57,801 matches
-
Barbu. Ilie Barbu e mereu în scenă, drumurile lui sunt mereu urmărite de autor cantitativ, cel mai mare număr de pagini îi sunt închinate. El e personajul central, el e eroul. El câștigă simpatia și stima cititorului, pe el îl iubim, de soarta lui ne interesăm cel mai mult. Și e vorba de un tip de țăran muncitor din anii 1950-51 (cel mai izbutit din literatura noastră recentă). Desfășurarea e un pas înainte, un pas mare, față de primele nuvele (...). Totuși, Desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o să creadă în nici un caz că pe vremea noastră s-a stins iubirea, ci vor spune probabil. «Ciudat! De ce n-or fi scris prin anii 1950 despre dragoste?» De fapt acest lucru îl spun și oamenii muncii azi: «Noi ne iubim. De ce nu scrieți despre asta?» Apoi se vor întreba la fel în legătură cu ceva atât de specific uman cum e râsul. De ce or fi râs așa de puțin poeții prin 1950? N-or fi avut de ce râde? Într-adevăr, este cam
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cere talent. Așa ceva poate spune orice om fără a avea pretenția că e poet. Ceea ce i se cere poetului este însă de a găsi o modalitate lirică, o idee poetică în stare să comunice printr-o emoție faptul că el iubește omul nou, constructor al socialismului în patria noastră. Astfel, declarația tovarășului Frunză, cuprinsă în primul catren citat nu poate constitui artă (cu toate că nimeni nu se îndoiește că ceea ce spune el e adevărat) pentru că este lipsită de orice modalitate de expresie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unele din ele reapar, ce-i drept în forme schimbate, dar sub învelișul lor nu e deloc greu de descoperit recidiva. Vom porni de la un fapt, în aparență mărunt: În numărul 4 pe 1953 a apărut poezia lui Victor Felea Iubește sportul, o poezie în care, adresându-se unui tovarăș, unui cititor - în general unuia care nu face sport ci se îndeletnicește cu «paharul ce-l umpli întruna» - poetul îl îndeamnă să practice tot felul de exerciții fizice: alpinism, înot, alergări
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ori, cu prisosință. Poeme semnate de maestrul Emil Isac, stihurile melodioase de M.R. Paraschivescu, versurile tale, ale lui Aurel Rău, Ion Brad, sau ale celor mai tineri, ca Doina Sălăjan, erau citite cu mult interes făcând ca revista să fie iubită de numeroșii ei cititori (...). Din păcate, însă, nerăbdarea cu care deschideam revista mi-a fost din ce în ce mai mult înșelată în ultimul timp. Am în față cele 7 numere apărute anul acesta și, recitind poeziile publicate, îmi stăruie în fața ochilor imaginea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
7 numere apărute anul acesta și, recitind poeziile publicate, îmi stăruie în fața ochilor imaginea unei linii care, după câteva zig-zaguri, coboară din ce în ce mai aproape de vertical. Iată, de exemplu, poezia lui Aurel Rău din nr.l/1953: Am jurat cândva să ne iubim/ Orice depărtare ne-ar desparte/... Alte munci mi te-au chemat departe/ Și acum, ce rar ne întâlnim!/ Uneori în calde seri, târziu,/ Vara toată, nu suntem alături/ Iarna, pașii noștri pe omături/ Urme-alăturate nu înscriu. Era oare nevoie ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pașii noștri pe omături/ Urme-alăturate nu înscriu. Era oare nevoie ca Almanahul literar să reînvie moda romanțelor ieftine, care se tipăreau cu zecile în broșurele de cântece, acum două sau trei decenii?(...) Cu uimire am citit poezia lui V. Felea Iubește sportul: Iubește, tovarășe sportul,/ nu lenea și somnul, - tristețea;/ Și nu te mai plânge-n zadar./ Prea iute s-a dus tinerețea/ Și mușchii mereu i-antrenează,/ puternici să-i simți sub cămașă;/ și lasă, în zori, dușul rece/ să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe omături/ Urme-alăturate nu înscriu. Era oare nevoie ca Almanahul literar să reînvie moda romanțelor ieftine, care se tipăreau cu zecile în broșurele de cântece, acum două sau trei decenii?