60,078 matches
-
un număr de minimum 294 vehicule blindate de luptă germane și 616 sovietice, și maximum 429 germane și 870 sovietice au fost implicate în bătălia de la Prohorovka. Aviația sovietică a avut o slabă concentrare de forțe. Armata a 2-a Aeriană, deși suferise pierderi grele cu o săptămână în urmă, a putut aduna doar 472 de avioane operaționale. Din această flotă, 266 erau avioane de luptă, 160 bombardiere rusești și 90 "Șturmovikuri" Iliușin Il-2. Armata a 17-a Aeriană a fost
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
2-a Aeriană, deși suferise pierderi grele cu o săptămână în urmă, a putut aduna doar 472 de avioane operaționale. Din această flotă, 266 erau avioane de luptă, 160 bombardiere rusești și 90 "Șturmovikuri" Iliușin Il-2. Armata a 17-a Aeriană a fost și ea angajată în luptă; deși fusese afectată de pierderi grele, și ea a reușit să introducă în luptă circa 300 de avioane operaționale. Astfel, forțele aeriene erau echilibrate, utilizarea lor judicioasă devenind imperativă pentru ambele părți. După
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
bombardiere rusești și 90 "Șturmovikuri" Iliușin Il-2. Armata a 17-a Aeriană a fost și ea angajată în luptă; deși fusese afectată de pierderi grele, și ea a reușit să introducă în luptă circa 300 de avioane operaționale. Astfel, forțele aeriene erau echilibrate, utilizarea lor judicioasă devenind imperativă pentru ambele părți. După mai multe întârzieri cauzate de așteptarea de nou echipament pe front, ofensiva germană a fost lansată la 5 iulie 1943. 4.Panzer-Armee condusă de generaloberst Hermann Hoth, având în
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
orele 06:50 în ziua de 12 iulie, II SS Panzerkorps a început atacul. În același timp, și sovieticii au demarat manevrele ofensive. Avioanele de ambele părți au sosit deasupra punctelor de susținere și s-a iscat o mare luptă aeriană. Corpul II SS a raportat „activitate aeriană inamică foarte puternică[...] la 07:10". Pentru prima oară în bătălia de la Kursk, armatele aeriene sovietice au efectuat mai multe zboruri operative decât "Luftwaffe" în sectorul de sud. Armatele Aeriene 17 și 2
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
iulie, II SS Panzerkorps a început atacul. În același timp, și sovieticii au demarat manevrele ofensive. Avioanele de ambele părți au sosit deasupra punctelor de susținere și s-a iscat o mare luptă aeriană. Corpul II SS a raportat „activitate aeriană inamică foarte puternică[...] la 07:10". Pentru prima oară în bătălia de la Kursk, armatele aeriene sovietice au efectuat mai multe zboruri operative decât "Luftwaffe" în sectorul de sud. Armatele Aeriene 17 și 2 au efectuat 893 de zboruri, în timp ce "VIII
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
ofensive. Avioanele de ambele părți au sosit deasupra punctelor de susținere și s-a iscat o mare luptă aeriană. Corpul II SS a raportat „activitate aeriană inamică foarte puternică[...] la 07:10". Pentru prima oară în bătălia de la Kursk, armatele aeriene sovietice au efectuat mai multe zboruri operative decât "Luftwaffe" în sectorul de sud. Armatele Aeriene 17 și 2 au efectuat 893 de zboruri, în timp ce "VIII. Fliegerkorps" a efectuat circa 654 de misiuni. Unitățile "Luftwaffe" au primit din partea comandantului "VIII. Fliegerkorps
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
o mare luptă aeriană. Corpul II SS a raportat „activitate aeriană inamică foarte puternică[...] la 07:10". Pentru prima oară în bătălia de la Kursk, armatele aeriene sovietice au efectuat mai multe zboruri operative decât "Luftwaffe" în sectorul de sud. Armatele Aeriene 17 și 2 au efectuat 893 de zboruri, în timp ce "VIII. Fliegerkorps" a efectuat circa 654 de misiuni. Unitățile "Luftwaffe" au primit din partea comandantului "VIII. Fliegerkorps", Hans Seidemann, ordin să se concentreze pe acoperirea înaintării Corpului II SS. Atacul "48 Panzerkorps
