575,306 matches
-
lor în 1896, au preluat conducerea firmei Librăriei și Editurii Socec. Frații Jean și Emil Socec au contribuit esențial la creșterea prestigiului Casei Socec. Ei au dezvoltat Editura Socec, au modernizat Tipografia și Atelierele Grafice „Socec”, transformând afacerea familiei în societate pe acțiuni (1905). Cea mai mare realizare a fraților Socec a fost însă construirea în anul 1907 a impozantului edificiu al Librăriei și Magazinului general „Socec & Co, S.A”, pe locul vechiului sediu al Librăriei, rămas neîncăpător. Ulterior, Magazinul „Socec
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
Are două săli: Lielă zăle și Mază zăle cu o capacitate de 470 și respectiv 100 de locuri. Clădirea teatrului se află pe strada Lăčplēša nr. 25. În acest loc s-a aflat începând din anul 1902 vechea clădire a Societății de ajutor reciproc a meșteșugarilor letoni din Riga ("Rīgas latviešu amatnieku palīdzības biedrība") până în anul 1920, când a fost cedată pentru a fi demolată și a se construi clădirea Teatrului Dailes. În 1977 Teatrul Dailes s-a mutat într-o
Teatrul Nou din Riga () [Corola-website/Science/337059_a_338388]
-
este un Festival-Concurs Național de Literatură organizat anual în România, la Târgoviște, de Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu” și Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească”, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Concursul Național de Literatură „” se desfășoară cu patru secțiuni de creație (poezie, proză scurtă, eseu și teatru scurt), prima ediție având loc
Moștenirea Văcăreștilor () [Corola-website/Science/337062_a_338391]
-
Beniamin, proprietar al satului Gurahonț și inginer de profesie, realizează proiectul căii ferate. Acesta este publicat în anul următor și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875. Pentru construcția tronsonului Arad - Sântana - Pâncota - Ineu a fost înființată societatea AKV (Arad - Körösvolgy - Vasut), adică Societatea Căii Ferate Arad - Valea Crișului Alb și încredințată inginerului Beni Zelenay Boroș. Societatea obține de la Parlamentul din Budapesta concesiunea construcției căii ferate simple Arad - Brad, cu o ramură Ineu - Cermei. Construcția primului sector s-
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
inginer de profesie, realizează proiectul căii ferate. Acesta este publicat în anul următor și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875. Pentru construcția tronsonului Arad - Sântana - Pâncota - Ineu a fost înființată societatea AKV (Arad - Körösvolgy - Vasut), adică Societatea Căii Ferate Arad - Valea Crișului Alb și încredințată inginerului Beni Zelenay Boroș. Societatea obține de la Parlamentul din Budapesta concesiunea construcției căii ferate simple Arad - Brad, cu o ramură Ineu - Cermei. Construcția primului sector s-a realizat în trei etape: După
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875. Pentru construcția tronsonului Arad - Sântana - Pâncota - Ineu a fost înființată societatea AKV (Arad - Körösvolgy - Vasut), adică Societatea Căii Ferate Arad - Valea Crișului Alb și încredințată inginerului Beni Zelenay Boroș. Societatea obține de la Parlamentul din Budapesta concesiunea construcției căii ferate simple Arad - Brad, cu o ramură Ineu - Cermei. Construcția primului sector s-a realizat în trei etape: După 1881, din cauza problemelor financiare cu care s-a confruntat societatea, lucrările au stagnat
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
Beni Zelenay Boroș. Societatea obține de la Parlamentul din Budapesta concesiunea construcției căii ferate simple Arad - Brad, cu o ramură Ineu - Cermei. Construcția primului sector s-a realizat în trei etape: După 1881, din cauza problemelor financiare cu care s-a confruntat societatea, lucrările au stagnat. Soluția a venit în anul 1884 când societatea falimentară a fuzionat cu Societatea Căii Ferate Arad - Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
căii ferate simple Arad - Brad, cu o ramură Ineu - Cermei. Construcția primului sector s-a realizat în trei etape: După 1881, din cauza problemelor financiare cu care s-a confruntat societatea, lucrările au stagnat. Soluția a venit în anul 1884 când societatea falimentară a fuzionat cu Societatea Căii Ferate Arad - Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
cu o ramură Ineu - Cermei. Construcția primului sector s-a realizat în trei etape: După 1881, din cauza problemelor financiare cu care s-a confruntat societatea, lucrările au stagnat. Soluția a venit în anul 1884 când societatea falimentară a fuzionat cu Societatea Căii Ferate Arad - Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
trei etape: După 1881, din cauza problemelor financiare cu care s-a confruntat societatea, lucrările au stagnat. Soluția a venit în anul 1884 când societatea falimentară a fuzionat cu Societatea Căii Ferate Arad - Cenad, unindu-și resursele financiare sub denumirea de Societatea Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului, tunelul Vârfurile. Din 1896 până la 1 ianuarie 1923 exploatarea liniei a aparținut
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, condusă de același Beni Zelenay Boroș, care a continuat lucrările la calea ferată: În anul 1892 a fost finalizat singurul tunel al traseului, tunelul Vârfurile. Din 1896 până la 1 ianuarie 1923 exploatarea liniei a aparținut Societății Căilor Ferate Unite Arad - Cenad, după care a trecut în administrația Căilor Ferate Române.
