60,912 matches
-
apartenență etnică au și tribalii, considerați traci de o mare parte a literaturii istorice. Unele triburi ilire (messapii, daunii, peuceții) ar fi trecut în Peninsula Italică, iar despre iapozi, o legendă reprodusă de Appian spune că au migrat spre răsărit, așezându-se în teritoriul tracic. Este cert că ilirii au avut o descendență indoeuropeană și au vorbit limbi înrudite, însă opiniile sunt împărțite în privința apartenenței unul din grupurile familiei de limbi indo-europene, kentum ori satem, opinile nu concordă, dar par să
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
Респу́блика Калмы́кия; în limba kalmîcă: Хальмг Таңһч) este o republică a Federației Ruse. Ora locală a Kalmâkiei este Ora Moscovei (MSK/MSD). Diferența față de UTC este de +0300 (MSK)/+0400 (MSD). Principalele râuri sunt: Kalmâkiei este așezată pe țărmurile Mării Caspice. În general, sunt foarte puține lacuri pe întinsul republicii. Cele mai mari lacuri sunt: Principalele resurse naturale ale republicii sunt: cărbunele, petrolul, și gazele naturale. are un climat continental, cu veri foarte secetoase și calde și
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
în 1630. Ținuturile însă erau louite și aparțineau hoardei tătarilor "nogai". În cele din urmă, puterea nou sosiților i-a determinat pe nogai să se refugieze în Crimeea, precum și într-o regiune situată la rîul Kuban. Kalmîcii nu s-au așezat numai în jurul Astrahanului și în delta râului Volga, stăpânirea calmîcă s-a întins de la munții Ural la râul Terek. Ei au continuat să mențină legături strânse cu calmîcii rămași în ținuturile de origine. Aliindu-se cu Rusia, "torghuuzii" au dezvoltat
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
vârstă vorbesc fluent limbile germană, franceza sau sârbo-croată în plus față de cele pe care le-au învățat acasă: limba rusă și cea materna, limba calmîcă. În Belgrad, Serbia, există un templu budist kalmîc iar, în zona în care s-au așezat cei mai mulți emigranți în SUA, (Monmouth County - New Jersey), există mai multe temple și, de asemenea mai există o mânăstire și un centru cultural budist în Washington County, NJ.
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
o semnificație deosebită, arătând că sunt proaspăt ridicate și nu a fost bani sau timp pentru a fi pictate în culorile tradiționale. Numărul de cupole are, de asemenea, anumite semnificații: Crucile din vârfurile cupolelor au la baza lor o semilună așezată cu colțurile în sus. Aceasta este, de fapt, o ancoră, indicând că biserica este o corabie a credinței într-o mare de deșertăciuni. Multe biserici, Catedrala Sfântul Vasile din Moscova fiind cel mai cunoscut exemplu, nu sunt structuri simetrice. Acest
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
i sunt o ramură a românilor care a migrat în Evul Mediu din aria de formare a poporului român spre vest și s-a așezat în peninsula Istria, astăzi aparținând Croației. Fiind încă din perioada stabilirii în Istria într-un proces treptat de asimilare cu populația majoritară, în prezent numărul istroromânilor, considerându-i ca atare pe cei care vorbesc limba istroromână, este estimat la sub
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe care le traduce în latină și italiană. Acest autor este de părere că istroromânii sunt urmașii colonilor romani așezați în Istria în Antichitate. În același an apare în aceeași publicație un articol sub formă de scrisoare al istoricului și arheologului Pietro Paolo Kandler din Triest, care susține și el ideea lui Covaz. Același Kandler publică ulterior și alte articole
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
realizat dicționare și alte lucrări lingvistice legate de istroromână. Din cauza insuficienței surselor istorice, istoriografia despre istroromâni este strâns legată de cercetările lingvistice, căutând împreună să lămurească originea lor și să stabilească traseul pe care l-au parcurs până s-au așezat în Istria. Aceste aspecte sunt controversate și în prezent. Teza primilor autori cum că istroromânii ar fi descendenții colonilor romani din Istria a fost respinsă ulterior de cercetători. În prezent există susținători ai altei idei, referitoare numai la locuitorii satului
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Gebeleisis. Tot în al cincilea an aruncă sorții, și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimitere solului se face astfel: câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă peste vârfurile sulițelor. Dacă
Religia dacilor () [Corola-website/Science/298536_a_299865]
-
