58,220 matches
-
a existenței și afirmării neîntrerupte a populației românești pe teritoriul de la confluența Someșurilor. Ridicată din pereți puternici, de piatră, în secolul al XIII-lea, și refăcută parțial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten înaintat de terasă a Câmpiei Transilvaniei, înfipt în malul drept al Someșului Mic, la 2 km de confluența acestuia cu Someșul Mare și la 4 km de Dej. A servit ca lăcaș de cult pentru biserica românească din localitate până în anul
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
moștenitorul prin bunica sa. Misiunea Margaretei nu a reușit însă i-a adus regelui Francisc I un confort prețios. Singurul ei fiu, Jean, s-a născut la Blois la 7 iulie 1530 când Margareta avea 38 de ani, vârstă considerată înaintată după standardele secolului al XVI-lea. Copilul a murit în ziua de Crăciun în același an. Se crede că durerea a motivat-o pe Margareta să scrie lucrarea ei controversată "Miroir de l'âme pécheresse", în 1531. A scris nuvele
Margareta de Navara () [Corola-website/Science/325960_a_327289]
-
Pe 15 martie 2012, Mihai Godea intră în negocieri cu liderii AIE pentru acordarea votului său noului candidat la funcția de președinte al țării. Votul său a fost decisiv, iar liderii AIE au fost dispuși să semneze cele zece angajamente înaintate de PAD. Documentul semnat de liderii AIE și contrasemnat de către deputatul PAD Mihai Godea conține următoarele 10 prevederi: "1. Modificarea în regim de urgență a legislației, în scopul asigurării legalității și constituționalității alegerilor Președintelui Republicii Moldova, în baza proiectului de lege
Mihai Godea () [Corola-website/Science/325953_a_327282]
-
La 29 noiembrie 2012, Parlamentul a aprobat în prima lectură proiectul de lege pentru modificarea Codului Penal al Republicii Moldova, prin care cazurile de cenzură în mass-media publică, precum și împiedicarea activității mass-media, sunt calificate drept infracțiuni penale. Inițiativa legislativă a fost înaintată de către președintele Partidului Acțiunea Democratică, deputatul Mihai Godea. La 26 februarie 2013, Mihai Godea a depus Proiectul legislativ al Moțiunii de Cenzură „RETRAGEREA ÎNCREDERII GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA ”. Proiectul cuprindea și o motivare care descria situația dezastruoasă creată de guvernare și
Mihai Godea () [Corola-website/Science/325953_a_327282]
-
coerență povestirii. Studioul a refuzat să realizeze filmări noi fără un scenariu modificat și deviz suplimentar, apelându-se la unele soluții necorespunzătoare. Directorul casei de filme, Dumitru Ghișe, recomanda la 18 septembrie 1976 efectuarea de „îmbunătățiri”. Scenariul modificat a fost înaintat la 30 septembrie 1976, iar Consiliul Culturii și Educației Socialiste (C.C.E.S.) a dispus efectuarea de filmări suplimentare care au avut loc timp 12 zile (în perioada 1 octombrie - 3 noiembrie 1976) la București, Sterianu, Mogoșoaia, Ciorogârla și Buftea. Materialul a
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
asocierea Republicii Moldova cu UE fără consultarea Transnistriei, în mod sigur, va duce la o slăbire a statalității moldovenești și la "dezghețarea" conflictului transnistrean"”. Drept urmare, pe 27 noiembrie 2013, fracțiunea Partidului Liberal în Parlamentul Republicii Moldova, prin persoana deputatului Valeriu Munteanu a înaintat un demers oficial către Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene al RM, Natalia Gherman, cu privire la declararea domnului Rogozin drept persona non grata în Republica Moldova. Cerința demersului însă nu a fost satisfăcută. În data de 9 mai 2014 a plecat într-
Dmitri Rogozin () [Corola-website/Science/325985_a_327314]
-
în Pannonia. În aceste acțiuni, el a fost însoțit de Pepin de Italia, alături de care, în 791, au pus în marș o armată de longobarzi de-a lungul văii râului Drava și au devastat Pannonia, în timp ce Carol cel Mare însuși înainta de-a lungul Dunării, pătrunzând adânc în teritoriul stăpânit de avari. Carol a fost nevoit să întrerupă campania din cauza unei revolte a saxonilor din 792, însă Pepin și Eric au continuat să asalteze puternicele fortărețe ale avarilor. Principala fortăreața, celebrul
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
pachetul în mână. MacDonald îl acuză de uciderea lui Douglas, dar Barker neagă. Holmes afirmă că pentru lămurirea problemei este necesară a fi ascultată și versiunea domnului John Douglas. În acel moment, un om pare să iasă din perete și înaintează dintr-un colț aflat în beznă. Holmes le spune polițiștilor uimiți de această apariție că citise într-un ghid local cum fusese ascuns în această casă regele Carol I Stuart (1625-1649) în timpul războiului civil din Anglia și aflase de existența
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
