca diferendul să fie înaintat spre judecată papei. Disperați, încercând printr-un ultim gest să se salveze, locuitorii din Zara au înălțat pe zidurile orașului crucifixul, dar, spre stupoarea papei, cruciații și-au bătut joc de acest însemn, au forțat porțile și, fără vreun motiv
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
trăiesc sau să mor ca pelerin. Spectacolul unui bătrân fără vedere plecând pe drumul primejdiilor, lipsindu-se de un adăpost sigur, cald, în care să-și petreacă ultimele zile, a stors din nou lacrimicelor prezenți. În aclamațiile lor dogele a înaintat în fața altarului, a îngenunchiat și în timp ce cardinalul îl făcea cruciat a izbucnit în plâns. A fost un moment înălțător, un număr mare de cruciați italieniau răsărit ca din pământ, dornici să imite exemplul bătrânului senior. Enrico Dandolo, devenit conducătorul lor
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cel mai performant single al lui Lily Allen și primul hit de top 10 acolo. În Noua Zeelandă, cântecul a început urcarea în clasament pe 37 pe 2 martie 2009, fiind al patrulea ei hit de top 40, după care a înaintat la 23 săptămâna următoare, ajungând în final pe locul 14.
The Fear () [Corola-website/Science/316424_a_317753]
-
luptau în formații dense ("falanga"), cu vârfurile sulițelor îndreptate înainte, astfel încât să fie cât mai apărați; ei astfel prezentau un bloc compact, cu sulițele ținute pe umeri. În luptă, ei se apropiau de inamic sub forma unui zid de scuturi înaintând în viteză. Hopliții din spate îi împingeau pe cei din față în timp ce atacau cu sulițele peste ei. Lupta cu hopliții cerea multă pricepere și disciplină și de multe ori era scurtă, însă mortală.
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
Dornelor, ocupându-se de finalizarea construcției așezământului monahal (biserica cu hramul “Sfinții Părinți de la Soborul I Ecumenic de la Niceea”, blocul de chilii și clădirile-anexe). Construcția mănăstirii fusese începută de către PS Cozma și era pe jumătate terminată. Iosif Mogârzan a fost înaintat apoi la rangul de arhimandrit. La data de 16/29 octombrie 2004, arhimandritul Iosif Mogârzan, starețul Mănăstirii Dornelor din Neagra Șarului, a fost hirotonit la Mănăstirea Slătioara ca episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe de Stil Vechi din România, cu titlul de
Mănăstirea Dornelor () [Corola-website/Science/316493_a_317822]
-
sueb Rechiar, care și-a vizitat noul socru la Tolosa în iulie 449. La întoarcere, Rechiar a devastat - cu ajutorul soldaților vizigoți, după cum spune autorul Isidor din Sevilla - zona din jurul orașului Caesaraugusta și a cucerit prin șiretlic Ilerda. Când Attila a înaintat cu uriașa sa armată în Europa de Vest, invadând în cele din urmă Galia, Avitus a intermediat o alianță între Theodoric și vechiul său inamic Aëtius împotriva hunilor. Theodoric a acceptat această coaliție probabil pentru că recunoștea pericolul pe care îl reprezentau hunii
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
spate a Cartaginezilor, care se temeau fiind atacați în timpul trecerii lor prin teritoriul galilor numiți Alobrogi.[...] În măsura în care umblaseră pe câmpia, șefii diferiți ai alobrogilor, temându-se cavaleria cartagineză și barbarii care-o escortau, ținuseră la distanță. Dar când armata cartagineză înaintă în pasaje dificile, acești șefi aceiași, [...] luară poziție pe drumul pe care Hannibal trebuiea să se deplaseze. Încercară să oprească marșul său. Forțat să lupte, Hannibal triumfă în cele din urmă. Cea mai mare parte Alobrogilor fuse distrusă iar restul
Alobrogi () [Corola-website/Science/322406_a_323735]
-
din bătălia de la Magenta. În dimineața zilei de 23 iunie, după sosirea împăratului Franz Joseph, ei și-au schimbat direcția cu intenția de a contraataca de-a lungul râului Chiese. Simultan, Napoleon al III-lea a ordonat soldaților săi să înainteze, ceea ce a dus la desfășurarea luptei într-o zonă neprevăzuta de niciuna din tabere. În vreme ce piemontezii au luptat contra austriecilor de pe flancul drept lângă Sân Martino, francezii s-au luptat la sud, lângă Solferino, cu grosul forțelor austriece. Ciocnirea a
Bătălia de la Solferino () [Corola-website/Science/322463_a_323792]
-
să-l ajute luând piesele de la alți necromanți. Sandro, cu toate bucățile, creează două artefacte puternice: "Mantia Regelui Nemort" () și "Armura Damnaților" (). Cu Mantia și Armura în posesia sa, Sandro se răzbună în luptă contra fostului său maestru, vrăjitorul Ethric, înaintând tot mai mult în Deyja, ținutul nemorților. Aici pune pe tron un rege marionetă, pe Finneas Vilmar, reușind să controleze politic tot ținutul nemorților. Mai departe el plănuiește să supună întreg continentul. După o perioadă, în mijlocul bătăliei contra nemorților, eroii
