58,766 matches
-
000 de prizonieri. Aliații au reușit însă să evacueze 139.732 de soldați britanici și 139.037 francezi. Unii dintre soldații francezi s-au reîntors pe continent și au participat la luptele din iunie 1940, capitulând împreună cu restul forțelor armate franceze pe 25 iunie 1940.
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
A doua intervenție franceză în Mexic (), de asemenea, cunoscută sub numele de Afacerea Maximilian, Aventura Mexicană, Războiul Intervenției Franceze, Războiul franco-mexican sau al Doilea Război franco-mexican, a fost o invazie a Mexicului la sfârșitul anului 1861 de către Al Doilea Imperiu Francez, susținută la început
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
A doua intervenție franceză în Mexic (), de asemenea, cunoscută sub numele de Afacerea Maximilian, Aventura Mexicană, Războiul Intervenției Franceze, Războiul franco-mexican sau al Doilea Război franco-mexican, a fost o invazie a Mexicului la sfârșitul anului 1861 de către Al Doilea Imperiu Francez, susținută la început de către Regatul Unit și Spania. A urmat după ce președintele Benito Juárez a suspendat plata dobânzilor
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
A doua intervenție franceză în Mexic (), de asemenea, cunoscută sub numele de Afacerea Maximilian, Aventura Mexicană, Războiul Intervenției Franceze, Războiul franco-mexican sau al Doilea Război franco-mexican, a fost o invazie a Mexicului la sfârșitul anului 1861 de către Al Doilea Imperiu Francez, susținută la început de către Regatul Unit și Spania. A urmat după ce președintele Benito Juárez a suspendat plata dobânzilor către țările străine pe 17 iulie 1861, acest lucru cauzând furia acestor trei creditori. Împăratul Napoleon III al Franței a fost instigatorul
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
a primi plățile de la Mexic. La 8 decembrie flota și trupele spaniole au ajuns la principalul port din Mexic, Veracruz. Când britanicii și spaniolii au aflat că Franța planifica să captureze tot Mexicul, s-au retras rapid din coaliție. Invazia franceză ulterioară a dus la Al Doilea Imperiu Mexican. În Mexic, imperiul impus de francezi era susținut de clerul romano-catolic, multe elemente conservatoare ale clasei superioare, și unele comunități indigene; mandatul prezidențial al lui Benito Juárez (1858-1871) a fost întrerupt de
Intervenția franceză în Mexic () [Corola-website/Science/333952_a_335281]
-
acum. În sezonul 2013-2014 s-a transferat la Dinamo București, unde sunt legitimați și colegii săi de lot olimpic Tiberiu Dolniceanu și Iulian Teodosiu. Cu Dinamo a participat la Cupa Europei la Gödöllő. Dinamoviștii au trecut în finală de echipa franceză Pau și au păstrat medalia de aur. La Campionatul European din 2014 de la Strasbourg a fost eliminat în primul tur de cvadruplul campion olimpic Aldo Montano. La proba pe echipe, România a pierdut cu Belarus în sferturi de finală și
Ciprian Gălățanu () [Corola-website/Science/333957_a_335286]
-
și dintre care o parte făceau obiecte din lemn, mai ales albii. Termenul „băiaș” tradus printre altele cu "Löffelzigeuner" „țigan lingurar”, apare și în 1836, într-o lucrare a preotului luteran Andreas Clemens din Sibiu. Într-o lucrare în limba franceză din 1837, Mihail Kogălniceanu menționează ca două subgrupuri ale țiganilor domnești rudarii sau aurarii și lingurarii, pe aceștia din urmă calificându-i drept „cei mai civilizați”. Primul autor croat care menționează prezența unor băieși în Slavonia este învățătorul Ferdo Hefele
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
și lui „băieși” le corespund exact etnonimele "bajaši", "beások" și "bajáši", folosite în literatura de specialitate croată, maghiară, respectiv slovacă. În limba engleză se găsesc "Boyash", "Bayash", "Banyash", "Bunyash" sau "Beash", termeni preluați ca atare și în lucrări în limba franceză. În acestea se mai găsesc și variante ca "Béaches" sau "Bayaches". Toate aceste variante provenind din termenul românesc "băieși" sunt folosite ca etnonim general în mediul academic, chiar dacă nu este endonim pentru toți membrii acestei etnii. După ce au abandonat activitatea
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
(n. 18 decembrie 1987 - d. 24 martie 2015, Prads-Haute-Bléone, Franța) a fost un pilot german, care a lucrat pentru compania low-cost Germanwings. A fost copilotul Zborului 9525, care s-a prăbușit la 24 martie 2015 în Alpii francezi, soldându-se cu moartea tuturor celor 149 de persoane aflate la bord. Ancheta preliminară a autorităților franceze și germane a găsit indicii concludente că Lubitz ar fi provocat intenționat accidentul, pe fondul unor probleme psihice. a copilărit în Neuburg an
