64,222 matches
-
stoică, etica ocupă locul preponderent, în slujba căreia se află logica și fizica (cu sensul general de știință a naturii). În logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile logicei lui Aristotel, la care se adaugă o teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile logicei lui Aristotel, la care se adaugă o teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul platonician, după care spiritul este izvorul cunoașterii, simțurile constituind o sursă a iluziilor și erorilor. Stoicii neagă realitatea metafizică a conceptelor, ele nu ar avea realitate în afara conștiinței. Întrucât cunoașterea înseamnă preluarea sensorială a
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
gândire, ci în simțire. Obiectele reale creează în noi o trăire intensă, convingerea asupra existenței lor reale, ceea ce le deosebește de visuri sau închipuiri. Teza fundamentală rezidă în afirmația profund materialistă, după care „nu există nimic imaterial”, afirmație derivată din teoria stoică asupra cunoașterii pe baze sensoriale. Lumea este una singură, nu se mai admite dualismul "materie"-"spirit" din filosofia lui Platon, lumea n-ar fi posibilă dacă n-ar fi alcătuită din aceeași substanță. Corpul și spiritul, Dumnezeu și lumea
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
este o ramură a psihologiei bazată pe lucrarea lui Carl Jung numită Tipuri Psihologice, teoria lui Freud despre conștient și subconștient și teoria lui Antoni Kępiński despre metabolismul informației. A fost fondată de către cercetătoarea lituaniană Aušra Augustinavičiūtė în 1970, această știință evoluând foarte rapid. Relațiile dintre oameni pot fi prezise. Așa cred adepții socionicii, o
Socionica () [Corola-website/Science/299736_a_301065]
-
este o ramură a psihologiei bazată pe lucrarea lui Carl Jung numită Tipuri Psihologice, teoria lui Freud despre conștient și subconștient și teoria lui Antoni Kępiński despre metabolismul informației. A fost fondată de către cercetătoarea lituaniană Aušra Augustinavičiūtė în 1970, această știință evoluând foarte rapid. Relațiile dintre oameni pot fi prezise. Așa cred adepții socionicii, o noua teoria psihologică nascută în 1970. Aceste relații
Socionica () [Corola-website/Science/299736_a_301065]
-
Freud despre conștient și subconștient și teoria lui Antoni Kępiński despre metabolismul informației. A fost fondată de către cercetătoarea lituaniană Aušra Augustinavičiūtė în 1970, această știință evoluând foarte rapid. Relațiile dintre oameni pot fi prezise. Așa cred adepții socionicii, o noua teoria psihologică nascută în 1970. Aceste relații iau naștere intre cele 16 tipuri de personalitate, una din care sunteți și Dumneavoastră. Tipul de personalitate, sau sociotipul, nuî se schimbă nici de la o zi la alta, nici ntr-un an. El nu este
Socionica () [Corola-website/Science/299736_a_301065]
-
deși nu sunt înrudiți prin sange. S-ar putea ca tipul să fie determinat în mod genetic... În "socionică" se crede că relațiile interpersonale depind nu atat de educație cat de tipul de personalitate. Cu totul acel, în psihologie exist teorii diferite de relații printre personalități. Mulți psihologi își-închipuie, că caracterul unui om n-are influență pe relațiile: toate depind numai de nivelul cultural și social, educație și profesie etc. Dar chiar printre acei, cine vede-o legătură printre caracterul oamenilor
Socionica () [Corola-website/Science/299736_a_301065]
-
a cărții “"Cititor în exilul creator”," de la Librăria ” Noi”, 2001 și respectiv 2004; Ilie Traian, scriitor și editor, în revistă “"Curierul românesc"” din 2001; Valentin Buzlea, publicist, în revistă “"Al cincilea anotimp"”, Oradea; Nicolae Rata - Dumitriu, Lector universitar, "Catedră de teoria literaturii", Universitatea București; Cătălin Târlea, scriitor și critic literar, prezentator de cărți la Televiziunea Română; Gheorghe Bulgar, profesor doctor docent, Universitatea București; Marian Gh. Simion, teolog și eseist, Boston, Massachusetts ; George Alexe, teolog și scriitor, Detroit, Michigan ; Theodor Damian, scriitor și
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
la nivel de țară. Tratatul a fost scris pentru suveranul de atunci al Franței, Ludovic al XIII-lea, tatăl lui Ludovic al XIV-lea. Numele provine de la grecescul "politeia" (ordine socială) și "oikonomia" ("oikos" = casă, gospodărie; "nomos" = lege). Ideile și teoriile economice au apărut încă din Evul Mediu, însă cunoștințele economice erau integrate în diferite sisteme de gândire. La început, economia politică a fost cultivată de filozofi ca Thomas Hobbes, John Locke, Joseph Hume, oameni de afaceri și oameni politici ca
