64,222 matches
-
fi suficient pentru multe cercetări, deoarece egalizează preferințele iraționale ale anumitor indivizi. Metodele de cercetare mai noi lărgesc în mod crescător supozițiile și implică un comportament irațional în modelele de gândire ale economiei care studiază comportamentul economic, cum ar fi teoria jocului. Unii cercetători au primit deja Premiul Nobel acest tip de cercetări. Alt modele sunt luate în considerare și anume cel al actorului cu comportament oportunist ("opportunism", Williamson) care acționează într-un mod egoist, cu viclenie și subterfugii și cel
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
bază. În prezent domnește unitatea asupra faptului că analizele macroeconomice bune trebuie să se bazeze pe cunoștințele microeconomice existente. În cadrul acestor domenii largi ale economiei generale se află domenii tematice specializate care acoperă un spectru larg al activităților umane... Piață -- Teoria echilibrului general -- Echilibrul pieței --Cerere și ofertă -- Preț -- Elasticitatea prețului cererii -- Funcție de utilitate -- Factor de producție -- Funcție de producție -- Echilibru Nash Economia dezvoltării -- Finanțe publice -- Bunuri publice și efectele externe -- Efecte de rețea -- Regularizarea statului -- Teorema petei de ulei Piața muncii
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
financiară -- Economia sănătății -- Economie industrială -- Economia dreptului -- Economie regională -- Economia transporturilor -- Economia mediului -- Economia inovațiilor -- Economia criminalității -- Economia religiei Consumul unei economii --Produsul intern brut -- Investițiile unei economii --Modelul IS-LM -- Politică fiscală -- Politica monetară -- Evoluția prețului -- Evoluția cursului de schimb -- Teorie conjuncturală -- Creșterea economică -- Șomaj -- Ocuparea forței de muncă Teorie vamală -- Politică comercială -- Bilanțul plăților -- Instituții internaționale -- Integrare economică Teoria hotărârilor -- Economia evoluției -- Economie experimentală -- Econometrie -- Teoria jocului -- Geografie economică -- Istoria economiei -- Politică economică
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
Economia transporturilor -- Economia mediului -- Economia inovațiilor -- Economia criminalității -- Economia religiei Consumul unei economii --Produsul intern brut -- Investițiile unei economii --Modelul IS-LM -- Politică fiscală -- Politica monetară -- Evoluția prețului -- Evoluția cursului de schimb -- Teorie conjuncturală -- Creșterea economică -- Șomaj -- Ocuparea forței de muncă Teorie vamală -- Politică comercială -- Bilanțul plăților -- Instituții internaționale -- Integrare economică Teoria hotărârilor -- Economia evoluției -- Economie experimentală -- Econometrie -- Teoria jocului -- Geografie economică -- Istoria economiei -- Politică economică
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
Consumul unei economii --Produsul intern brut -- Investițiile unei economii --Modelul IS-LM -- Politică fiscală -- Politica monetară -- Evoluția prețului -- Evoluția cursului de schimb -- Teorie conjuncturală -- Creșterea economică -- Șomaj -- Ocuparea forței de muncă Teorie vamală -- Politică comercială -- Bilanțul plăților -- Instituții internaționale -- Integrare economică Teoria hotărârilor -- Economia evoluției -- Economie experimentală -- Econometrie -- Teoria jocului -- Geografie economică -- Istoria economiei -- Politică economică
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
unei economii --Modelul IS-LM -- Politică fiscală -- Politica monetară -- Evoluția prețului -- Evoluția cursului de schimb -- Teorie conjuncturală -- Creșterea economică -- Șomaj -- Ocuparea forței de muncă Teorie vamală -- Politică comercială -- Bilanțul plăților -- Instituții internaționale -- Integrare economică Teoria hotărârilor -- Economia evoluției -- Economie experimentală -- Econometrie -- Teoria jocului -- Geografie economică -- Istoria economiei -- Politică economică
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
circulare, numită „raza Schwarzschild”. Conceptul de obiecte al căror câmp gravitațional este prea puternic pentru a permite luminii să scape a fost prima oara propus in secolul al XVIII-lea de către John Michell și Pierre-Simon Laplace. Prima soluție modernă a teoriei generale a relativității referitor la găurile negre a fost găsită de Karl Schwarzschild în 1916, deși interpretarea sa ca o regiune a spațiului din care nimic nu poate scăpa nu a fost pe deplin apreciată timp de încă patru decenii
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
ideea era neverosimilă în secolul al XIX-lea, când încă nu se știa că lumina este influențată de forța gravitațională (lumina era considerată o undă fără masă și ca atare nu putea fi influențată de gravitație). În 1915 Einstein publică Teoria relativității generalizate, în prealabil demonstrând faptul că lumina este influențată de forța gravitațională. Câteva luni mai târziu Karl Schwarzschild găsește o soluție a ecuațiilor de câmp ale lui Einstein ce descrie cîmpul gravitațional al unui corp sferic, simetric, nerotativ. Cateva