Andreas Lubitz () [Corola-website/Science/333967_a_335296]
-
german, care a lucrat pentru compania low-cost Germanwings. A fost copilotul Zborului 9525, care s-a prăbușit la 24 martie 2015 în Alpii francezi, soldându-se cu moartea tuturor celor 149 de persoane aflate la bord. Ancheta preliminară a autorităților franceze și germane a găsit indicii concludente că Lubitz ar fi provocat intenționat accidentul, pe fondul unor probleme psihice. a copilărit în Neuburg an der Donau (Bavaria) și în Montabaur (Renania-Palatinat). Mama lui este profesoară de pian, iar tatăl său om
Andreas Lubitz () [Corola-website/Science/333967_a_335296]
-
Henri Paul Julien Dutilleux (n. 22 ianuarie 1916, Angers - d. 22 mai 2013, Paris) este un compozitor francez de muzică clasică din epoca modernă și contemporană. s-a nascut pe 22 ianuarie 1916 în Angers , în departamentul Maine-et-Loire. Copilăria și-a fost petrecut-o în departamentul de Nord al Franței. În 1926 este admis la Conservatorul din Douai
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
în anul 1939, studiază intens muzica lui Vincent d'Indy, lui Stravinski și a lui Albert Roussel. În 1942, Dutilleux ocupă pentru câteva luni funcția de dirijor de cor la Operă din Paris iar în 1944, lucrează în domeniul audiovizualului francez, unde este responsabil pentru serviciul de Ilustrații muzicale. Își dă demisia în anul 1963 pentru a se dedica în întregime compoziției. În 1961, este numit de către Alfred Cortot profesor de compoziție la Școală Normală de Muzică din Paris, unde ocupa
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
vieții sale în jurul lumii, fiind considerată în unanimitate deja ca fiind clasică. Deși a primit în ianuarie 2004 demnitatea în grad de "Mare Cruce" a Ordinului Național de Merit al Legiunii de Onoare (cea mai înaltă distincție acordată de statul francez), nici un reprezentant al statului nu a participat la înmormântarea să. Henri Dutilleux a primit Premiul Ernst von Siemens pe 29 ianuarie 2005 (la vârsta de 89 de ani). Acest premiu, considerat " Premiul Nobel pentru muzica", a răsplătit, potrivit juriului, "unul
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
ianuarie 2005 (la vârsta de 89 de ani). Acest premiu, considerat " Premiul Nobel pentru muzica", a răsplătit, potrivit juriului, "unul dintre marii artiști ai contemporane" a cărui producție "organică" se distinge prin "claritatea poetica". Henri Dutilleux este al treilea compozitor francez (după Olivier Messiaen și Pierre Boulez) onorat cu acest premiu, fiind acordat prima dată lui Benjamin Britten, în 1974. Din 1973, devine membru asociat al Academiei Regale din Belgia, iar din 1981, membru de onoare al Academiei Americane și al
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
primește Marele Premiu Național de Muzică pentru întreaga sa creație. În principal orchestrale, creația să conține un număr relativ restrâns de piese pe care le-a ales, fără însă să renunțe să le îmbunătățească. [[Categorie:Compozitori de operă]] [[Categorie:Compozitori francezi]] [[Categorie:Marea Cruce a Legiunii de onoare]]
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
rănilor suferite de Richard, loviturile primite în cap retezându-i mare parte din scalp și din păr, împreună cu osul craniului. Alte izvoare contemporane fac referire explicit la rănile la cap și la armele cu care a fost omorât Richard; cronicarul francez scria că „unul din galezi a venit apoi după el și la omorât lovindu-l cu o halebardă”, iar "Balada lui Lady Bessie" consemna că „i-au lovit coiful de cap până i-a ieșit creierul cu sânge.” Asemenea relatări
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
pentru problemele emigrației evreiești la Ambasada Israelului la București. David Ghiladi stăpânea din copilărie limbile ebraică, idiș, maghiară, germană, română și cehă. El a tradus în ebraică poezii de Rainer Maria Rilke, (Cartea imaginilor), de Charles Baudelaire, poezii din romantismul francez, precum și din literatura maghiară. A scris cărți dedicate picturii, istoriei evreilor din Transilvania, precum și versuri. David Ghiladi a fost căsătorit cu Helen Lea, până la moartea acesteia în anul 1974. Fiica lor este scriitoarea israeliană de limbă ebraica Shulamit Lapid, care
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