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
Quesnay. Economia politică a fost termenul original pentru studiul producției, acțiunilor de vânzare și cumpărare și a relațiilor acestora cu legile, vămile și guvernul. Aceasta s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea ca un studiu al economiilor statelor. Spre deosebire de teoria fiziocraților în cadrul căreia pământul era văzut ca o sursă a bunăstării tuturor, economiștii care studiau economia politică au propus "teoria valorii muncii" (introdusă pentru prima oară de John Locke, dezvoltată mai târziu de Adam Smith și Karl Marx), conform căreia
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
legile, vămile și guvernul. Aceasta s-a dezvoltat în secolul al XVIII-lea ca un studiu al economiilor statelor. Spre deosebire de teoria fiziocraților în cadrul căreia pământul era văzut ca o sursă a bunăstării tuturor, economiștii care studiau economia politică au propus "teoria valorii muncii" (introdusă pentru prima oară de John Locke, dezvoltată mai târziu de Adam Smith și Karl Marx), conform căreia munca este o sursă reală de valoare. Economiștii preocupați de economia politică au atras, de asemenea atenția asupra dezvoltării accelerate
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
este folosit pentru a se face referință la studiile interdisciplinare din domeniile economiei, dreptului, științelor politice, pentru a înțelege în ce mod influențează instituțiile politice și mediul politic, comportamentul pieței. În cadrul științelor politice, termenul se referă la liberalul modern, la teoriile marxiste realiste și constructive în ceea ce privește relația dintre puterile economică și politică dintre state. Acesta este un subiect de studiu pentru studenții istoriei economice și economiei instituționale. Economiștii asociază în mod frecvent termenul „economie politică“ cu teoria jocurilor. Economia politică internațională
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
la liberalul modern, la teoriile marxiste realiste și constructive în ceea ce privește relația dintre puterile economică și politică dintre state. Acesta este un subiect de studiu pentru studenții istoriei economice și economiei instituționale. Economiștii asociază în mod frecvent termenul „economie politică“ cu teoria jocurilor. Economia politică internațională este o ramură a economiei care studiază politicile monetare și fiscale care au un efect asupra comerțul internațional. Antropologii, sociologii și geografii folosesc termenul „economie politică“ pentru a face referire la aproximările neo-marxiste în cazul dezvoltării
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
acela că nu este dorită. Ei sunt adepți ai tradiției liberale a filosofiei politice inaugurate de John Locke și continuate de Frédéric Bastiat (1801-1850). Tema intervenției statului a fost transmisă în principal în onoarea lui Karl Marx, care făcea din teoriile sale asupra crizelor generalizate ale superproducției punctul de plecare și rezultatul asupra crizei generale a sistemului capitalist în economia politică, iar soluția propusă de el era capitalul de stat provenit din naționalizarea mijloacelor de producție. John Maynard Keynes a făcut
Economie politică () [Corola-website/Science/299043_a_300372]
-
interna a instituțiilor lumii moderne. Și-a abandonat pentru scurtă vreme catedra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru că soția sa era evreică. După război, și-a reluat activitatea de profesor și, în volumul " Chestiunea vinovăției germane", a examinat teoria vinovăției colective a poporului german, părtaș în opinia sa la atrocitățile comise de regimul lui Adolf Hitler. Ultima sa mare carte de sistematizare a filozofiei Existenței este "Von Der Wahrheit" ("Despre adevăr"). Cea mai accesibilă cartea a sa este una
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]
-
evenimentelor și are diferite înțelesuri în funcție de contextul în care este definit. În fizică, timpul este o dimensiune a naturii și poate fi văzută ca o măsură a schimbării. În accepția fizicii clasice, timpul este un "continuu". Fizica modernă (mai precis, teoria mecanicii cuantice) dispută însă această calitate, sugerând că ar exista doar continuu spațiu-timp. În filosofie, timpul este definit ca un flux neîntrerupt, ireversibil, care nu poate curge decât într-o singură direcție. Este deci un continuu în care evenimentele se
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
