57,573 matches
-
sau căruntă. Yeats spumega de furie, Eliot jelea, Fainlight surâde. Trist dar inteligent, accentul ei cade pe gând, iar inteligența nu are vârstă. De la Modernism la Desperado, tragedia a părăsit poemul și spaima surdă a devenit o tovarășă de fiecare clipă: Fiindcă moartea a fost întotdeauna ca o mamă sau bunică, una din ele, cineva familiar acum, că mă apropii de vremea părului cărunt, mă tem de mască mai mult decât de țeasta de sub ea. Again (Iar) e un alt joc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un alt vis, mai întunecat, unde se trezesc "unul lângă altul, iubitori, rătăciți / Și foarte osteniți". Apoi poetul se simte prizonier în vis, strigă, Tată! și fuge mereu către el, Peste pajiște, dincolo de viață, De nevastă, copii, da, O clipă, cât amândoi Aruncăm o privire casei Și dispărem printre chiparoși. Ce e interesant la poezia lui Mole este dublul sens al cuvintelor, simultaneitatea clarității și neclarului, preciziei și visării. Idiomul lui poetic e în același timp clar și încifrat. Mole
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mai mult"), "veșnic" ("veșnic tânără"), "timp" ("Timpul era un joc"). Când rimele se abat de la monotonie către imperfecțiunea asonanței, ele tânjesc după acea concentrare a ființei în suflet (Taină), la care nu se poate ajunge fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când (unde) ea (femeia, iubirea) rămâne "veșnic tânără". Pe convingerea că esențialul există dincolo de certitudine, de real și palpabil, poezia lui George Szirtes clădește un spațiu de siguranță, de intimitate împărtășită, care apără trăirea. "Sufletele animalelor" ard "pe dinăuntru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a luminii calde, e trecătoare, prea plăpândă ca să dureze, aproape neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poezie înainte să fac treizeci de ani, prin urmare aspirațiile, visele, cunoașterea poetului trebuie că mi-au influențat proza în moduri de care eu nu știu mai nimic. Pentru mine proza și frumosul sunt sinonime. Da, n-am uitat nicio clipă poezia: se vede că a migrat în proză, pur și simplu. Student: Cum vedeți viitorul literaturii? Este The Plato Papers (Documentele lui Platon) ceea ce așteptați cu adevărat? PA: Am convingerea că literatura va supraviețui. La sfârșitul veacului trecut au fost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fel publicului. Am însă convingerea că întotdeauna cartea ne va însoți. LV. Scrii ușor? Scrii mult deodată? AB. Nu. Ar fi frumos să pot scrie mult deodată, dar nu pot. Scriu greu și îndelung. Nu scriu cu bucurie decât în clipa când începe să "meargă" și simt că fac bine ce fac. LV. La ce ții mai mult din opera ta? Care e ambiția ta secretă? AB. Mi-ar place să se spună despre poezia mea că "oferă certitudini", "privește omul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să folosesc mai des rima, mai ales în volumele Gold și Daylight. LV. Birthday: A Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot, cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi? EF. Sigur că mi-au plăcut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scriu pagina asta când s-au uscat lacrimile iar norul ca fumul din horn ce se pierde în cerul senin cerul nostru, pe care sunt nori dar n-are aface, urcă fumul din mine să știi că nu fumez în clipa asta știm amândoi ce e în spatele norilor cum știu că dincolo de vocalele tale ce de-a vocale în "dragul meu"! se află sufletul și răsuflarea ta ca lacrimile mele de dincolo de vorbe, nu lacrimi de jale, nu-s din vina
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
școlii. Sudul Angliei l-am resimțit ca pe o entitate străină. Într-o zi, pe când conduceam către Tunbridge Wells, cât pe ce era să lovesc altă mașină după ce am zărit un om absolut obișnuit care traversează. Mi-a trebuit o clipă ca să înțeleg de ce: nu mai văzusem un negru de trei luni și abia atunci îmi dădeam seama. LV. Ai putea descrie clasele sociale din New York? S-au mai schimbat de când erai copil? Tu căreia îi aparții? ES. În America nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce trăiesc. Ai dreptate, iubirea e pentru mine o temă gravă. Ai dreptate și când vorbești de distanță. Ce fericit ești când te citește cineva ca lumea! Cred că distanța vine din faptul că experiența devine "a mea" abia în clipa de reflexie de după real. Nu mă prea interesează poezia care exprimă stări afective. Singura mea reacție e: Ei și ce? Spune-ne ceva ce nu știm, arată-ne lucruile într-o lumină nouă. E așa de ușor să scrii fără
