58,470 matches
-
draperii (tapetae); casetă pentru oferte: thesaurus. Altar: altar pentru sacrificiile de animale; altar pentru tămâie: foculus. Statuia zeității: simulacrum, signum. V. Material pentru cult Animale pentru jertfe sângeroase (vite mari, mici; după vârstă, culoare, sex; nu se foloseau pești). Plante: flori - cununi - fructe; parfumuri vegetale (thus); pentru purificare: tulpini de bob sec; cereale, fructe; lemn: lemnul unui arbor felix. Uleiuri, grase (adeps); minerale (sulf/sulphur pentru purificare). Aluaturi: pâini, prăjituri, plăcinte/turte (popana, phthies), găluște, pâini modelate; mola salsa. VI. Acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care se solidifica ceara topită În apă, studiau cântecul sau zborul păsărilor, cercetau mișcările flăcărilor, Întocmeau horoscoape. Existau și practici mai simple, cu caracter familiar, cum ar fi cea care amintește de obiceiul nostru de a rupe petalele unei flori: o femeie trasa la Întâmplare În cenușa din cămin câteva linii pe care mai apoi le număra; dacă era un număr par, prevestirea era favorabilă. Nu trebuie să ne surprindă că toate aceste practici private au supraviețuit chiar și după
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița și poeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
1923), cu privire la sacrificiul ostașilor din Transilvania și Banat în primul război mondial. Activitatea în slujba libertății și integrității naționale i-a adus însă și șapte procese de presă (soldate cu închisoare și amenzi). Unicul volum de poezii al lui P., Flori de toamnă (1882), cuprinde un fel de meditații elegiace, cu tristeți inexplicabile și dor de moarte, dar livrești și superficiale, sufocate de o expresie comună, ca și versurile erotice sau patriotice. Poezia sa a fost aspru criticată de unii contemporani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
politice de Rudolf Ihering, John Stuart Mill, F. Holtzendorff. Ca ziarist și prozator, P. are meritul de a fi participat la lupta pentru drepturi a românilor din Transilvania și de a fi contribuit la dezvoltarea interesului lor pentru cultură. SCRIERI: Flori de toamnă, Timișoara, 1882; Jertfele românilor, Sibiu, 1923; Visul lui badea Simion, Când ceasul bate treisprezece, în Un ceas de șezătoare poporală, Sibiu, 1927, 49-64. Traduceri: John Stuart Mill, Libertatea, Sibiu, 1899; E. Raupach, Sâmbăta morților, Sibiu, 1906; G. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
badea Simion, Când ceasul bate treisprezece, în Un ceas de șezătoare poporală, Sibiu, 1927, 49-64. Traduceri: John Stuart Mill, Libertatea, Sibiu, 1899; E. Raupach, Sâmbăta morților, Sibiu, 1906; G. S. Petrov, Calea spre Dumnezeu, Sibiu, 1909. Repere bibliografice: Miron Pompiliu, „Flori de toamnă”, CL, 1883, 10; Mefisto, „De pe la noi”, F, 1899, 17; Chendi, Scrieri, I, 316-320; Gh. Cardaș, Teodor V. Păcățian, PAU, 302-305; I. Lupaș, Teodor V. Păcățianu, Sibiu, 1941; Elena Dunăreanu, Calendarele românești sibiene (1793-1970), Sibiu, 1970, passim; Aurel Cosma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
Aceeași atitudine adoptă comentatorul și în recenzia la romanul Viață dublă de E. Lovinescu (6/1927), în care scoate în evidență „senzația de artificial”, „păienjenișurile abstracte”, „incompatibilitatea între talentul critic și talentul epic”. Ovidiu Papadima se manifestă și ca poet (Flori de mai și Luna, 4/1924), contribuind și cu traduceri din Gérard de Nerval. Imaginea vieții culturale românești a orașului este reflectată în rubrica „Însemnări. Viața culturală la Târgu Mureș”, conținând informații care interesează și astăzi, precum acelea despre seria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287542_a_288871]
-
desfășoară dinamic. B. este și un dramaturg înzestrat, abil în construirea succesiunii de replici (Radu Ștefan întâiul și ultimul). SCRIERI: La pădure, Chișinău, 1955; Prafuri amare, Chișinău, 1955; Piatra de încercare, Chișinău, 1958; Aventurile lui Nătăfleață, Chișinău, 1961; Firicel de floare rară, Chișinău, 1961; Dor, Chișinău, 1963; Poezii, Chișinău, 1964; Singur în fața dragostei, Chișinău, 1966; Versuri, Chișinău, 1967; Cizmele cocostârcului, Chișinău, 1967; Marele rățoi Max, Chișinău, 1968; Și sub cerul acela, Chișinău, 1971; Unchiul din Paris, Chișinău, 1973; Singur în fața dragostei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285963_a_287292]
-