Heroes of Might and Magic III: The Shadow of Death () [Corola-website/Science/322508_a_323837]
-
redusă numeric și nu-i trebuie mai mult de două-trei biserici, "„deoarece, acum, biserica mitropoliei e prea mult, fiind mai întotdeuna deșartă“". Această atitudine a autorităților habsburgice a determinat o puternică acțiune de protest în rândul localnicilor. Într-o petiție înaintată la 25 ianuarie 1792 de către târgoveții suceveni către guvernul Bucovinei se cere ""ca biserica Mitropolia veche ce au rămas însă acum întreagă să nu se strice"". Autoritățile austriece au poruncit demolarea edificiului. Biserica a fost salvată de la distrugere de maiorul
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
-și ține acolo slujbele religioase. Ei argumentau că înainte de anul 1775 au existat în Suceava două biserici luterane care au fost demolate, pe locul lor aflându-și locuințele Fidelis Wilhelm și Iordache Popovici. Într-un raport din 25 februarie 1815 înaintat către Administrația K.K. a Bucovinei se făcea un scurt istoric al edificiului ortodox și se prezenta situația fostelor proprietăți care au aparținut cultului protestant. Tot atunci, a fost realizată o descriere a bisericii făcută la de comisarul Noir, inginerul Banhölzel
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
cu bolțile și pereții foarte deteriorați, după cum o descrie episcopul Melchisedec Ștefănescu care a vizitat bisericile din orașul Suceava cu prilejul unei vizite întreprinse în Bucovina. La 11 octombrie 1880, baronul român Eudoxiu Hurmuzachi, prefectul de atunci al Sucevei, a înaintat guvernului de la Viena un raport prin care se solicita restaurarea bisericii Mirăuți, ce urma să fie făcută cu fonduri provenite de la Comisia Centrală de Conservare a Monumentelor Publice și de la Fondul religionar greco-ortodox din Bucovina. Guvernul austro-ungar a trimis la
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
de la Fondul religionar greco-ortodox din Bucovina. Guvernul austro-ungar a trimis la 16 octombrie 1880 Consistoriului mitropolitan al Bucovinei o adresă prin care solicita un punct de vedere cu privire la cererea baronului Hurmuzachi. Raportul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici al Bucovinei a fost înaintat împăratului Franz Joseph abia la 18/30 ianuarie 1886, timp în care s-au efectuat cercetări. Expertiza tehnică a bisericii și devizul de cheltuieli au fost realizate de Joseph Laitzner, directorul Școlii industriale din Cernăuți, acesta din urmă estimând că
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
să revină Ministerului Justiției. S-a acordat un termen până la 20 aprilie 2000 pentru ca Primăria să se mute din clădire. La expirarea termenului, Administrația Financiară s-a mutat într-un sediu nou de pe Strada Vasile Bumbac. Ca urmare a somației înaintate de magistrați ca Primăria să părăsească imobilul, conducerea administrației municipale a achiziționat în august 2002 fostul sediu al Băncii Agricole din cartierul Areni. Imobilul a fost recondiționat în anul 2007 de către firma Cominco SA, efectuându-se lucrări de consolidare și
Palatul de Justiție din Suceava () [Corola-website/Science/316922_a_318251]
-
del Rosario", nava amiralului Pedro Valdes, capturată de Francis Drake în noaptea de 1 august și marea navă "San Salvador", distrusă de o puternică explozie. A urmat o săptamână infernală, în care Armada, supusă tot timpul salvelor artileriei engleze, a înaintat cu mare dificultate. Imensa flotă spaniolă a reușit, la 7 august, să arunce ancorele în rada portului Calais, punându-se, într-un fel, la adăpost. Aici a intervinit, din nou, proverbiala nehotărâre a ducelui de Medina-Sidonia. În loc să profite de superioritatea
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
Inspectoratul Județean de Miliție Brașov. Ionaș a coordonat și a asistat personal la bătaia unora dintre cei anchetați, printre care Gheorghe Zaharia și Aurică Geneti. Cu toate acestea, Alexandru Ionaș a fost numit după Revoluție comandant al I.J.P. Brașov și înaintat la gradul de colonel, iar în august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, și cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i s-a permis înscrierea la examenul pentru obținerea gradului de general. În
Revolta de la Brașov () [Corola-website/Science/316961_a_318290]
-