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
de misiuni. Unitățile "Luftwaffe" au primit din partea comandantului "VIII. Fliegerkorps", Hans Seidemann, ordin să se concentreze pe acoperirea înaintării Corpului II SS. Atacul "48 Panzerkorps" din nord urma să primească doar susținere sporadică din partea "Jagdgeschwader 3" și "Jagdgeschwader 52". Bătălia aeriană a devenit critică pentru succesul atacurilor forțelor terestre sovietice, respectiv germane. Fără susținere aeriană defensivă, și în fața atacurilor aeriene sovietice, "48 Panzerkorps" a fost împins în defensivă. Divizia 11 Panzer a raportat: „exista activitate aeriană germană, dar mai mult sovietică
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
se concentreze pe acoperirea înaintării Corpului II SS. Atacul "48 Panzerkorps" din nord urma să primească doar susținere sporadică din partea "Jagdgeschwader 3" și "Jagdgeschwader 52". Bătălia aeriană a devenit critică pentru succesul atacurilor forțelor terestre sovietice, respectiv germane. Fără susținere aeriană defensivă, și în fața atacurilor aeriene sovietice, "48 Panzerkorps" a fost împins în defensivă. Divizia 11 Panzer a raportat: „exista activitate aeriană germană, dar mai mult sovietică, inclusiv unele atacuri cu bombardiere în picaj”. Pentru a crește presiunea, "48 Panzerkorps" a
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Corpului II SS. Atacul "48 Panzerkorps" din nord urma să primească doar susținere sporadică din partea "Jagdgeschwader 3" și "Jagdgeschwader 52". Bătălia aeriană a devenit critică pentru succesul atacurilor forțelor terestre sovietice, respectiv germane. Fără susținere aeriană defensivă, și în fața atacurilor aeriene sovietice, "48 Panzerkorps" a fost împins în defensivă. Divizia 11 Panzer a raportat: „exista activitate aeriană germană, dar mai mult sovietică, inclusiv unele atacuri cu bombardiere în picaj”. Pentru a crește presiunea, "48 Panzerkorps" a fost atacată de Corpul 10
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
3" și "Jagdgeschwader 52". Bătălia aeriană a devenit critică pentru succesul atacurilor forțelor terestre sovietice, respectiv germane. Fără susținere aeriană defensivă, și în fața atacurilor aeriene sovietice, "48 Panzerkorps" a fost împins în defensivă. Divizia 11 Panzer a raportat: „exista activitate aeriană germană, dar mai mult sovietică, inclusiv unele atacuri cu bombardiere în picaj”. Pentru a crește presiunea, "48 Panzerkorps" a fost atacată de Corpul 10 Tancuri sovietic și de Armata 1 Tancuri sovietică. "Luftwaffe" a răspuns însă cu misiuni de atac
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
15. General-locotenent Rotmistrov a angajat curca 430 de tancuri și tunuri de asalt într-un atac frontal, cu încă 70 venind în al doilea val. Atacul s-a soldat cu un dezastru. "Luftwaffe" a răspuns rapid la cererile de susținere aeriană și mari formații de Junkers Ju 87 "Stukas", bombardiere Focke-Wulf Fw 190 și avioane antitanc Henschel Hs 129 echipate cu tunuri automate BK 37 de 37 mm "Bordkanone" au apărut deasupra formațiunilor blindate sovietice. Tancurile sovietice au fost prinse în
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
