65,481 matches
-
Fiul Său În lume ca prin puterea Duhului Sfânt să mântuiască lumea. Un pic mai Încâlcit mi s-a părut de data aceasta cuvântul de folos al părintelui Valeriu Moise, dar până la urmă cei prezenți la Sfânta Liturghie au plecat acasă lămuriți, convinși fiind că această Trinitate este indestructibilă. Confuziile din lumea de azi - afirmă Paul Aretzu Într-un interviu acordat lui Horia Bădescu (Steaua, mai 2012) - sunt cauzate de eclectism, de religiile propagate prin mass-media, de lipsa de cultură, de
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Adrian sustrăgându-se din motive numai de el știute. La un pahar de vin și o farfurie de cartofi prăjiți am pus țara la cale, În speranța că toată această tevatură se va sfârși cât de repede. Deși frânt, Întors acasă pe la 19, am cules cronica literară Încredințată de domnul Grigore Codrescu, pe care nici de data aceasta nu l-am putut refuza, mai ales că scria despre volumul de critică al prietenului comun, Mircea Dinutz. 7 iunie 2012 Zi În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
acest an ale revistei Cronica, apoi cu scriitorul Victor Mitocaru, Încă În convalescență, ce mergea În aceeași direcție, iar la sediul bibliotecii, cu criticul Grigore Codrescu și prozatorul Gheorghe Drăgan, de la care am aflat noutăți literare și nu numai. Revenit acasă, mi-am Întors pe dos maldărele de reviste, Încercând să mai scap de o parte dintre ele, Însă n-am făcut mare brânză, așa că, fiind trecut de miezul nopții, mă duc la culcare. 8 iunie 2012 Ieri am dăruit primele
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
iunie 2012 S-a dus deja prima săptămână din Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Cincizecimii, cum se numea În vechime, datorită darurilor primite de Sfinții Apostoli de la Sfântul Duh. La Buna Vestire, a fost o Liturghie liniștită, dar acasă am găsit furtună. Ionuț și Geanina s-au certat ca niște copii necopți la minte de la o... bluză roz. Țepoși amândoi, n-a vrut să cedeze niciunul. Am purtat, separat, câte o discuție părintească, Însă nu am certitudinea că dojana
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Calistrat Costin m-a invitat la o discuție restrânsă, la sediul Filialei USR. Deși pe parcursul celor peste două ore, cât a durat Întrevederea, n-am băut decât conținutul a 3 pahare cu vin de Pietroasele, la 21, când am ajuns acasă, eram toropit și moleșit de-a binelea. Ca să-mi revin, m-am Întins câteva minute, numai că am adormit și, trezit la 23, mi-am dat iarăși noaptea peste cap, mai mergând la calculator, mai Încercând să ațipesc, dar fără
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Cu recunoștință, dl. Cornel Galben Înv. I. Iordache (Ioana Iordache Baltag - Întoarcere În timp, Editura Grafit, 2011). 8 iulie 2012 Adaug noi autografe: D-lui Cornel Galben din partea unui suflet ce vibrează de emoție și bucurie cu prilejul Întâlnirii aici, acasă la dumneavoastră, la Bacău. 26 mai 2001 (Gabriel Dragnea, Aici nu sunt cuvinte, Editura Amurg sentimental, 2001); Istoricului literar Cornel Galben, cu prietenie și cu prețuire. Viorel Savin, la Buhuși, În 21 oct. 2004 (Comedii triste, Editura Casa Scriitorilor, 2004
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
și Sfânt“, mânat mai mult de dorința de a-i face legătura cu Magdalena, pe care a promis că Încearcă să o ajute. Mi-a oferit În dar o plăcintă cu dovleac, pe care am savurat-o imediat ce am ajuns acasă. Deși Începusem ambalatul cu multă vreme În urmă, la 8, când trebuia să vină șoferul, Încă mai așezam cărți și reviste În colete, spre indignarea lui Ionuț, care de data aceasta a fost de nota 10, Însoțindu-mă și ajutându
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
mici, 3 saci, mai multe plase etc.). Cred ca s-au crucit cei ce la Mănăstire când au văzut atâtea bagaje, iar Părintele Casian m-a și taxat cu destulă finețe. Și Încă am lăsat o droaie de alte lucruri acasă, de care mi-am adus aminte pe traseu. Odată instalată „arhiva“ În chilie, am și intrat În... pâine, părintele trimițându-mă să trag clopotul de 40 de ori, vestind Începerea vecerniei, pe parcursul căreia am și citit la strană. A urmat
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
se va ocupa el de virarea cât mai rapidă a banilor În contul editurii. Am fost plăcut surprins să aflu că e nelipsit de la Liturghie și m-a chestionat În amănunt despre viața din mănăstire și adaptarea mea acolo. Revenit acasă pe la 18, am degustat fasolea bătută oferită de nora mea, iar acum Încerc să văd ce mai pot face Înainte de a trece la rugăciune și apoi la somn. Până una-alta, să mai notez câteva autografe de pe cărțile de care
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
frig și presat de timp, n-am mai zăbovit decât un sfert de oră pentru a răscoli prin sipet, iar la 15,30 am luat-o spre Bacău, unde am ajuns după ce am găsit o ocazie. Ajuns la 17,30 acasă, n-am mai fost În stare de nimic. 15 decembrie 2012 Gerul s-a Înăsprit, așa că am stat În casă, unde am Încercat să fac ordine În balamucul din sufragerie, sporit și mai mult de Ionuț, care s-a grăbit
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile, ca să fie tacâmul complect și am început să coborâm, bucuroși că acțiunea a reușit. Deodată, colegul meu de ispravă, calcă pe o ramură mai slabă, care se rupe cu zgomot și-i alarmează
