575,306 matches
-
cu scandalurile periodice de pomină”, scria Cezar Petrescu într-o prefață publicată ulterior. În opinia criticului Eugen Lovinescu, romanul "Întunecare" are o tematică sămănătoristă. Tânăr avocat cu o carieră promițătoare, provenit din mediul rural, Radu Comșa a pătruns în înalta societate, devenind asociatul moșierului și deputatului Alexandru Vardaru, precum și logodnicul fiicei acestuia. Personajul continuă să se simtă solidar cu lumea satului pe care l-a părăsit și cu colegii cu care a înfruntat mizeria din anii studenției și începe să-și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
intern”". Comșa se rupe după război de familia Vardaru, simțind că nu mai are nimic în comun cu aceasta. Încearcă să-și refacă viața, dar este izolat social din pricina infirmității. El trăiește decepții succesive și apoi deziluzia majoră că schimbarea societății pe care o visa în tranșee nu va avea loc, sacrificiile făcute de generația sa fiind zadarnice. Personajul se simte invidios pe liniștea celorlalți: oameni care nu au idealuri și prin urmare nici suferințe. Deznădăjdea îl împinge către sinucidere. Mai
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Deznădăjdea îl împinge către sinucidere. Mai multe personaje ale cărții (Radu Comșa, Onisfor Sachelarie, Stelian Minea, Mihai Vardaru, Gabriel Ghenea, Bogdan Cernegură, Vasile Mogrea) își exprimă speranța că războiul va aduce transformări sociale și economice și o schimbare morală a societății, trăind o stare de derută. Un rătăcit al acestei generații, adolescentul Mihai Vardaru, susține entuziasmat virtuțile războiului, visând să devină erou: "„Simt că am să săvârșesc o faptă bravă. Numai să nu se sfârșească războiul până îmi vine rândul și
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
au luptat în tranșee se vor spulbera în anii de după război, odată cu conștientizarea foștilor combatanți că nu au fost în definitiv decât o masă de manevră și că fac parte dintr-o „generație pierdută”. Purificarea morală nu se produce, iar societatea este dominată de „mulțimea zgomotoasă de furnizori lacomi, de cocote luxoase, de politicieni venali, pletora aceasta de paraziți cari furnica pe străzile neîndestul de încăpătoare, alergând târâtă de viciile, de plăcerile, de pasiunile ei, avidă și nervoasă...”. Neputința personajelor de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
la izolarea lor pe plan social. Autorul considera că Radu Comșa este un „om de prisos” (tip uman frecvent întâlnit în literatura rusă, îndeosebi în scrierile lui Turgheniev), adică un om izolat din cauza faptului că se afla în dezacord cu societatea vremii, și-și mărturisea propria neputință de a-i oferi o soartă favorabilă: „lipsit de orientare ca și acest intelectual, n-am fost in stare să-i găsesc, ca scriitor, soluția salvatoare. N-am știut să-l izbăvesc. M-am
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Stanomir cataloga realismul romanului ca „vizionar și pasional-ideologic”, deoarece autorul încearcă să înfățișeze profunzimea obsesiilor și viselor unei generații revoltate în care se întrevăd vocile profetice ale viitorului. "Întunecare" este, în opinia criticului Ov.S. Crohmălniceanu, „rechizitoriul pe care-l face societății românești postbelice o generație înșelată”. Radu Comșa se înscrie în linia genealogică a inadaptaților sociali precum Dan al lui Alexandru Vlahuță sau Andrei Rizescu al lui Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, participarea sa la război provocându-i o radicalizare intelectuală ce stă
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
sa la război provocându-i o radicalizare intelectuală ce stă la baza unei revolte sociale greu de imaginat în atmosfera încă patriarhală a României interbelice. Cicatricea purtată de personaj este o marcă vizibilă a unui dezechilibru indus de război în societatea românească, declanșând energii reprimate mult timp către producerea unei schimbări morale necesare. Comșa încearcă să iasă din mediocritatea confortului burghez, tânjind către o rânduială nouă pe care o visase în tranșee. El nu-și găsește liniștea și coboară treaptă cu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
se revoltă inutil). Ratarea personajului se datorează, potrivit istoricului literar Dumitru Murărașu, dezrădăcinării de lumea satului (evidentă mai ales cu prilejul călătoriei către satul natal pentru a participa la înmormântarea mamei) și neputinței de a mai trăi emoțiile umane în societatea urbană artificială. Radu Comșa devine un inadaptat suspendat sufletește între două medii sociale: burghezia pe care o respinge și țărănimea de care se îndepărtase. Mircea Eliade considera că această temă (eterna înfrângere a „poetului”, eterna victorie a „politicianului”) este un