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
voi da manuscrisul. Lectorul ideal? E ca și cum mi s-ar cere să-l închipui pe Dumnezeu: cineva care mă înțelege total, o inteligență atentă la fiecare cuvințel. Cineva care are dreptate prin definiție; cineva în care te poți încrede. În clipa de față am doi așa ziși lectori mentali. Amândoi scriitori, evident. Unul, poetul britanic Tim Liardet, e un vechi prieten. Avem aceleași entuziasme poetice, deși există clipe usturătoare când nu suntem de acord: dacă nu-i place un poet care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cineva care are dreptate prin definiție; cineva în care te poți încrede. În clipa de față am doi așa ziși lectori mentali. Amândoi scriitori, evident. Unul, poetul britanic Tim Liardet, e un vechi prieten. Avem aceleași entuziasme poetice, deși există clipe usturătoare când nu suntem de acord: dacă nu-i place un poet care-mi place mie, ori dacă trece printr-o etapă când scrie doar anumite genuri. Ne citim reciproc ce scriem de șase ani încoace. Celălalt este autorul macedonian
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interesante și au un mai mare potențial dramatic, dar e și mai veridic, având în vedere modul cum percepe timpul inteligența umană. Memoria nu e lineară, sare de la una la alta, și nu putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic. Nici viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar fi întotdeauna cele mai însemnate pentru noi. Nu privesc niciuna din tehnicile narative pe care le folosesc ca pe un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se pare că stăpânesc cuvintele, ci că trebuie să le aflu, și e sarcina scriitorului să încerce să exprime lucruri care pot fi în esență mult dincolo de cuvinte, sau greu de exprimat cu claritate. Deși iubesc cuvintele, nu cred nicio clipă că ele sunt un scop în sine. Ele sunt doar o fereastră. Drept care deseori cele mai izbutite cuvinte, cuvintele care comunică direct și fidel emoția, sunt aproape nebăgate în seamă. Înseamnă mult mai mult pentru mine dacă un lector spune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu totul prin surprindere, am descoperit că pictez și desenez chiar bine. Renunțasem la arte plastice ca materie pe când eram elev, la paisprezece ani, și eram considerat nepriceput, în acel moment al vieții mele. Pe de altă parte, din prima clipă când am citit un poem cu adevărat, am știut că vreau să fiu poet, iar acum aveam prilejul să fiu și pictor. Nu prea s-au bucurat părinții mei, dar am urmat facultatea de arte plastice, și anume pictura. Pe când
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat în fotoliu. Îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Octavian Augustus schimbările capătă caracter intensiv. Se schimbă instituții sociale, politice, culturale, statul devenind imperiu. Spiritul pragmatic și activ roman ca și caracterul se impun. Metropola înflorește. Filosofia lui Epictet, sclavul, consolida caracterul roman, dar și cea epicureană, a fructificării clipei, vieții, care era în mare avânt. Lucrețius îi orientează pe oameni spre natura lucrurilor prin a sa „De rerum natura“, în care autorul se ocupa de medicină și de antropologie. în această operă care a învins veacurile autorul desrie și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de bună calitate (ceas, stilou, telefon mobil) • un obiect de proastă calitate (Ex: un jaf de ceas, un hârb de computer ) • un concert, spectacol: foarte bun /foarte slab • o poezie, o pictură: foarte bună /foarte slabă 3. Gândește-te câteva clipe și spune-ne dacă folosești cel mai frecvent această structură pentru a exprima lucruri ,,de bine", aprecieri, laude, acord sau pentru a exprima atitudini de dezacord, nemulțumire, insulte, jigniri, ironii? Sau ambele în aceeași măsură? 4. Ai făcut referire la