la forma prezentă, cu șase niveluri, și o înălțime de 60 m. Structura propriu-zisă a fost ulterior acoperită cu calcar, piatră care, după cât se pare, a fost utilizată pentru prima oară la construcția de piramide chiar la Sakkara. Blocurile erau așezate cu grijă, astfel încât să redea efectul vizual al treptelor și chiar să corecteze eventualele defecte. În opinia arheologilor, construcția în trepte nu e întâmplătoare, dorința arhitectului fiind de fapt aceea de a realiza o scară pe care sufletul faraonului să
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
Imhotep a trăit până la o vârstă înaintată, murind abia în vremea regelui Huni, care a domnit între anii 2599 - 2575 i.Hr. Deși avea un rang înalt, Imhotep este descris ca un om modest, înfățișat cel mai adesea ca un scrib așezat pe un scaun simplu, fără bijuterii sau haine somptuoase, ținând un papirus pe genunchi. După dispariția lui (căci nu i s-a găsit mormântul și nu există vreo o înregistrare scrisă a morții sale), a fost zeificat grație numeroaselor cunoștințe
Imhotep () [Corola-website/Science/298534_a_299863]
-
la calculator printr-un fir introdus într-o mufă specială. Folosirea tastaturilor este extrem de simplă, fiind necesar doar să apăsăm pe butoanele ei (numite "taste"), aproape la fel cum se face la mașinile de scris mecanice sau electromecanice. Tastele sunt așezate astfel încât să ușureze introducerea informațiilor în calculator; ele sunt grupate în mai multe grupe. Amplasarea literelor pe tastatură a fost făcută ținându-se cont de frecvența diverselor litere într-o anumită limbă, de aceea o tastatura gemana are literele așezate
Tastatură () [Corola-website/Science/298537_a_299866]
-
funcții speciale, cum este tasta Delete. La extremitatea (marginea) dreaptă a tastaturii se află de obicei un grup de taste care sunt folosite în special pentru scrierea de cifre și pentru efectuarea de operații aritmetice (adunare, scădere, etc.), tastele fiind așezate foarte comod pentru lucrul cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o funcționalitate dublă, ele putând fi folosite și pentru navigare. Unele taste, ca de ex. "Shift", "Ctrl", "Alt", "Windows", pot fi prezente în dublu
Tastatură () [Corola-website/Science/298537_a_299866]
-
cu mâna dreapta. O parte a tastelor din acest ultim grup are o funcționalitate dublă, ele putând fi folosite și pentru navigare. Unele taste, ca de ex. "Shift", "Ctrl", "Alt", "Windows", pot fi prezente în dublu exemplar; atunci ele sunt așezate mai mult sau mai puțin simetric față de axa verticală a tastaturii, ambele taste având de obicei aceeași funcționalitate. Unele softuri (de ex. jocuri) profită însă de faptul că o tastă este prezentă în două exemplare, și atunci specifică pentru ele
Tastatură () [Corola-website/Science/298537_a_299866]
-
penaj impermeabil, des, rigid, lipit de corp. le includ 3 familii: "Anhimidae" (3 specii sud-americane), "Anseranatidae" (1 specie din Australia) și "Anatidae" (164 specii). Anzeriformele au un corp robust, plutitor. Capul lor este relativ mare și comprimat lateral, cu ochii așezați pe laturi. Coada este de obicei scurtă. Ciocul este drept, lat, aplatizat (turtit de sus în jos) și este acoperit cu un strat cornos moale, afară de vârful mandibulei superioare, unde stratul cornos este îngroșat și întărit pe o porțiune în
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
a fost o legiune a armatei romane, care a fost înființată în anul 43 î.e.n. de Octavian, mai târziu "augustus", și de consulul Gaius Vibius Pansa Caetronianus. Legiunea a existat până în secolul al V-lea în Moesia. Domitian a așezat veterani ai acestei legiuni la Scupi în Macedonia, de unde provine supranumele legiunii. Legiunea a V-a a fost folosită în campania din anul 88 împotriva dacilor, unde a ieșit victorioasă în Bătălia de la Tapae, iar în secolul al II-lea
Legiunea a V-a Macedonica () [Corola-website/Science/306993_a_308322]
-
Iulia. În anul 1316 regele Carol Robert de Anjou a scos Clujul din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia și i-a acordat personalitatea juridică de oraș, scutindu-i de taxe și impozite pe coloniștii sași care doreau să se așeze la Cluj. Odată cu refacerea pe deplin a vieții orășeneși, Clujul a primit un sigiliu în anul 1369, sigiliu confirmat regal în 1377 de regele Ludovic de Anjou și folosit de atunci pe actele administrative, judecătorești și politice ale orașului. Sigiliul
Stema orașului liber Cluj () [Corola-website/Science/306997_a_308326]
-
o enclavă otomană care a fost mai târziu parte a Austro-Ungariei, transferată către România în 1923. În urma construirii hidrocentrale Porțile de Fier, insula a fost evacuată și inundată în anul 1968. Localnicilor li s-a acordat dreptul de a se așeza oricunde vor ei în România sau să emigreze în Turcia.