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ale cărții, sublocotenentul Bogdan Cernegură, ca erou central al romanului "Ochii strigoiului" (1939-1941), imaginând revenirea acestuia printre oameni după ce zăcuse 20 de ani în spital în urma unei răni la cap ce-l făcuse să-și piardă memoria. Personajul descoperă o societate contemporană cu totul opusă celei pe care o visase în tranșee, contemplând-o cu „ochii strigoiului”. Problematica războiului apare în mai multe romane ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
opusă celei pe care o visase în tranșee, contemplând-o cu „ochii strigoiului”. Problematica războiului apare în mai multe romane ale lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism cu privire la destinul societății întregi. Drama ratării intelectualului onest se desfășoară pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați, deplasările epuizante ale trupelor și refugiul dureros din calea ocupanților. Capitolul „Avuzul
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
străbăteau înaintând grăbit camioanele care zguduiau pământul; câte-o trăsură de oraș cu cauciuc, un automobil la geamul căruia mârâia un cățel mic cât un pumn și arogant ca un grof”". Autorul conferă romanului o forță critică apreciabilă, dezvăluind incapacitatea societății de a-i reintegra în cadrul ei pe foștii combatanți și de a se reforma din punct de vedere moral. O viziune simplificatoare a raporturilor umane determină împărțirea societății în două universuri ireductibile: cei care au luptat pe front și cei
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ca un grof”". Autorul conferă romanului o forță critică apreciabilă, dezvăluind incapacitatea societății de a-i reintegra în cadrul ei pe foștii combatanți și de a se reforma din punct de vedere moral. O viziune simplificatoare a raporturilor umane determină împărțirea societății în două universuri ireductibile: cei care au luptat pe front și cei care au rămas acasă între care se manifestă o opoziție de clasă. Membrii celor două universuri se solidarizează unii cu alții: tinerii ofițerii se împrietenesc cu soldații țărani
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
strivește visurile indivizilor. Tânărul scriitor Mircea Eliade publica la 20 mai 1927 o cronică nepărtinitoare despre primul volum al cărții în ziarul "Cuvântul" (condus de profesorul Nae Ionescu) în care evidenția imaginea autentică a anilor grei ai Primului Război Mondial, precum și a societății contemporane românești prezentată de romanul lui Cezar Petrescu. „Oglinda pe care mi-a dat-o Cezar Petrescu, e cea a unei lumi, am spune, veștede, putrede, descompuse dacă nu am întâlni atâtea cunoștințe pure, torturate de tragicul cotidian fără a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
am întâlni atâtea cunoștințe pure, torturate de tragicul cotidian fără a fi răpuse. "Întunecare" nu e numai romanul războiului nostru, cu eroismul autentic, cu mizeriile, cu suferințele și dezgustul lui. E și o viziune pe alocuri dureros de plastică a societății contemporane românești, pe care războiul a rupt-o în două, a însângerat-o fără a o schimba. O frescă străbătută de impulsuri epice ale burgheziei. Pentru cea dintâi oară, în proza românească, burghezia se vădește complet și autentic”, scria, printre
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
care au susținut că lipsa contactului direct cu viața din scrierile lui Alexandru Vlahuță sau Barbu Delavrancea au făcut ca acestea din urmă să fie uitate la scurt timp după ce au fost publicate. Principala calitate a romanului o constituie evocarea societății românești în perioada Primului Război Mondial și apoi în anii imediat următori. Criticul Eugen Lovinescu îl considera „cel mai bogat și, într-un fel, mai reușit, roman al războiului nostru de întregire națională”, recunoscându-i marea putere de evocare socială și chiar
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
analiză psihologică, destul de rară la scriitor. Perpessicius scria, de asemenea, într-o cronică din anul 1929: „Dacă se poate vorbi de un roman, nu atât rechizitoriu, dar icoană a războiului nostru, cu toate stările lui de suflet, de variații ale societății, cu pervertiri sau eroisme anonime ale neamului nostru, este desigur, vastul roman «Întunecare» al domnului Cezar Petrescu”. O opinie similară a formulat-o jurnalistul Pamfil Șeicaru care scria că "Întunecare" este „cel mai complect și mai debordant de viață document