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
vreme liniștită nu a putut observa nici un fenomen, până într-o zi, când, după ce fixase în măduva spinării unei broaște un cârlig de cupru, a închis circuitul agățând cârligul de un grilaj de fier: spasmele broaștei au apărut în aceeași clipă. Pentru a examina efectul unor descărcări mai puternice el a suspendat coapsa broaștei de tija unui paratrăsnet. Contracțiile s-au produs nu numai la fiecare descărcare electrică, ci și la trecerea norilor de ploaie. Fenomene asemănătoare cu cele de la broască
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mâinile zbătându-i-se, pur și simplu, în momentele discuțiilor prelungite, ca niște aripi grele de pelican. Umorul și ironia îi punctau orice intervenție verbală, creând astfel parcă un aer de securitate a întâlnirii, după cum nu-i erau defel străine clipele de tăcere melancolică sau reverie solitară.” SCRIERI: Turnul înclinat, București, 1966; Antù, București, 1968; 13 iluzii, Cluj, 1971; Vine istoria (în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan), Cluj, 1972; Arheopterix, București, 1973; Vara unui fost campion de pian, Cluj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
a comunica mai ușor cu cei din jurul său; descoperirea abilităților și talentelor necesare Înțelegerii teatrului și lecturii, care ni se oferă ca un conflict deschis Între spirit și viață, Între viață și iubire, Între destinul omului veșnic În neîmplinire și clipa luminoasă apărută doar efemer; exersarea memoriei și lucrarea dicției; confecționarea decorurilor; Întâlnirea cu personalități din lumea culturală a orașului; respectarea unui program de lucru impus; implicarea În organizarea unei activități de mare amploare; socializarea. Din toate aceste activități cea mai
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
dorește îngăduința de a iubi. Torturat de pasiunea iubirii, poetul inventează un cod secret de gesturi prin care să comunice cu iubita în sala banchetului, unde capricioasa Corina se află în compania soțului ei: să-și atingă obrazul dacă în clipa aceea își amintește de iubirea lor, să-și atingă lobul urechii dacă vrea să-i reproșeze ceva iubitului ei. Poetul îndrăgostit este atât de gelos pe soțul ei, încât o îndeamnă să se ferească de îmbrățișările lui, de sărutările lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Se bucurase că o secvență a visului ei de fericire s-a împlinit, își repeta cu exaltare: Am un amant, am un amant. Alerga la el ca o curtezană, dornică să-l iubească, să se piardă în brațele lui. Câteva clipe a fost fericită, simțindu-se în postura curtezanei, doar avea modele în lecturile ei, dar este nevoită să se întoarcă la realitatea umană a partenerilor ei care o răneau mereu. Cu cât îl iubea mai mult, cu atât îl detesta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
, revistă apărută la Oradea, lunar, din octombrie până în decembrie 1932. Publicația are drept țintă să răspândească „în straturi cât mai largi slova românească” și să procure cititorilor „o clipă de reconfortare morală și trupească”. Este o publicație destinată unui public larg, în scopul popularizării unor valori literare. Rubrici: „Informațiuni”, „Galantar literar”, „Curierul literar și artistic”, „Revista revistelor”. Colaborează cu versuri Horia I. Gheorghiță, George A. Petre, Constantin Doboș, Șt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288270_a_289599]
-
după alta, nu-și urmează imediat una alteia, și că se consumă un timp notabil între sfârșitul uneia și începutul celeilalte, ceea ce nu se întâmplă când ele sunt legate împreună, legătura aceasta fiind cauza că una începe obligatoriu în aceeași clipă în care se termină cealaltă." Corneille știe că plăcerea teatrală, chiar trecând prin satisfacerea verosimilului, introduce mai întâi în joc imaginația spectatorului. Este preferabil deci, după părerea lui, să nu fie precizată durata acțiunii și să se mențină un flou
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]