fel, mulțimea momentelor de timp este izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă: Timpul în mecanica clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de spațiu. În teoria relativității, simultaneitatea, duratele și ordinea cronologică a evenimentelor depind de observator. Transformările Lorentz stabilesc (în teoria relativității restrânse) relația dintre duratele fenomenelor așa cum sunt percepute de observatori diferiți, în funcție de viteza cu care se deplasează aceștia față de fenomenele studiate. Ca urmare
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de spațiu. În teoria relativității, simultaneitatea, duratele și ordinea cronologică a evenimentelor depind de observator. Transformările Lorentz stabilesc (în teoria relativității restrânse) relația dintre duratele fenomenelor așa cum sunt percepute de observatori diferiți, în funcție de viteza cu care se deplasează aceștia față de fenomenele studiate. Ca urmare, timpul nu mai există independent de observator. În schimb, se poate construi un model matematic de
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
i se poate asocia un punct din spațiu-timp. Pentru un observator dat, fiecare punct din spațiu-timp este văzut ca un punct având o anumită poziție în spațiu față de sistemul de referință al observatorului și un anumit moment în timpul observatorului. În teoria relativității restrânse, spațiu-timpul este modelat ca spațiu Minkowski. Noțiunea absolută (independentă de observator) de ordine cronologică se păstrează doar în anumite limite. Anume, fiecărui eveniment (fiecărui punct din spațiu-timp) i se pot asocia: Conurile de lumină trecut și viitor ale
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
evenimentul considerat. Deoarece viteza luminii în vid este cea mai mare viteză de deplasare a unei acțiuni, rezultă că evenimentele din afara conurilor de lumină ale unui eveniment nu pot influența (cauzal) și nu pot fi influențate de acel eveniment. În teoria relativității generalizate, forma spațiu-timpului este influențată de prezența materiei; ca urmare spațiu-timpul nu este o simplă „scenă” în care se desfășoară fenomenele fizice, ci este influențat de acestea. Există fenomene "reversibile", care se desfășoară la fel indiferent de sensul în
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
fapt este argumentat de orientarea zidurilor pe axa est-vest. Ulterior, arhitectul Cristian Moisescu, presupune, datorită liniei drepte a zidului lipsit de elementele specifice arhitecturii bisericilor, că porțiunea de zid sondată reprezintă de fapt rămășițele unei vechi incinte fortificate. O altă teorie privitoare la ctitoriile anterioare celei ortodoxe este vehiculată de prof. Gh. T. Ionescu care consideră că actuala mănăstire ar fi luat locul unor așezări ale catarilor (sau bogomililor), teorie care nu are nici un fel de suport argumentat. În muzeul mănăstirii
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
sondată reprezintă de fapt rămășițele unei vechi incinte fortificate. O altă teorie privitoare la ctitoriile anterioare celei ortodoxe este vehiculată de prof. Gh. T. Ionescu care consideră că actuala mănăstire ar fi luat locul unor așezări ale catarilor (sau bogomililor), teorie care nu are nici un fel de suport argumentat. În muzeul mănăstirii este păstrat un clopot spart în greutate de 250 kg cu inscripția "S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu și al Sfântului Nicolae 6965 (1456-1457)", adică în timpul domniei
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
dată fiind durata scurtă de agonie, susținută de documente. Mulți spun că Cleopatra ar fi fost ucisă cu o lovitură de sabie dată pe ascuns chiar de Octavian, care voia să se descotorosească de ea. El ar fi și autorul teoriei sinuciderii. O altă teorie ar fi că Octavian i-a pus otrava în apă,iar Cleopatra ar fi murit la scurt timp după.
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
de agonie, susținută de documente. Mulți spun că Cleopatra ar fi fost ucisă cu o lovitură de sabie dată pe ascuns chiar de Octavian, care voia să se descotorosească de ea. El ar fi și autorul teoriei sinuciderii. O altă teorie ar fi că Octavian i-a pus otrava în apă,iar Cleopatra ar fi murit la scurt timp după.
Cleopatra () [Corola-website/Science/299067_a_300396]
-
gramaticile limbilor prezintă un grad mult mai mare de similaritate. Primul lingvist care a observat similaritățile între limbile balcanice care aparțin unor familii diferite a fost lingvistul sloven Jernej Kopitar în 1829, dar abia în anii 1920 și 1930 o teorie lingvistică a fost dezvoltată, prin contribuțiile lui Gustav Weigand și Kristian Sandfeld-Jensen ("Linguistique balkanique", 1930). Denumirea "" a fost utilizată pentru prima dată de lingvistul român Alexandru Rosetti în 1958. Theodor Capidan a afirmat că structura limbilor balcanice ar putea fi
Uniunea lingvistică balcanică () [Corola-website/Science/299076_a_300405]