Vestul țării, denumită Irodalmi Jelen Könyvek. După trecerea în noul mileniu, publică o serie de volume de versuri, impunându-se în literatură și ca un prozator de prestigiu. Scrierile sale au fost traduse în numeroase limbi (printre altele în engleză, franceză, germană, română, rusă și poloneză). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1983, al Ligii Scriitorilor Maghiari din Ardeal (E-MIL), al Uniunii Scriitorilor din Ungaria. Drept recunoaștere a meritelor sale literare, în 2012 obține din partea statului maghiar
Böszörményi Zoltán () [Corola-website/Science/333983_a_335312]
-
muzicală medială este fondată în anul școlar 1956/1957 și este un momentul cel mai important pentru educație muzicală în Krajina bosniacă (Craina). Ore în școală nou-înființată a fost: Ore generale a fost limba sârbocroată, istorie, limbi străini (germană, rusă, franceză) și sport. În 1956 școala a schimbat nume în "Muzička škola u Banjoj Luci" (română: Școala muzicală în Banja Luka (Banea Luka) ) Sub nume acest, școală a făcut că doi școli muzicale: Școala inferioară și Școala medială. De atunci pâna
Muzička škola quot;Vlado Miloševićquot; () [Corola-website/Science/333996_a_335325]
-
de suflat, chitară, acordeon și tamburica (tamburița) și mai mult de 100 școlari în Școala medială în doi profile: interpret muzical și colaborator muzical. Instrumente în Școala muzicală sunt: acordeon, vioară, viol, violoncel, flaut, oboi, clarinet, saxofon, trompetă și corn francez. Școlari are activitate de concerte mare. În școala are patru concerte după un an școlar care se numește "interni čas", pl."interni časovi" (în traducere libert "ore interne"). În Banski dvor, școlari are patru concerte după un an care se
Muzička škola quot;Vlado Miloševićquot; () [Corola-website/Science/333996_a_335325]
-
la Campionatul Mondial din 2011. În 2012, Asma El Ghaoui a fost declarată cel mai bun pivot la Campionatul African de Handbal Feminin din Maroc. În septembrie 2013, după accidentarea pivotului Priscilla Marchal, handbalista tunisiana a fost transferată de clubul francez HBC Nîmes, pentru care a jucat un sezon. În 2013, El Ghaoui a fost componentă a echipei Tunisiei care s-a clasat pe locul 17 la Campionatul Mondial din Șerbia. Din Franța, Asma El Ghaoui s-a transferat în 2014
Asma El Ghaoui () [Corola-website/Science/333991_a_335320]
-
Wales" a fost forțat să se retragă, după ce a fos avariat. Comandantul lui "Bismarck", avariat la rândul lui, i-a cerut celui de pe "Prinz Eugen" să își continue de unul singur misiunea, în vreme ce primul urma să se îndrepte spre portul francez St Nazaire, care era singurul port la Atlantic cu un doc uscat cu dimensiunile suficient de mari pentru ca să permită începerea reparațiilor. "Bismarck" a fost interceptat de britanici și scufundat în largul Atlanticului. Divizia de informații a Marinei britanice a propus
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
planul a fost prezentat Amiralității, responsabilii navali au refuzat să îl sprijine. Pierderea sigură a unui distrugător și probabilă a celui de-al doilea pentru distrugerea unui doc a fost considerată inacceptabilă. Ei au sugerat folosirea unui vas al Forelor Franceze Libere - distrugătorul "Ouragan" - și a unei flotile de vedete rapide pentru transportul și evacuarea comandourilor. Aprobarea pentru misiunea care a primit numele de cod "Chariot" a fost dată pe 3 martie 1942. Folosirea unui vas al Franței Libere implica utilizarea
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Ouragan" - și a unei flotile de vedete rapide pentru transportul și evacuarea comandourilor. Aprobarea pentru misiunea care a primit numele de cod "Chariot" a fost dată pe 3 martie 1942. Folosirea unui vas al Franței Libere implica utilizarea utilizarea luptătorilor francezi evacuați în Anglia și creștea periculos de mult numărul celor care erau la curent cu raidul. Prin urmare, factorii de decizie britanici au hotărât ca marina britanică să folosească unul dintre distrugătoarele proprii. În același timp, RAF s-a plâns
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
stagiar în șatierele navale ale companiei GWR și al cărui tată a fost căpitanul docurilor din Cardiff. În 1940, în timp ce activa în cadrul Corpului Expediționar Britanic din Franța, a avut ca sarcină să cerceteze procedeele prin care puteau fi distruse porturile franceze mai înainte ca acestea să fie capturate de germani. unul dintre porturile pe care le-a studiat a fost și St Nazaire. Pritchard a prezentat un raport cu privire la metodele de distrugere a docurilor. Germanii aveau în St Nazaire și în
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]