cu toate forțele o urmărire a dușmanului pe care îl credeau în retragere. Moreau a hotărât însă să rămână și să lupte, desfășurându-și armata în câmp deschis, lângă Hohenlinden. Pentru a se apropia de poziția sa, austro-bavarezii trebuia să înainteze direct către vest printr-o zonă masiv împădurită. Principala poziție defensivă a lui Moreau era formată din patru divizii orientate spre est. De la nord la sud, acestea erau comandate de generalul de divizie Claude Legrand (7.900), generalul de brigadă
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
aflau două divizii, conduse de generalii de divizie Antoine Richepanse (10.700) și Charles Decaen (10.100). Diviziile lui d'Hautpoul, Richepanse, Decaen, și Grouchy formau corpurile de rezervă ale lui Moreau. Moreau intenționa să-l pună pe Richepanse să înainteze spre nord-est să-i atace pe austrieci în stânga, pe flancul lor sudic. Linia sa principală urma să manevreze în câmp deschis și să contraatace pe austrieci în vreme ce ei ieșeau din pădure. Decaen urma să-l susțină pe Richepanse. Conform planului
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
austrieci în stânga, pe flancul lor sudic. Linia sa principală urma să manevreze în câmp deschis și să contraatace pe austrieci în vreme ce ei ieșeau din pădure. Decaen urma să-l susțină pe Richepanse. Conform planului de bătălie alcătuit de Weyrother, austriecii înaintau spre vest în patru corpuri. De la nord la sud, acestea erau: coloana dreaptă condusă de Feldmarchall-Leutnant Michael von Kienmayer (16.000), coloana dreapta-centru condusă de Feldmarchall-Leutnant Louis-Willibrod-Antoine Baillet de Latour (10.800), coloana stânga-centru în frunte cu Feldzeugmeister Johann Kollowrat
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
a proastei pregătiri a soldaților și ofițerilor, coloanele austriece nu se susțineau reciproc. Comandanții lor credeau în mod greșit că francezii sunt în retragere și se grăbeau să-i prindă înainte de a fugi. Toate coloanele austriece au pornit în zori. Înaintând pe șosea, coloana lui Kollowrat s-a deplasat mai rapid, în ciuda ninsorii. La orele 7:00 am, avangarda sa condusă de general-maior Franz Löpper s-a ciocnit cu Demibrigada 108 Linie a colonelului Pierre-Louis Binet de Marcognet din divizia lui
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
coloanei lui Riesch. La nord, Kienmayer a curățat avanposturile franceze de la Isen. Acestea au executat o retragere planificată către vest până la principala linie defensivă a lui Grenier. FML principele Carol de Schwarzenberg, care conducea divizia stângă a lui Kienmayer, a înaintat spre sud-vest pentru a se ciocni cu diviziile lui Bastoul și Ney. O forță austriacă a capturat orașul Forstern, dar Moreau a trimis cavaleria de rezervă a lui d'Hautpoul să ajute la îndepărtarea lor. A început o luptă înainte
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
infanterie 55 "Murray" s-a distins în luptele pentru Kronacker, sat aflat la doar 1,3 km nord de Hohenlinden. În extremitatea flancului nordic, divizia FML arhiducele Ferdinand a început să intre în acțiune împotriva lui Legrand lângă Harthofen. Latour, înaintând pe poteci forestiere pline de noroi amestecat cu zăpadă, a rămas mult în urmă. La 10:00 am, coloana sa se afla încă mult în urma corpului lui Kollowrat. În acest moment, focurile de armă trase în lupta dintre Kienmayer și
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
a împărți diviziile FML principele Friedrich de Hessen-Homburg și FML Friedrich Hohenlohe-Ingelfingen în forțe mai mici. A trimis un batalion de infanterie și șase escadrile de cavalerie la nord să-l caute pe Kienmayer. Un batalion și patru escadrile au înaintat spre sud să-l găsească pe Kollowrat. După ce a înaintat cu grosul coloanei sale până la satul Mittbach, Latour a trimis trei batalioane și două escadrile să susțină atacul lui Schwarzenberg și trei batalioane și o baterie de artilerie să-l
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
Friedrich Hohenlohe-Ingelfingen în forțe mai mici. A trimis un batalion de infanterie și șase escadrile de cavalerie la nord să-l caute pe Kienmayer. Un batalion și patru escadrile au înaintat spre sud să-l găsească pe Kollowrat. După ce a înaintat cu grosul coloanei sale până la satul Mittbach, Latour a trimis trei batalioane și două escadrile să susțină atacul lui Schwarzenberg și trei batalioane și o baterie de artilerie să-l ajute pe Kollowrat. Astfel, el a rămas doar cu trei
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
lăsat brigada din urmă a gen. brig. Jean-Baptiste Drouet să lupte și s-a îndreptat spre nord cu brigada din față. Cu Demibrigada 8 Linie și Regimentul 1 Chasseurs à cheval în frunte, Richepanse a ocupat satul Maitenbeth și a înaintat spre șoseaua principală. Acolo, s-a confruntat cu părți din divizia de cavalerie condusă de FML Principele Johann de Liechtenstein. Lăsându-și cele două unități din față să suporte greul șarjelor cuirassierilor gen.-mr. Christian Wolfskeel, Richepanse a împins Demibrigada