drastic vizibilitatea pentru ambele părți. Brigada 31 Tancuri sovietică de pe lângă Corpul 29 Tancuri a raportat: „suferim pierderi grele la tancuri din cauza artileriei și avioanelor inamice. La orele 10:30 tancurile noastre au ajuns la ferma colectivă "Komsomoleț", dar din cauza atacurilor aeriene permanente, nu au reușit să înainteze mai mult și au trecut în defensivă”. În total Armata a 5-a Gardă Tancuri, Corpul 18 Tancuri și Corpul 29 Tancuri ale sovieticilor au pierdut circa 400 din cele 800 de tancuri ale
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Tancuri și Corpul 29 Tancuri ale sovieticilor au pierdut circa 400 din cele 800 de tancuri ale lor în atacul de dimineață. Unul din motivele pentru aceste eșecuri a fost lipsa unui sistem eficient aer-sol din partea sovieticilor. Unitățile de atac aerian ale sovieticilor nu au reacționat suficient de rapid la manevrele bruște ale inamicului. Mai mult, Armatele Aeriene a 2-a și a 17-a au fost concentrate pe "48 Panzerkorps" dându-i "Luftwaffe" acces neîngrădit la blindatele sovietice expuse. Comandantul
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
lor în atacul de dimineață. Unul din motivele pentru aceste eșecuri a fost lipsa unui sistem eficient aer-sol din partea sovieticilor. Unitățile de atac aerian ale sovieticilor nu au reacționat suficient de rapid la manevrele bruște ale inamicului. Mai mult, Armatele Aeriene a 2-a și a 17-a au fost concentrate pe "48 Panzerkorps" dându-i "Luftwaffe" acces neîngrădit la blindatele sovietice expuse. Comandantul Corpului 31st Tancuri sovietic a raportat: „acoperirea noastră aeriană a fost cu totul absentă până la orele 13
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
la manevrele bruște ale inamicului. Mai mult, Armatele Aeriene a 2-a și a 17-a au fost concentrate pe "48 Panzerkorps" dându-i "Luftwaffe" acces neîngrădit la blindatele sovietice expuse. Comandantul Corpului 31st Tancuri sovietic a raportat: „acoperirea noastră aeriană a fost cu totul absentă până la orele 13:00”. Armata a 5-a Gardă Tancuri s-a plâns: „avioanele inamice au stat literalmente agățate deasupra formațiunilor noastre de luptă în toată bătălia, în timp ce avioanele noastre, și îndeosebi cele de vânătoare
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Dresden este un film istoric german produs în anul 2006 care a fost transmis pentru prima oară în martie 2006 pe postul ZDF. Filmul prezintă Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial de către forțele aeriene americane (USAAF) și britanice (RAF), între 13 și 15 februarie 1945, cu 12 săptămâni înainte de capitularea necondiționată a Germaniei. Bombardamentul s-a soladat cu ca. 30.000 de morți din care în cea mai mare parte erau persoane civile, iar
Dresden (film) () [Corola-website/Science/322952_a_324281]
-
California) din 23 februarie. La începutul anului 1942, orașul Los Angeles era la limită datorită recentului atac surpriză al japonezilor de la Pearl Harbour care propulsase Statele Unite în cel de-al doilea război mondial. Amenințarea unei invazii japoneze, pe mare sau aeriană, țineau armata în alertă maximă. Chris Pittman: Se găseau submarine germane în Oceanul Atlantic, submarine japoneze în Oceanul Pacific și oamenii erau terifiați. Apărarea antiaeriană și paza de coastă, monitorizau țărmul Pacificului, ca niciodată până atunci’’. Albert W. Metz (martor): ’’Eram un
Bătălia de la Los Angeles () [Corola-website/Science/322981_a_324310]
-
larg de-a lungul zonei de coastă’’. C. Scott Littleton (profesor de antropologie, martor): Cred că ceea ce m-a trezit, inițial, a fost sunetul tunurilor antiaeriene. Am sărit din pat și părinții mei erau deja treji. Tatăl meu era observator aerian. El s-a gândit că este un atac real.’’ Dorothy Matich (martor) ’’...am ieșit afară ca să aruncăm și noi o privire. Se trăgea peste tot. Era ca de 4 Iulie.’’ Se auzeau multe explozii puternice. Luminile reflectoarelor se răsuceau în