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]
-
CCR a admis memoriile a mai multor ONG-uri, ca și "amicus curiae", atât pro cât și contra inițiativei în cauză. Organizațiile care s-au adresat CCR recomandând respingerea proiectului cetățenesc al Coaliției pentru Familie sunt: Centrul de Resurse Juridice, Societatea Academică din România, Institutul pentru Politici Publice, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, Centrul pentru Inovare Publică, Asociația ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice, Centrul FILIA, Asociația Funky Citizens, Asociația Română
Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României () [Corola-website/Science/337051_a_338380]
-
amicus curiae", atât pro cât și contra inițiativei în cauză. Organizațiile care s-au adresat CCR recomandând respingerea proiectului cetățenesc al Coaliției pentru Familie sunt: Centrul de Resurse Juridice, Societatea Academică din România, Institutul pentru Politici Publice, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, Centrul pentru Inovare Publică, Asociația ActiveWatch, Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice, Centrul FILIA, Asociația Funky Citizens, Asociația Română Anti-SIDA, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Fundația PACT, Centrul de
Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României () [Corola-website/Science/337051_a_338380]
-
2016, trei milioane de semnături au fost strânse în sprijinul proiectului legislativ. Este pentru prima data în istoria României când un număr atât de mare de cetățeni aderă la o inițiativă în vederea organizării unui referendum pentru modificarea Constituției. Reprezentanți ai societății civile au afirmat că au fost semnalate situații în care elevi din diferite licee au raportat că profesori sau alte cadre școlare i-au obligat să semneze petiția. Liderii inițiativei au negat acuzațiile, recunoscând însă că voluntarii strâng semnături de
Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României () [Corola-website/Science/337051_a_338380]
-
nou în Europa, în 1855, si a studiat cu orientaliștii europeni de acolo: Julius Mohl și Julius Oppert din Paris și Friedrich von der Spiegel de la Universitatea din Erlangen. Naoroji, Cama și vărul sau Mancherji Hormasji Cama au înființat prima societate de comerț indiană din Europa, cu sedii la Londra și Liverpool. Cama și Naoroji s-au retras apoi din cauza implicării firmei în comerțul cu alcool și opiu. Cama a făcut parte dintr-un grup identificabil de reformatori parși din Bombay
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
apoi din cauza implicării firmei în comerțul cu alcool și opiu. Cama a făcut parte dintr-un grup identificabil de reformatori parși din Bombay, din care făceau parte Naoroji și Manockjee Cursetjee, care erau preocupați de reformă educațională, poziția femeilor în societate și participarea politică la conducerea Indiei. Aceste interese s-au desfășurat, de obicei, în paralel cu opoziția față de sistemul de administrare locală Panchayat și cu reforma religioasă. Cama a sprijinit publicația reformista "Rast Goftar" („Vestitorul adevărului”), fondată în 1851. Cama
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
i-a reunit pe conservatorii și reformatorii parși. În anii 1860 a început să se concentreze pe propriile sale rădăcini intelectuale și a contribuit la dezvoltarea educației școlare în comunitatea parși. El a fost o figură influență, de asemenea, în Societatea Asiatică din Bombay. Cama a fost considerat liderul religios reformator al acelei perioade și a fondat o asociație, "Zarthoshti Din ni Khol Karnari Mandali" („Societatea pentru promovarea cercetării asupra religiei zoroastriene”) pentru a-și promova punctele de vedere, în urma unei
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