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
de inițiativă. Între timp, comandanții de divizie ai lui Moreau s-au comportat bine, mai ales Richepanse. Arhiducele Ioan a ordonat retragerea armatei sale demoralizate. Moreau l-a urmărit încet până la 8 decembrie. Atunci, în 15 zile, forțele sale au înaintat 300 km și au capturat 20.000 de austrieci. Flancul drept al general-maiorului Claude Lecourbe s-a ciocnit cu o parte din trupele lui Riesch la Rosenheim la 9 decembrie. La Salzburg, la 14 decembrie, arhiducele a oprit înaintarea lui
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
susținerea din partea țărănimii locale. Astfel, a devenit imposibil pentru soldații suedezi depășiți numeric să apere cu eficiență provincia proaspăt cucerită. Într-o lună, doar orașul fortificat Malmö mai rămăsese sub control suedez. În august, un detașament danez a încercat să înainteze spre nord, dar regele suedez Carol al XI-lea pregătise o nouă armată în provincia Småland, iar înaintarea daneză a fost oprită în bătălia de la Halmstad. Suedezii strânseseră 14.000 de oameni în octombrie, dintre care trei sferturi erau călare
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
pregătise o nouă armată în provincia Småland, iar înaintarea daneză a fost oprită în bătălia de la Halmstad. Suedezii strânseseră 14.000 de oameni în octombrie, dintre care trei sferturi erau călare, și de aceea erau suficient de încrezători pentru a înainta către sud. Au înaintat încet într-o tentativă de a sparge asediul orașului Malmö. Liniile de aprovizionare suedeze erau însă în pericol, convoaiele fiind adesea interceptate de țăranii locali sub comanda ofițerilor danezi. La începutul lui noiembrie, regele Danemarcei și
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
în provincia Småland, iar înaintarea daneză a fost oprită în bătălia de la Halmstad. Suedezii strânseseră 14.000 de oameni în octombrie, dintre care trei sferturi erau călare, și de aceea erau suficient de încrezători pentru a înainta către sud. Au înaintat încet într-o tentativă de a sparge asediul orașului Malmö. Liniile de aprovizionare suedeze erau însă în pericol, convoaiele fiind adesea interceptate de țăranii locali sub comanda ofițerilor danezi. La începutul lui noiembrie, regele Danemarcei și armata sa se aflau
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
ar fi alarmat în mod sigur și suedezii ar fi pierdut elementul surpriză. Principalul punct forte al suedezilor îl constituia cavaleria. Regele dorea să atace repede, dar a fost convins de sfetnicii săi să aibă răbdare. A ordonat trupelor să înainteze către dealurile din dreptul zidului de nord al Lundului, pentru a beneficia de avantajul tactic. Aceasta însemna teren mai bun pentru cavalerie, iar orașul însuși avea să acopere flancul sudic suedez. Danezii s-au trezit, însă, și au prins rapid
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
Epaminondas, o asemenea manevră de flancare poate fi mortală pentru victimă. Cei mai slabi soldați ai armatei austriece fuseseră puși pe flancul stâng într-o poziție apărată de dealuri. Infanteria prusacă, dispusă în cele două linii convenționale de bătălie, a înaintat apoi și a împins flancul austriac. Frederick a avut mult noroc atunci; nu numai ca principele Carol și-a mutat cavaleria din stânga în dreapta, dar infanteria rămasă pe stânga era formată din soldați protestanți din Wurttemberg care simpatizau cu prusacii protestanți
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
numai ca principele Carol și-a mutat cavaleria din stânga în dreapta, dar infanteria rămasă pe stânga era formată din soldați protestanți din Wurttemberg care simpatizau cu prusacii protestanți. După ce au tras câteva salve, aceștia au rupt rândurile în fața liniei prusace care înainta. Restul infanteriei austriece de pe stânga lor, atacată cu artilerie prusacă cu proiectile de 6 kg, a rupt și ea rapid rândurile. Carol a adus rapid trupe din dreapta în stânga, formând în grabă o linie de-a lungul satului Leuthen (fostul centru
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
două armate trăgeau una în cealaltă. Acum, cavaleria austriacă, văzând linia prusacă expusă, s-a grăbit să o atace în flanc și să câștige bătălia. Din păcate pentru ei, cavaleria prusacă i-a interceptat într-o șarjă devastatoare, care a înaintat până în spatele liniei austriece de dincolo de Leuthen, producând haos și confuzie. Linia austriacă s-a rupt; bătălia a durat puțin mai mult de trei ore. Cheia victoriei în această bătălie au fost manevrele operaționale dinaintea ei. Frederick cel Mare a
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]