Bătălia de la Los Angeles () [Corola-website/Science/322981_a_324310]
-
arhivele japoneze au arătat cu certitudine, că nici un avion japonez nu a fost deasupra sudului Californiei, în acea noapte, de fapt niciodată’’. Secretarul de stat al marinei, Frank Knox, a a exclus posibilitatea ca avioanele japoneze să fi invadat spațiul aerian american și a atribuit incidentul, "panicii de război." Însă ministrul de război, Henry L. Stimson, l-a contrazis declarând că de fapt o aeronavă fusese ținta atacului. Unii au susținut că raidul antiaerian de deasupra Los Angeles nu a fost
Bătălia de la Los Angeles () [Corola-website/Science/322981_a_324310]
-
bine cu ei după ce Zak i-a salvat viața. Ea folosește acum stâncile din apropierea cuibului ca pe o zonă de vânătoare. Nefiindu-i teamă de oameni, îi dă voie lui Zak să o folosească ca pe un mijloc de transport aerian, dar nu acceptă să fie domesticită și să locuiască înăuntru. Nu se prea înțelege cu Komodo. În două episoade, este numită incorect Pteranodon. Ca și Komodo și Fiskerton, Zak o vede ca pe un membru al familiei, ca pe o
Lista personajelor din Secretele familiei Sâmbătă () [Corola-website/Science/323908_a_325237]
-
țară, în 1915, locotenentul Gheorghe Negrescu și-a continuă activitatea de instructor de zbor la școala de pilotaj de la Cotroceni. După intrarea României în Primul Război Mondial, la 15/28 august 1916, a îndeplinit peste 20 de misiuni de recunoaștere aeriană pe teritoriul Bulgariei, fiind comandantul escadrilei „Farman 2”. În cadrul luptelor, avionul său a fost lovit de două ori, fiind obligat să aterizeze forțat. În cursul anului 1917, căpitanul aviator Gheorghe Negrescu a fost numit pentru o scurtă perioadă șef al
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
Statelor Unite, și a început să lucreze la propriile submarine cu această proprietate. În continuarea războiului rece, chiar dacă poziția oficială DRA a fost schimbată, un contraatac cu rachete balistice intercontinentale nu a fost niciodată scos din calcul. Începând din 1955, Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii mențineau o stare de alertă pentru o treime din bombardierele proprii. Echipajul fiind pregătit să decoleze în 15 minute și să zboare spre țintele stabilite din interiorul Uniunii Sovieticii distrugându-le cu bombe nucleare, în cazul unui prim
Distrugere reciprocă asigurată () [Corola-website/Science/323969_a_325298]
-
atacat Imperiul otoman înainte încheierea războiul cu Italia. Războiul italo-turc a utilizat numeroase progrese tehnologice de război, în special avionul. Pe 23 octombrie 1911, un pilot italian, căpitanul Carlo Piazza, a zburat peste liniile turcești în prima misiune de recunoaștere aeriană, iar la 1 noiembrie, prima bombă aeriană a fost lansată de "Sottotenente" Giulio Gavotti. Mustafa Kemal, viitorul președinte al Republicii Turcia și liderul Războiului de Independență, s-a distins în această campanie. Italia începe să ridice pretenții asupra Libiei, după
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
Italia. Războiul italo-turc a utilizat numeroase progrese tehnologice de război, în special avionul. Pe 23 octombrie 1911, un pilot italian, căpitanul Carlo Piazza, a zburat peste liniile turcești în prima misiune de recunoaștere aeriană, iar la 1 noiembrie, prima bombă aeriană a fost lansată de "Sottotenente" Giulio Gavotti. Mustafa Kemal, viitorul președinte al Republicii Turcia și liderul Războiului de Independență, s-a distins în această campanie. Italia începe să ridice pretenții asupra Libiei, după Congresul de la Berlin în 1878, în care
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]