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de alte hohote de râs. A doua zi dimineața, cu o seriozitate greu impusă, ne-am luat rămas bun de la călugări, le-am mulțumit pentru buna primire și am pornit spre casă, iarăși cu un marfar. Dar tot drumul până acasă nu am contenit să râdem. Fiecăruia îi venea în minte fel de fel de idei, pe marginea celor trăite. Când termina unul începea altul. Nu știu dacă vreodată de atunci am râs atât de mult și cu atâta poftă. Singurul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de sihaștri, profesorul Viforeanu, (care locuia și el întrun mic spațiu în internat), în frig, ronțăind dintr-o bucată de pâine uscată pe masă, Ne-a întrebat cu o voce blândă, mi s-a părut chiar duioasă, de ce nu mergem acasă. I-am spus că eu locuiesc departe și nu am bani de drum iar Sirețchi nu prea are unde merge. Mi s-a părut că i s-au umezit ochii, N-a scos o vorbă, a ieșit și s-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
întors peste câteva minute cu două bilete de călătorie, gratuite. - Aveți aici două bilete de drum cu care puteți merge unde doriți. Ne-a mângâiat pe cap și a ieșit. Noi, cu Sirețchi, ne-am hotărât să plecăm la mine acasă în Banat. Am făcut atunci o frumoasă călătorie, trecând prin București, pe care Sire îl vedea pentru prima oară. Cine și-ar fi putut închipui că aceasta va fi reședința lui de o viață, și că va ajunge profesor la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de doisprezece ani: nu și în cazul meu, care sunt pasionat de cuvinte - citesc dicționarul ca pe o carte de basme...): Așadar este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dubiței, sosire anunțată de un zgomot infernal de motor hodorogit și hop, ne repezim, suntem primii la coadă, luăm pâinea după rație, pe cartelă, adică nu cât ne trebuie, ci cât ni se îngăduie, pâinea e caldă, fierbinte chiar, până acasă mâncăm jumate din ea...) Mai există și câteva camioane, dar astea nu se pun. A, să nu uit, mai este și o Skodă roșie, dar asta se ivește doar când și când, își face apariția cu ea de la București băiatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
verbului ăstuia a ridica, folosit aici, cum adică ridicați, ridicați în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai întorc niciodată acasă. Repet, la început, mai ales, nu pricepeam nici în ruptul capului cum vine asta... Ei, dacă am stat și am numărat cu atenție, iată, au ieșit la numărătoare, totuși, destule mașini. Cert e că azi, în primazi a anului, nici una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prânzului, nici unul dintre noi nu s-a îndurat să meargă la masă și apoi habar n-am avut când zburase vremea și se lăsase seara, iar noi tot pe pârtie eram, nedezlipiți de ea, probabil mă așteaptă o ceartă bună acasă, de nu cumva o să încasez chiar o mamă de bătaie. Dar ce contează, e atât de bine la derdeluș, dacă s-ar putea, mi-aș petrece întreaga viață aici, la săniuș. Și totuși, această fericită primă zi a anului 1956
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din piele de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi distruse? - gândul acesta mă tiranizează și mă împiedică să simt durerea, mă împiedică să mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care le voi fi suferit în timpul căderii. Prietenii mei înțeleg că mă aflu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce lămuriri: Am căzut când ne dădeam cu sania, băiatu ăsta și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează el. 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bună zi, am luat un unu cât mine de mare la geografie, eu, care consideram că e sfârșitul lumii atunci când întrerupeam șirul de cinciuri cu vreun patru nefericit. Era o lecție despre planete, sistem solar, pământ și lună. Citisem o dată acasă totul și avusesem impresia că știu. Profesorul de geografie, domnul Tănăsescu, un domn pedant și tobă de carte, exasperat de neștiința câtorva dintre elevii din clasa noastră, pe care-i ascultase strigând catalogul, m-a scos la tablă pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mea publică îi umplea de bucurie: se dovedea că nu numai ei au limite, slăbiciuni, ci și eu, care de prea multe ori părusem că le știu pe toate, ei da, nimeni nu e supraom, acum se puteau duce liniștiți acasă cu note mici, dacă și Veniamin a încasat un unu. În pauză chiar m-au servit cu mere și cu biscuiți Eugenia, voiau nu atât să mă consoleze, cât să-și manifeste recunoștința fiindcă, în sfârșit, nu-i mai complexam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
formase o pojghiță subțire de gheață pe bălțile de la marginea orășelului nostru...), m-am luat după Cornel, un puști mai mare doar cu un an decât mine, dar care fuma, ba chiar fugise pentru o zi și o noapte de acasă, m-am luat după el și am făcut baie în Dunăre pe vremea aia. Eram cu toții vreo cinci-șase inși, ne-am furișat pe mal, într-un loc ascuns de privirile curioșilor, ne-am dezbrăcat în pielea goală (eu eram pirpiriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
speriat și noi, nici nu știu cum am sărit din pom și am zbughit-o de acolo, am fugit cât ne țineau picioarele, să nu cădem în mâinile paznicului. N-am căzut, dar eu am rămas fără fes. Cum să mă înfățișez acasă fără fes? Ca și în cazul ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în cazul ghetelor, și acum eram tare necăjit, sunt afectat ori de câte ori se întâmplă să pierd sau să stric ceva, fiindcă mi-e limpede că ai mei n-au bani, se lipsesc de multe pentru noi, copiii. Mi-am făcut apariția acasă fără căciulă. Am îndrugat verzi și uscate: că pe stradă, un băiat, unul care habar n-am cine e, mi-a furat din cap fesul și dus a fost. Mama, era doar ea acasă, s-a uitat la mine fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]