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
În 1924, Arthur Eddington a arătat că singularitatea dispărea după o schimbare a coordonatelor, abia in 1933 Georges Lemaître a realizat că de fapt aceasta înseamnă că sistemul de coordonate nu este unul fizic. În 1931 Subrahmanyan Chandrasekhar susține în conformitate cu teorie relativității, un corp care nu mai emite radiații și are masa mai mare decât o anumită limită (numită limita Chandrasekhar la 1,4 mase solare) trebuie să aiba densitate infinită. Cu alte cuvinte obiectul trebuie sa aiba raza zero. Acestor
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
în mod direct rezultatele lui Oppenheimer, ci mai degrabă le completează prin includerea punctului de vedere al unui observator care se prăbușește spre singularitate. În 1967 Stephen Hawking și Roger Penrose demonstrează că ideea de gaură neagră a plecat de la teoria relativității a lui Einstein iar în unele cazuri formarea lor este inevitabilă. Interesul general crește odată cu descoperirea pulsarilor (stele care emit un semnal radio regulat). ce s-au aratat a fi stele neutronice ce se rotesc foarte rapid. Stelele neutronice
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
Stephen Hawking demonstrează că, odată formată o gaură neagră, ea începe să piardă din masă radiind energie (radiație Hawking), fapt ce intră în contradicție cu fizica cuantică. În 2004 este descoperit un grup de găuri negre ce duce la noi teorii privind distribuția găurilor negre în univers și la concluzia că există de cinci ori mai multe găuri negre decât s-a presupus până acum. În iulie 2004 În noiembrie 2004 un grup de cercetători au descoperit o gaură neagră în
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
are masă, dar nu are moment cinetic. Aceste găuri negre sunt adesea denumite găuri negre Schwarzschild, după fizicianul german Karl Schwarzschild, care a descoperit soluția ecuațiilor de câmp ale lui Einstein din 1915. Aceasta a fost prima soluție exactă în teoria relativității generale din domeniul ecuațiilor lui Einstein care a fost descoperită, și în conformitate cu teorema relativității a lui Birkhoff numai soluția vacuum prezintă o simetrie sferică a spațiului-timp. Acest lucru înseamnă că nu există nicio diferență observabilă între câmpul gravitațional al
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
momentul în care masa miezului este suficient de concentrată, forța gravitațională a acestuia este imensă și miezul se contractă în el însuși dând naștere la o gaură neagră. Această forță nu se poate explica în fizica clasică și astronomii folosesc teoria relativității a lui Einstein ca să explice comportamentul luminii și al materiei față de această imensă forță gravitațională. Potrivit relativității generale, spațiul din jurul miezului este atât de puternic curbat încât atrage și lumina. O stea de zece ori mai mare decât soarele
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
îi predă lecții valoroase de orgă, posibil chiar pian, însă la un interval neregulat de timp. Între 1823 și 1826 Chopin frecventează cursurile Liceului din Varșovia, acolo unde își desfășura activitatea tatăl său. Odată cu toamna anului 1826, Chopin începe studiul teoriei muzicale, basului continuu și compoziției alături de compozitorul Józef Elsner în cadrul Conservatorului. Este posibil ca Chopin să fi avut contact cu Elsner încă din 1822; cert este că Elsner l-a îndrumat în mod particular încă de înainte de anul 1823. Chopin
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
Dumnezeu era Cuvântul.") Din cele patru evanghelii, doar cele după Matei și după Luca oferă informații despre familia și strămoșii lui Isus. Cu toate acestea, datele din cele două evanghelii diferă în unele părți și au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanțele. Ambele evanghelii spun că Isus este un fiu al tribului Iuda, urmașul regelui David; mergând mai departe, și al lui Avraam. Lista strămoșilor dintre David și Avraam este aceeași în ambele evanghelii, dar lista strămoșilor dintre
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Romei, a acceptat execuția acestuia la cererea mulțimii instigate de către preoți. Conform analizelor unor relatări din Biblie, Isus ar fi fost executat prin crucificare în a XIV-a sau a XV-a zi din luna ebraică Nisan. Analizat prin prisma teoriei unora că Isus ar fi fost crucificat într-o vineri de 14 Nisan, Pilat din Pont a fost prefectul provinciei romane Iudeea între anii 26 d.Hr. și 36 d.Hr. și singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