se instituie un dialog al singurătății pe plaiul veșnic invocat, înfrățit cu celestul („Revarsă-ți harul tău pe plaiuri,/ Pe coama munților, pe ape./ Aprinse rugi din mii de naiuri/ Mireasma inimii-n năstrape//[...]// Întâiul cântec, Doamne, iată-l.../ Ning flori de rai și clopoței./ Tu-mi cânți în fluier: Unul, Tatăl.../ Tot cerul cântă-n anii mei”). Se remarcă predilecția autorului pentru cântec. Plecând de la „cântece de țară”, el se regăsește sub alte orizonturi în „cântece din fluier”, adaptate firesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Amprente, Chișinău, 1972; Poclon din țarini, Chișinău, 1974; Vâslași, Chișinău, 1979; Secol în floare, Chișinău, 1980; Vârstele propășirii, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Vasile Coroban, În căutarea identității poetice, LA, 1980, 23 octombrie. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Amprente, Chișinău, 1972; Poclon din țarini, Chișinău, 1974; Vâslași, Chișinău, 1979; Secol în floare, Chișinău, 1980; Vârstele propășirii, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Vasile Coroban, În căutarea identității poetice, LA, 1980, 23 octombrie. I.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
bogată în făinoase și alcool etilic, preparări termice agresive, stres și boli infecțioase intercurente, repetate, prin defecit imunitar dobândit, datorat radiațiilor ionizante și efectelor în timp ale acestora și radicalilor liberi. Surse naturale foarte bogate în tiamină sunt: frunzele și florile de păducel (Crataegus monogyna), fructele de măceș (Rosa canina), rădăcinile de lemn dulce (Glycyrrhiza glabra), fructele de cătina albă (Hippophaë rhamnoides) etc. Absența cronică din alimentație a vitaminei B1 duce la boala numită beriberi, o degenerescență a SNC, care se
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
de factor intrinsec, iar în procesul vederii transformă indirect (prin intermediul coenzimelor la structurarea cărora participă) lungimile de undă scurte în lungimi de undă lungi, perceptibile, pentru care ochiul omenesc are o sensibilitate mai mare [Oeriu, 1974]. Surse vegetale: frunzele și florile de păducel (Crataegus monogyna), rizomii de pir (Agropyron repens), fructele de cătina albă (Hippophaë rhamnoides) etc. Vitamina B6 Piridoxina (Funk, 1911), pentru care sursa naturală alimentară cea mai importantă este reprezentată de cereale (grâu și porumb) sau drojdia de bere
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
duce la o profilactizare eficientă a tulburărilor neurologice și psihice din etilismul cronic și scad radical frecvența delirum tremens, dar completat de un riguros regim igieno-dietetic și lacto vegetarian, în perioadele de abstinență [Matei, 2003] Alte surse naturale: frunzele și florile de păducel (Crataegus monogyna), rizomii de pir (Agropyron repens) etc. Vitamina PP Vitamina PP cunoscută și sub denumirea de vitamină antipelagroasă (pellagra preventivae). În pelagră apar simptome caracteristice (dermatită, diaree și demență) cunoscute sub numele de sindromul celor trei D.
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
două fete, în 1895 și 1896, care muriseră în 1897 și, respectiv, în 1899), la București. Necazurile au început din clipa în care Maria l-a cunoscut pe un ofițer chipeș, Străjescu. Acesta a început să-i trimită Mariei Tasu-Iorga flori și cărți de vizită. Iorga a descoperit unul dintre cadourile lui Străjescu și, fără să accepte explicațiile soției sale, s-a mutat în alt apartament, făcîndu-și rost de o locuință modestă. Și-a trimis copiii la Botoșani la doamna Zulnia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Sămănătorul" la 2 decembrie 1901. Sămănătorul era numele unui tablou de Nicolae Grigorescu (care a desenat coperta revistei). Grigorescu a fost inspirat de poezia poetului moldovean Alexandru Vlahuță, care spera că semințele aruncate în brazdă vor prinde rădăcini, vor face flori și vor da roade. În fiecare săptămînă apăreau între 500 și 2 000 de exemplare din "Sămănătorul". Pînă în 1903, revista a respectat linia stabilită de Haret; după intrarea lui în redacție (la invitația lui Ilarie Chendi), Iorga a început
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
antifrancez, nici demagog. Așa cum explica el: "Cultura franceză este prea mare și prea mîndră ca să fie supusă unei maimuțăreli atît de superficiale"168. Iorga a publicat traduceri din "curentele sănătoase" ale literaturii străine (chiar și din Emerson) în volumul său Floarea darurilor. Care a fost rezultatul acestei frenezii? Așa cum spunea profesorul Eugen Weber: Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus169. Se pare că ulterior lucrurile s-au potolit; dar Iorga nu putea oferi ceea ce nu avea. El credea în progresul organic și își