(...) Cu uimire am citit poezia lui V. Felea Iubește sportul: Iubește, tovarășe sportul,/ nu lenea și somnul, - tristețea;/ Și nu te mai plânge-n zadar./ Prea iute s-a dus tinerețea/ Și mușchii mereu i-antrenează,/ puternici să-i simți sub cămașă;/ și lasă, în zori, dușul rece/ să-ți biciuie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe tarla, Numai fete, numai fete Să tot stai privind așa. O alcătuire de versuri la fel de nepoetică este Plotonierul de Ion Zăgan (Viața militară) în care ni se înfățișează un agitator înzestrat cu daruri miraculoase (fapt pentru care militarii îl iubesc ca pe un frate - n.a.). În poezia lui Ion Petrache Taina comunistului (Viața militară nr.5) (...). Taina este: Să iubești cu tărie, Pe dușmani în pulberi să-i prefaci etc. În mod simplist, stereotip, tratează I.C. Poiană problema dragostei în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ion Zăgan (Viața militară) în care ni se înfățișează un agitator înzestrat cu daruri miraculoase (fapt pentru care militarii îl iubesc ca pe un frate - n.a.). În poezia lui Ion Petrache Taina comunistului (Viața militară nr.5) (...). Taina este: Să iubești cu tărie, Pe dușmani în pulberi să-i prefaci etc. În mod simplist, stereotip, tratează I.C. Poiană problema dragostei în poezia La arie (Cultura poporului nr. 7). Un exemplu de denaturare a spiritului de partid, prin însușirea proletcultistă a unor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
făcute de mântuială, neartistice, îndeosebi la date festive sau comemorări. Așa este, de pildă, poezia Letiției Papu, Cântec de mai - sinteză completă a clișeelor genului festiv (...). Publicului nostru nu-i poate fi indiferent faptul că Mihai Beniuc - poet apreciat și iubit de poporul nostru încă din anii dinainte de 23 August 1944 - semnează în Viața militară o lucrare intitulată Oșteanului, scrisă de mântuială, neartistic (...). Este regretabil că poeta Nina Cassian semnează în Cultura poporului o banală și prozaică alcătuire de strofe, întitulată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
referindu-se la poeziile cu teme evident mai «personale» cum ar fi de pildă, poeziile de dragoste (...). În țara noastră crește un tineret nou, care muncește și construiește cu voioșie, care se bucură de viață și de munca sa, care iubește cum iubește numai un tineret liber, sănătos, fericit! Tineretul așteaptă cântecele poeților despre dragoste, despre chipul fetei iubite, cântecele de dor și fericire (...). Cu câtă platitudine și monotonie este redată în unele poezii viața sufletească intimă a muncitorilor stahanoviști! Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la poeziile cu teme evident mai «personale» cum ar fi de pildă, poeziile de dragoste (...). În țara noastră crește un tineret nou, care muncește și construiește cu voioșie, care se bucură de viață și de munca sa, care iubește cum iubește numai un tineret liber, sănătos, fericit! Tineretul așteaptă cântecele poeților despre dragoste, despre chipul fetei iubite, cântecele de dor și fericire (...). Cu câtă platitudine și monotonie este redată în unele poezii viața sufletească intimă a muncitorilor stahanoviști! Sentimentul dragostei este
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
exprimat de poeții noștri de azi - dragostea. E povestea simplă și plină de frăgezime, de simțire, a unei tinere studente, fostă sondoriță, viitor inginer. E îndrăgostită de un asistent, cu care lucrează împreună, la o inovație; crede că acesta o iubește pe prietena ei, și-și stăpânește suferința: dar află că el o iubește nu pe prietena ei, ci pe ca. Această întâmplare atât de firească, de omenească, se desfășoară în câteva episoade întrerupte de momente lirice, de meditații ale eroinei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
frăgezime, de simțire, a unei tinere studente, fostă sondoriță, viitor inginer. E îndrăgostită de un asistent, cu care lucrează împreună, la o inovație; crede că acesta o iubește pe prietena ei, și-și stăpânește suferința: dar află că el o iubește nu pe prietena ei, ci pe ca. Această întâmplare atât de firească, de omenească, se desfășoară în câteva episoade întrerupte de momente lirice, de meditații ale eroinei, cântece ale unei inimi tinere și dornice de fericire, de viață creatoare, dornice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