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pervertiri sau eroisme anonime ale neamului nostru, este desigur, vastul roman «Întunecare» al domnului Cezar Petrescu”. O opinie similară a formulat-o jurnalistul Pamfil Șeicaru care scria că "Întunecare" este „cel mai complect și mai debordant de viață document asupra societății românești dintre 1915 și 1919”, „un roman de definire a unei societăți” cu o construcție literară apropiată de cea a romanului "Război și pace" al lui Tolstoi, în care personajele se avântă exaltate și amăgite de un ideal pentru a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
al domnului Cezar Petrescu”. O opinie similară a formulat-o jurnalistul Pamfil Șeicaru care scria că "Întunecare" este „cel mai complect și mai debordant de viață document asupra societății românești dintre 1915 și 1919”, „un roman de definire a unei societăți” cu o construcție literară apropiată de cea a romanului "Război și pace" al lui Tolstoi, în care personajele se avântă exaltate și amăgite de un ideal pentru a cădea brusc în negura anonimatului. Cartea transmite cititorilor, în opinia sa, o
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
era în mijlocul unui proces de divorț. Rudele și foștii vecini ai tunisianului au spus că acesta se mutase în Franța în 2005 și își vizitase ultima dată familia în 2012. Acesta avea dificultăți financiare și lucra că curier pentru o societate comercială "situată într-o zonă industrială din Carros", achiziționându-și permisul de camion cu mai puțin de un an înainte de atac. Părinții lui Bouhlel sunt divorțați. Bărbatul de 31 de ani, despre care se spune că ar avea trei copii
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
Swami (25 aprilie 1922 - 23 noiembrie 2001) a fost un discipol al lui Swami Sivananda Saraswati și a îndeplinit funcția de secretar general al Societății Vieții Divine din Rishikesh (India) din anul 1958 până în anul 2001. Autor a mai mult de 40 de cărți și ținând cursuri pe scară largă pe teme de yoga, religie și metafizică, Krishnananda a fost un teolog, yoghin, filosof și
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
yoghin, filosof și este considerat sfânt de către discipolii săi hinduși. Krishnananda fost președinte al Sivananda Literature Research Institute și al Sivananda Literature Dissemination Committee. El a servit timp de 20 de ani ca redactor la "Divine Life", revista lunară a Societății Vieții Divine. Subbaraya, redenumit Swami Krishnananda de către mentorul său, Swami Sivananda Saraswati, s-a născut la 25 aprilie 1922 într-o familie Madhva. El a învățat limba sanscrită la o vârstă fragedă și a început să citească și să memoreze
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
Sivananda, a scris prima lui carte intitulată "Realisation of the Absolute". (notă: Prefața cărții scrise de Swami Krishnananda este datată 1 august 1947. Introducerea scrisă de Swami Sivananda este datată 8 septembrie 1947). În 1961 a devenit secretar general al Societății Vieții Divine. El și-a petrecut viața în ashram, ținând prelegeri și scriind peste 40 de cărți despre filozofie, scripturi hinduse, yoga, meditație, misticism și poezie până la moartea sa, ce a avut loc la 23 noiembrie 2001. Swami Krishnananda a
Krishnananda Saraswati () [Corola-website/Science/336553_a_337882]
-
isteric, aceste enunțuri au fost preluate fără nici o examinare suplimentară Dar nici măcar un an mai târziu, cel puțin jurnalul renumit "Der Tintling" a revocat articolul din februarie 2015, publicând rezultatele efectuate de profesorul dr. Siegmar Berndt, micolog, toxicolog și pentru „Societatea Germană pentru Micologie”, care a dovedit, că o persoană cu o greutate de 70 kg ar trebui să mănânce aproximativ 46 kg de ciuperci proaspete ale acestei specii pentru a căpăta probleme. Mai departe a calculat, că și atunci, în
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
Filarmonicii, unde a coordonat instituția timp de 23 de ani. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 2 august 2013. A fost un medic chirurg, profesor și rector al Institutului de Medicină Timișoara, președinte al Societății Române de Flebologie. A fost membru activ al Academiei Romane. A fost, de asemenea, pictor, scriitor și jucător de șah. A organizat clubul de șah medicina Timișoara și a fost președinte de onoare al Federației Române de Șah. Bustul său a
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Ecaterina din Timișoara. Bustul său a fost realizat de și dezvelit la 9 mai 2015. A fost comite suprem al comitatului Timiș-Torontal (1871-1889), prefect al Timișoarei (1875-1889). Academician, jurist, scriitor, istoric, colecționar de artă și mecena. A fost președinte-fondator al Societății de Arheologie și Istorie din Ungaria de Sud (Banat). Și-a donat prin testament Muzeului de Artă colecția sa de pictură, grafică și artă decorativă italiană, flamandă, germană, austriacă, maghiară și bănățeană. Bustul său a fost realizat de Béla Szakáts
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]