dezvoltarea educației școlare în comunitatea parși. El a fost o figură influență, de asemenea, în Societatea Asiatică din Bombay. Cama a fost considerat liderul religios reformator al acelei perioade și a fondat o asociație, "Zarthoshti Din ni Khol Karnari Mandali" („Societatea pentru promovarea cercetării asupra religiei zoroastriene”) pentru a-și promova punctele de vedere, în urma unei întâlniri cu preoții zoroastrieni ("dasturs") în 1864. Studiile sale cu privire la limbile avestană și pahlavi din Europa l-au făcut capabil să critice deficiențele școlare ale
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
sistemul și cerințele de acces. A fost director fondator al Alexandra Native Girls' English Institution. Programul social al lui Behramji Malabari, care viza reformarea obiceiurilor hinduse, a atras, de asemenea, sprijinul său. Conservatorii ortodocși parși au numit grupul reformator din jurul societății "Mandali" drept „protestanții parși”. Începând din 1861 Cama a predat limbile avestană și pahlavi în casa lui, prin metode didactice folosite în filologia europeană. Printre elevii săi au fost Sheriarji Dadabhai Bharucha, pe care l-a învățat limba pahlavi. El
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
Societatea Asiatică a fost fondată de Sir William Jones pe 15 ianuarie 1784 într-o ședință prezidată de Sir Robert Chambers, președintele Curții Supreme de Justiție, la Fortul William din Calcutta, capitala de atunci a Indiei Britanice, pentru a susține cercetările
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
William Jones pe 15 ianuarie 1784 într-o ședință prezidată de Sir Robert Chambers, președintele Curții Supreme de Justiție, la Fortul William din Calcutta, capitala de atunci a Indiei Britanice, pentru a susține cercetările orientale. La momentul înființării sale, această societate a fost denumită „Asiatick Society”. În 1825 a fost eliminată litera k fără vreo rezoluție formală, iar societatea a fost redenumită „The Asiatic Society”. În 1832 numele ei a fost schimbat în cel de „The Asiatic Society of Bengal” și
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
Justiție, la Fortul William din Calcutta, capitala de atunci a Indiei Britanice, pentru a susține cercetările orientale. La momentul înființării sale, această societate a fost denumită „Asiatick Society”. În 1825 a fost eliminată litera k fără vreo rezoluție formală, iar societatea a fost redenumită „The Asiatic Society”. În 1832 numele ei a fost schimbat în cel de „The Asiatic Society of Bengal” și din nou în 1936 în cel de „The Royal Asiatic Society of Bengal”. În cele din urmă, numele
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
a fost redenumită „The Asiatic Society”. În 1832 numele ei a fost schimbat în cel de „The Asiatic Society of Bengal” și din nou în 1936 în cel de „The Royal Asiatic Society of Bengal”. În cele din urmă, numele societății a fost schimbat pe 1 iulie 1951 în cel actual. Societatea este situată, începând din 1808, într-o clădire de pe Park Street din Kolkata (Calcutta). În 1823 s-a constituit Medical and Physical Society of Calcutta, iar toate ședințele acestei
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
fost schimbat în cel de „The Asiatic Society of Bengal” și din nou în 1936 în cel de „The Royal Asiatic Society of Bengal”. În cele din urmă, numele societății a fost schimbat pe 1 iulie 1951 în cel actual. Societatea este situată, începând din 1808, într-o clădire de pe Park Street din Kolkata (Calcutta). În 1823 s-a constituit Medical and Physical Society of Calcutta, iar toate ședințele acestei societăți au avut loc în clădirea Societății Asiatice. În ianuarie 1784
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
a fost schimbat pe 1 iulie 1951 în cel actual. Societatea este situată, începând din 1808, într-o clădire de pe Park Street din Kolkata (Calcutta). În 1823 s-a constituit Medical and Physical Society of Calcutta, iar toate ședințele acestei societăți au avut loc în clădirea Societății Asiatice. În ianuarie 1784 Sir William Jones a trimis o scrisoare-circulară câtorva locuitori britanici din Calcutta, cu scopul de a înființa o societate pentru studii asiatice. La invitația sa, treizeci de locuitori britanici s-
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]