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-și materializeze concepția sa de "Spectacole individuale". S-a aflat întotdeauna într-un asemenea post de comandă încît nu se punea aproape deloc problema colaborării la enunțarea și cu atît mai puțin a contrazicerii punctelor lui de vedere. A fondat Floarea darurilor în ianuarie 1907, ca o ramură sămănătoristă a "Neamului românesc": în decembrie 1908 a apărut un supliment literar, "Neamul românesc literar", iar în ianuarie 1910, Iorga a publicat o ediție populară a ziarului său, "Neamul românesc pentru popor". Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
demonstrat loialitatea. Între 1914 și 1918, atitudinea evreilor est-europeni era radical diferită de cea din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Deși lui Iorga i se întîmpla rareori să generalizeze, a remarcat totuși că "evreii din București întîmpină cu flori" sosirea germanilor; sau că "evreii se bucură de fiecare înfrîngere românească" în fața armatei germane. Mai tîrziu (în stilul său evocator), el prevedea întîmpinarea cu flori în mîini de către evrei a trupelor germane și ținerea de discursuri de bun venit în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i se întîmpla rareori să generalizeze, a remarcat totuși că "evreii din București întîmpină cu flori" sosirea germanilor; sau că "evreii se bucură de fiecare înfrîngere românească" în fața armatei germane. Mai tîrziu (în stilul său evocator), el prevedea întîmpinarea cu flori în mîini de către evrei a trupelor germane și ținerea de discursuri de bun venit în "jargon" (adică în idiș)34. Iorga, ca și mulți alți gentili din zonă, le reproșa soldaților evrei că nu dau dovadă de curaj. Așa cum spunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
schimb. Iorga omitea să menționeze metodele de luptă ale italienilor, folosirea gazelor toxice și faimoasa scrisoare a fiului lui Mussolini adresată tatălui său, în care descria bombardarea etiopienilor lipsiți de apărare: "pe care bombele mele îi deschideau ca pe niște flori". Iorga a luat atitudine chiar și împotriva Franței și a Angliei, care se opuneau Italiei. A sprijinit naționalismul egiptean antibritanic și l-a criticat pe "tînărul Eden", care (instigat de Sir Samuel Hoare) îndrăznise să ia atitudine împotriva politicii italiene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
doar prin intermediul amintirilor de zi cu zi ale rudelor și prietenilor, au o viziune asupra evenimentelor care s-au petrecut atunci. Aproape la fiecare cîteva săptămîni, vreun oarecare agresor decis era "condus" undeva, însoțit de o muzică militară zgomotoasă, de flori, urale și lacrimi, într-o manifestare iluzorie de bucurie față de remediul tuturor relelor și față de Mileniu. Populația derutată din "Țara nimănui a Europei" credea poate că problemele lor vor fi rezolvate. Agresiunea energică părea să dea rezultate. Reocuparea Saarului și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și armonie -, pur și simplu nu putea suporta să fie singură. Și-a dat discret sfîrșitul în noiembrie 1941. La funeraliile ei au participat mai mulți oameni decît la cele ale lui Iorga. Prințesa Elena a trimis o coroană de flori cu numele gravat pe ea, un gest purtînd amprenta regalității 54. Primul parastas public în memoria lui Iorga a avut loc în mai 1941, la care au participat mulți demnitari. Apoi a fost redeschis Institutul său de Istorie Universală, ceremonie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În sondajele de opinie. În toamna lui 1990, Gorbaciov nu mai avea decât sprijinul a 21% din populație. Așadar, cu mult Înainte de a pierde puterea, Gorbaciov ieșise din grațiile opiniei publice. Dar numai acasă: În alte părți, „Gorbimania” era În floare. În vizitele tot mai dese peste hotare, Gorbaciov era copleșit cu onoruri de politicienii vest-europeni și aclamat de mulțimi entuziaste. Către sfârșitul anului 1988, Margaret Thatcher, care se număra printre cei mai Înflăcărați suporteri ai lui Gorbaciov, a proclamat „sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
burgund, ales pentru desfășurarea ceremonialului destinat acestei sărbători, profane și religioase, pentru a se bucura împreună sub ocrotirea Sfântului Vincențiu. Pe vremuri, sărbătoarea Sfântului Vincențiu era o ocazie de a veni în ajutorul familiilor viticultorilor decedați, depunându-se jerbe de flori în cinstea morților din anul respectiv. Această comemorare a morților, împreună cu degustarea vinului nou și diverse alte ritualuri tradiționale de Sfântul Vincențiu, au fost deseori comparate cu Anthesteriile, festivități care aveau loc în Grecia în fiecare lună a lui februarie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]