neizbutite (...) Deosebit de caracteristică din acest punct de vedere este poezia Nimeni nu va ști. Poetul vrea să-și cânte iubirea pentru o ființă dragă și îndepărtată. Ideea poate să fie bună. Realizarea este, însă, neizbutită: Am jurat cândva să ne iubim, Orice depărtare ne-ar desparte, ... Alte munci mi te-au chemat departe Și acum ce rar ne întâlnim! Lectura unor asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru ce-și strâng gospodinele Rufele din funii și din ogrăzi găinile. Se gândeau că găinile zboară slobode-n copaci prin pădure Și nimănui nu-i trăznește prin cap să le fure. Frații lui priveau înainte, el privea în urmă. Iubea fiecare copac și pământul în urmă lăsat. Simțea cum o jale neînchegată îl scurmă Când se șterg după dealuri ferestre și fumuri din sat. Odată, o roată s-a spart la căruță, Era toamnă și era în apus. Focul își
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În piept o dulce-nfiorare? Simți tu în inima ta oare Dorința zborului ne-nfrânt Spre socialism, spre mai curând Ca spre-o grădină-mbietoare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Simți tu, iubito, când tresare Al dimineții tainic vânt, Ce nemaispus de dulce cânt E-al libertății cânt, sub soare? Și simți tu-n suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sub soare? Și simți tu-n suflet o chemare, O sete poate, un cuvânt, Să dărui patriei oricând Și cea din urmă răsuflare? Tu dragă nu mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Eu însă știu, gingașă floare, Că nu-i nimic pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mi-ai fi nicicând De n-ai simți, răscolitoare, Această patimă-dogoare, De n-ai iubi acest pământ. Eu însă știu, gingașă floare, Că nu-i nimic pe lume sfânt Și nu-i vr-un dor înalt, vr-un gând Să nu-l iubești cu-nflăcărare. De asta, vezi, adesea cânt Așa, de fericit ce sunt. De va fi De va fi să fim vreodată Despărțiți în calea grea, Steagul luptei, ne-nfricată Să-l urmezi, iubita mea. Să nu uiți arzânda floare Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-ntrista de-a lor oprobru. Să-ncerci mereu să faci mai bine Să fie nou. Să fie propriu. Cu Gorki am să-nchei desigur Ce critic minunat era Spunând că scrisul nostru-n friguri E muncă... Și-ncă muncă grea. Iubise lupta de opinii! Nimic după tipic sau silnic. Cătase florile, nu spinii. Soluții, nu examen clinic. Ca el să iei din cărți, destule... Dar dând și celor mulți povața, Topește ghiața din formule, Iubește-adânc, fierbinte, viața! 72. Ion Horea - Note
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o puternică influență asupra chestiunilor umane", a afirmat cel mai în vîrstă reprezentant, Benjamin Franklin. "Acestea sînt ambiția și lăcomia, dragostea de putere și dragostea de bani." Unul dintre cei mai tineri reprezentanți, Alexander Hamilton, era de aceeași părere: "Oamenii iubesc puterea". Iar unul dintre cei mai experimentați și influenți delegați, George Mason, gîndea la fel: "Din cauza naturii umane, putem fi siguri că aceia care au puterea în mîinile lor o vor spori întotdeauna atunci cînd au posibilitatea..."2 Oricît de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mînă. Știam eu. Simt cum mi se ridică În suflet un val copleșitor de dragoste și dorință de a-mi proteja odrasla. Ochii mi se umplu de lacrimi. Nu-mi pasă dacă bebele nostru are o singură mînă. O să-l iubesc la fel de mult. O să-l iubesc și mai mult. Luke și cu mine o să-l ducem oriunde e nevoie În lumea asta mare, pentru a avea parte de cel mai bun tratament posibil, și o să finanțăm cercetările din domeniu și, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mi se ridică În suflet un val copleșitor de dragoste și dorință de a-mi proteja odrasla. Ochii mi se umplu de lacrimi. Nu-mi pasă dacă bebele nostru are o singură mînă. O să-l iubesc la fel de mult. O să-l iubesc și mai mult. Luke și cu mine o să-l ducem oriunde e nevoie În lumea asta mare, pentru a avea parte de cel mai bun tratament posibil, și o să finanțăm cercetările din domeniu și, dacă cineva Îndrăznește măcar să se uite
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
el. — Uite, ăsta e capul! Îi arăt. Bună, scumpetea lu’ mama! — Unde-i e fața? Luke pare ușor tulburat. — Habar n-am. Pe partea cealaltă, probabil. Îmi flutur mîna spre el. Uite-i pe mami și pe tati! Și te iubim foarte, foarte... — Doamnă Brandon, mi-o taie scurt ecografa. Vorbiți cu vezica dumneavoastră. Mă rog, de unde era să știu că e vezica mea? Arăta exact ca un copil. CÎnd intrăm În cabinetul de consultație al obstreticianului, Încă mai simt cum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]