rămas celebru pentru conducerea din 1775. Montgomery s-a născut și a crescut în Irlanda. În 1754, s-a înscris la , și după doi ani s-a înrolat în armata britanică pentru a lupta în Războiul Francez și Indian. A înaintat constant în grad, luptând în America de Nord și apoi în Caraibe. După război, a fost încartiruit la Fort Detroit în timpul , după care a revenit în Marea Britanie din motive de sănătate. În 1773, Montgomery a revenit în cele treisprezece colonii, s-a
Richard Montgomery () [Corola-website/Science/328882_a_330211]
-
1775, el a fost numit general de brigadă în Armata Continentală. După ce a devenit prea bolnav pentru a conduce invazia Canadei, Montgomery a preluat comanda. El a cucerit Fort St. Johns și apoi Montrealul în noiembrie 1775, după care a înaintat spre Quebec City unde s-a alăturat altei forțe aflate sub comanda lui Benedict Arnold. La 31 decembrie, el a condus atacul asupra orașului, dar a fost ucis în luptă. Britanicii i-au găsit trupul și l-au înmormântat cu
Richard Montgomery () [Corola-website/Science/328882_a_330211]
-
ieși și lichidarea Rusiei țariste, așa precum siguri eram de lichidarea Austro-Ungariei. Nu ne îndoiam că ceasul Basarabiei va suna, cum sunase ceasul Ardealului și al Bucovinei 22. În seara zilei de 27 august 1916, ministrul roman la Viena a înaintat Ministerului Afacerilor Externe al Austro-Ungariei nota care conținea declarația de război a României. Tot atunci, trupele românești au trecut Carpații și au început lupta pentru eliberarea Ardealului. În această situație, la 30 august și 1 septembrie, Germania și mai apoi
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
ziarul „Cuvânt moldovenesc”: Fie ca soarele ce răsare asupra împărăției, să ne dea o rază mântuitoare de lumină și de slobozenie și nouă moldovenilor care am fost robi nevinovați mai bine de o suta de ani23. Pe măsura ce evenimentele înaintau, arăta Ștefan Ciobanu, „Mișcarea națională din Basarabia, apare ca o frământare adâncă a întregului popor, ca o suflare formidabilă a maselor mari, ca o acțiune colectivă a poporului 24. Către sfârșitul lunii martie a luat ființa la Chișinău o societate
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
avem pământ destul în Rusia. Nu avem brate destule să-l lucrăm. Nu ne trebuie pământ străin. Să ne ducem la noi acasă și să lăsam pe moldoveni să-și stăpânească în pace pământul lor strămoșesc”. Divizia XI-a care înainta spre Chișinău, a fost întâmpinată de o delegație a Sfatului Țării, în frunte cu Ion Pelivan și Ion Inculeț, care au mulțumit călduros ostașilor români pentru ajutorul dat. La 27 ianuarie 1918, generalul Broșteanu și statul major al divizei au
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
și lui Pepin al II-lea de Aquitania și a fost convins de tatăl său și de vărul său, Carol, arhiepiscop de Mainz, a traversat în Galia în fruntea unei armate, cu intenția de a obține coroana Aquitaniei. El a înaintat cu trupele sale până la Limoges înainte de a face cale întoarsă. Revenit acasă, Ludovic a stabilit legături strânse cu nobilii din Francia răsăriteană devenind treptat independent față de tatăl său. El s-a logodit cu fiica contelui Adalard, iar în 865, împreună cu
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
occidentală în frunte cu abatele Joscelin de Paris i-a adresat lui Ludovic cel Tânăr invitația de a succeda vărului său. Dat fiind că și soția sa Liutgarda îl impulsiona în acest sens, Ludovic a invadat Francia apuseană. El a înaintat cu trupele ajungând până la Verdun, însă după ce noii regi din apus, Ludovic al III-lea și Carloman al II-lea au cedat părțile lor din Lotharingia către invadator, Ludovic cel Tânăr s-a retras. În februarie 880, această achiziție a
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
pe poziții la Silistra. Generalul Kornilov, care avea sarcina să oprească eventualele atacuri a turcilor din Rusciuc, dar cei doar 6.000 de soldați plasați între Calafat și Craiova nu ar fi avut cum să-i împiedice pe turci să înainteze până în nord-vestul Valahiei. Turcii au concentrat în zona Vidin - Calafat peste 25.000 de soldați și au întărit garnizoanele de la Rahova și Nikopol. Turcii aveau o superioritate numerică importantă dar, spre norocul rușilor, nu s-au folosit de aceasta. La mijlocul
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
turcii erau atacați de cel mult 25.000 de soldați ruși, populația locală era ostilă iar trupele demoralizate. Sultanul a hotărât să-și retragă forțele spre Adrianopol și să a luat în considerație începerea tratativelor de pace. Armata rusă a înaintat rapid și, pe 7 august, au ajuns în fața orașului Adrianopol. Comandantul garnizoanei otomane a fost atât de surprins, încât a acceptat imediat să capituleze. A doua zi, primele formațiuni militare ruse au intrat în oraș, unde au capturat o cantitate
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]