Islamul în România () [Corola-website/Science/307041_a_308370]
-
Asia Mică și câteva regiuni din nordul Africii. În această călătorie, narghileaua a căpătat savoarea dată de o specie deosebită de tutun negru iranian, cultivat și astăzi. Acest tutun este umezit și împachetat în capătul de ceramică deasupra căruia se așeză direct cărbuni pentru a oferi o aromă puternică. Narghilele create în Imperiul Persan erau confecționate manual din lemn, având diverse forme. ua a pătruns în Imperiul Otoman acum 500 de ani și s-a bucurat de o mare popularitate cu
Narghilea () [Corola-website/Science/307065_a_308394]
-
istoria începutului Evului Mediu românesc, unele dintre aceste descoperiri fiind încă mult discutate în cercurile științifice. A reușit să identifice mormântul domnitorului Constantin Brâncoveanu la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, în data de 7 iulie 1914, pornind de la candela așezată de soția voievodului deasupra mormântului. A avut o mare pasiune pentru monumentele istorice, realizând și o operă de conservator și muzeograf și contribuind la protejarea și salvarea a numeroase mărturii ale trecutului.
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
trebuie să corespundă cu axa principală-verticală a teodolitului VO. În acest moment cerculețul se proiectează pe cuiul țărușului sau pe reperul bornei. În cazul teodolitelor moderne, busola a fost înlocuită cu un declinator, ce se compune dintr-un ac magnetic așezat într-un tub sau într-o cutie dreptunghiulară. Declinatorul și luneta sunt orientate pe direcția Nm atunci când capetele acului vin în coincidență.
Teodolit () [Corola-website/Science/307215_a_308544]
-
Făgărașului, Mihai Viteazul dăruiește Doamnei Stanca în anul 1600 atât castelul, cât și domeniul Făgărașului. El se va retrage aici după înfrângerea de la Mirăslău (18/28 septembrie 1600) și tot aici își va adăposti familia, până în 1601. Doamna Stanca se așază aici cu cei doi copii, Nicolae Pătrașcu și Domnița Florica. Mihai Viteazul construiește în partea sudică a cetății o biserică pentru familia lui. După lupta de la Mirăslău, cei trei vor fi ținuți în cetate ca ostatici, iar după uciderea voievodului
Doamna Stanca () [Corola-website/Science/307258_a_308587]
-
patinat și alta din alamă argintată, ambele cu diametrul de 6 cm, prezintă pe avers bustul spre stânga al regelui Carol I și legenda, în exergă: „CAROL I REGE AL ROMÂNIEI. Pe revers este modelată personificarea Justiției, un personaj feminin, așezat pe un tron, cu spadă în mâna dreaptă (simbol al păzirii legilor) și un volum deschis pe care este gravată o făclie și pe care se citește legenda: „NIHIL SINE DEO”, iar sub volum, o carte cu inscripția: „LEX”. Circular
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
nobilium” a fost internatul Colegiului Iezuit, apoi (din 1773) al Colegiului Piarist din Cluj. Construit în stil baroc, este grupat în jurul unei curți dreptunghiulare. Relativ simplă, fațada are un portal cu fronton despicat, flancat de 2 pilaștri cu capiteluri ionice, așezați pe volute, în fața cărora, pe baze foarte inalte, se ridică 2 coloane. Deasupra frontolului este prevăzută sigla iezuiților "I(esus) H(ominum) S(alvator)" (IHS), sub care este plasată inscripția "CON(victus) NOB(ilium)". Edificiul a format un ansamblu împreună cu
Convictus Nobilium din Cluj () [Corola-website/Science/307291_a_308620]
-
efectuate în 21 noiembrie 1968 a fost găsită „piatra fundamentală” în interiorul căreia se află caseta metalică, utilizată pentru păstrarea documentului și a sigiliului țării, în prezent expusă în Muzeul Universității din București. Piatra de temelie a primei clădiri a fost așezată la 19 octombrie 1857, ca urmare a insistențelor depuse de caimacanul Alexandru D. Ghica. La ceremonia punerii „pietrei fundamentale” au participat alături de caimacanul Alexandru D. Ghica, reprezentanții diplomatici ai marilor puteri aflați la București, directorul Eforiei Școalelor, Gheorghe Costaforu precum și
Palatul Universității () [Corola-website/Science/307285_a_308614]