lipsei de istoricitate a existenței lui Isus a fost mereu controversată și că ea nu a convins niciodată cercetătorii din mai multe discipline, iar istoricii antichității, la fel ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă. Referindu-se la teoriile asupra lipsei de existență a lui Isus, Richard A. Burridge afirma: „Trebuie să spun că nu cunosc niciun cercetător critic respectabil care să le mai afirme.” Sursele necreștine folosite pentru a stabili existența istorică a lui Isus includ operele istoricilor
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
erau dezbateri de teologie creștină, nu despre existența istorică a lui Isus. Un număr extrem de redus de cercetători moderni afirmă că Isus n-ar fi existat, el fiind un punct de vedere minoritar și aproape toți cercetătorii consideră drept implauzibile teoriile conform cărora existența lui Isus ar fi fost inventată de către creștini. Lucrarea lui Isus a avut un impact puternic asupra istoriei omenirii. Noua religie întemeiată, creștinismul, care la început făcea parte din iudaism, a avut mai mulți adepți decât oricare
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
ovalele lui Descartes). Descartes este primul matematician care a introdus utilizarea calculului algebric pentru studiul proprietăților geometrice ale figurilor, ceea ce a condus la apariția geometriei analitice. A găsit aplicația numerelor complexe în geometria analitică. A introdus utilizarea numerelor negative. În ceea ce privește teoria numerelor, a studiat numerele perfecte și a descoperit anumite proprietăți ale acestora. De asemenea, a elaborat metoda de determinare a rădăcinilor întregi ale unei ecuații, prin descompunerea în factori a termenului liber. O altă descoperire importantă a lui Descartes o
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
o constituie regula semnelor la ecuațiile algebrice. În 1638 a dedus cuadratura cicloidei și a studiat reprezentarea funcției formula 1 numită foliul lui Descartes. Prin ideile sale îndrăznețe și novatoare, Descartes a contribuit la dezvoltarea mecanicii. Astfel, s-a ocupat de teoria ciocnirii corpurilor, a întreprins cercetări asupra căderii corpurilor. În optică, a enunțat legile refracției luminii într-un mediu omogen.
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
treptat "Jean Santeuil" în 1897 și s-a oprit complet în 1899. Începând cu 1895 Proust și-a ocupat câțiva ani cu lecturile din Carlyle, Emerson și John Ruskin. În urma acestor lecturi, Proust a început să-și rafineze propriile sale teorii despre arta și rolul artistului în societate. Responsabilitatea ce-i revine artistului este să se confrunte cu aparentă naturală, să-i deducă esență și să exprime această esență prin medierea operei de artă. Viziunea lui Ruskin era cea mai importantă
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
rolul artistului în societate. Responsabilitatea ce-i revine artistului este să se confrunte cu aparentă naturală, să-i deducă esență și să exprime această esență prin medierea operei de artă. Viziunea lui Ruskin era cea mai importantă pentru nașterea acestei teorii, iar opera lui Ruskin era atât de importantă pentru el încât Proust pretindea că știe pe dinafara câteva cărți ale acestuia, inclusiv "The Seven Lamps of Architecture" (Cele șapte lămpi ale arhitecturii), "The Bible of Amiens" (Biblia din Amiens), și
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
în jurul unui narator la persoana I, care suferea de insomnie și care în timpul nopții își amintește cum în copilărie o aștepta pe mama sa să intre dimineață în camera sa. Românul trebuia să se încheie cu o examinare critică a teoriei lui Sainte-Beuve, si apoi cu respingerea ideii că biografia unui artist este unealtă principala pe care un critic o utilizează pentru a-i înțelege opera. Astfel iau ființă pe rând în acest șantier al caietelor inițiale părți semnificative din "Combray
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
memorabile. Mai presus de toate mesajul cărții sale este afirmarea vieții. Opera lui Proust a fost influențată masiv, se pare, de românele lui Lev Tolstoi, în special de "Anna Karenina", de stilul alb al romanelor lui Gustave Flaubert și de teoria despre arta a lui John Ruskin. Homosexualitatea e o temă importatantă a operei sale, dar pătrunde în acestea târziu, abia după moartea mamei sale. Astfel, după " Calea spre Guermantes " și în celelalte volume, în special în "Sodoma și Gomora", Proust
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
Nouvelles Revue Française" deoarece i s-a părut "dezlânat". Proust a tratat timpul ca fiind atât un element distrugător, cât și un element pozitiv, a cărui esență poate fi descoperită numai de memoria intuitivă. Scurgerea timpului este explicată în lumina teoriilor filosofului francez Henri Bergson, pe care Proust îl admiră și cu care se înrudea. Reîntoarcerile în timp erau produse de contactul cu o madlena, o prăjitură care declanșa un flash-back instantaneu. Timpul este într-o scurgere constantă, momentele din trecut
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]