575,306 matches
-
că societatea babiloniană era bazată pe un sistem evoluat de legi, idei politice, filozofice și morale. Gândirea politică a Indiei antice este prezentată în "Vedele", "Mahabharata", care nu sunt doar cele mai vechi monumente literare, ci și o expresie a societății de atunci. "Legile lui Manu" se concentrează asupra inegalității sociale, care era consfințită pe baze religioase și care consta în existența castelor, închise și ereditare. Atribuită lui Cautilya („Vicleanul”) Ceanakia, "Arthashastra" (sau "Știința politicii") reprezintă un adevărat tratat normativ de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
curent filozofic, ce a evoluat practic în paralel cu confucianismul, daoismul și legalismul, a fost moismul (mohismul). Fondatorul Mozi (c. 470/479-391/400 î.Hr.) susținea ideea unui guvern meritocratic, a cărui neîndeplinire a obligațiilor și responsabilităților conduce la sărăcie în societate. Opunându-se oricărei forme de agresiune (în special război între state), ideologia moistă a inspirat unele mișcări pacifiste moderne. în Grecia antică poate fi divizată în trei perioade: Focarul gândirii Greciei antice a fost Atena, centrul de întâlnire al sofiștilor
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
stat era conștient de ignoranța sa, Platon impune ca politicianul să fie înțelept ca un filozof erudit. Statul ideal era preconizat sub forma unui organism perfect și în care fiecare cetățean se identifică prin interesele sale. Conform ideilor lui Platon, societatea este divizată în trei categorii: Cele trei categorii corespundeau celor trei elemente ale sufletului uman: rațiunea, voința și afectivitatea. Platon nu considera "democrația" forma ideală de guvernare, deoarece excesul de democrație se transformă în "anarhie", care este mediul propice de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
propice de apariție a "tiraniei". Abuzul de putere este definit prin neglijarea legii ("nomos") de către cei care o exercită. Dacă Platon era cucerit de ideal, Aristotel era atras de cercetarea și percepția faptelor. Astfel, în opera sa fundamentală, "Politica", studiul societății și al politicii este realizat prin metoda inductivă. Fondator al școlii "Lykeion" (sau "Școala peripatetică"), Aristotel ia în considerare trei științe practice fundamentale: Omul era privit ca un animal politic ("zoon politikon"), iar "statul" ca fiind o operă artificială a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
al teoriei lui Polybius despre guvernarea mixtă, susținând necesitatea echilibrului în stat și prevenirea răsturnărilor, schimbărilor de regim, care creează în cetăți dezordine și pagube. Spre deosebire de greci, consideră că proprietatea nu este un bun natural, de aceea unul din rolurile societății este de a proteja și garanta proprietățile dobândite de membrii acesteia, lucru care stă la baza încrederii ("fides"). Având drept scop apărarea proprietății, statul ("res publica") este o "res populi", adică activitatea tuturor cetățenilor. Cicero consideră importantă realizarea echilibrului dintre
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
primii mari filozofi arabi, Al-Farabi, a scris și câteva tratate de politică: "Despre concepțiile locuitorilor orașului virtuos", "Aforismele omului de stat", "Politica civilă". Orașul este imaginat ca un întreg, ale cărui părți interacționează ca într-un organism. Fiecărui membru al societății îi este destinată sarcina cea mai potrivită cu abilitățile sale. Șeful statului trebuie să fie curajos, inteligent și cu sete de cunoaștere, calități asemănătoare filozofului-rege din "Republica" lui Platon. La acestea, Al-Farabi adăuga și capacitatea de a comunica cu lumea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
gândirea scolastică și s-a schimbat raportul dintre stat și Biserică. Aceasta a condus ulterior la constituirea monarhiilor absolute, dar și a statelor naționale. Reprezentanții Renașterii au emis o nouă concepție prin care omul era valoarea supremă, problema centrală a societății și a politicului devenind raportul guvernanți - guvernați și nu stat - biserică, cum fusese anterior. Umaniștii, a căror ideologie puneau în centrul atenției omul, au format trei mari orientări: Uneori concepțiile social-politice ale umaniștilor percepeau societatea doar ca o sumă de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
valoarea supremă, problema centrală a societății și a politicului devenind raportul guvernanți - guvernați și nu stat - biserică, cum fusese anterior. Umaniștii, a căror ideologie puneau în centrul atenției omul, au format trei mari orientări: Uneori concepțiile social-politice ale umaniștilor percepeau societatea doar ca o sumă de indivizi izolați și chiar au încercat să preconizeze societatea viitoare cu un caracter utopic (cazul lui Thomas Morus și Tommaso Campanella). Umanismul s-a răspândit mai mult în rândul categoriei sociale instruite, deci a elitei
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
nu stat - biserică, cum fusese anterior. Umaniștii, a căror ideologie puneau în centrul atenției omul, au format trei mari orientări: Uneori concepțiile social-politice ale umaniștilor percepeau societatea doar ca o sumă de indivizi izolați și chiar au încercat să preconizeze societatea viitoare cu un caracter utopic (cazul lui Thomas Morus și Tommaso Campanella). Umanismul s-a răspândit mai mult în rândul categoriei sociale instruite, deci a elitei intelectuale europene. Prin tratatele sale, "Principele" (1513), "Discursuri asupra primei decade a lui Titus
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
intelectuale europene. Prin tratatele sale, "Principele" (1513), "Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius" (1517), "Arta războiului" (1518), "Istoriile florentine" (1525), Niccolò Machiavelli este considerat părintele științei politice moderne. Deschizător de drumuri, a separat politicul de alte sfere ale societății și l-a cercetat de sine stătător. Situat în contextul luptei pentru salvarea și unificarea Italiei, Machiavelli susține statul rațional și laic, separat de religie și perceput ca un organism viu, în spirit neoplatonic. Conducătorul, "principe", trebuie să fie bine
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a statului, care ar consta în dreptul de realizare a următoarelor activități: Jean Bodin consideră trei forme al suveranității: Conform teoriilor sale, suveranul nu se supune decât legilor divine și legilor naturii, rolul său fiind de a justifica rațiunea divină în societatea profană. Reforma urmărea restructurarea relațiilor din interiorul Bisericii Catolice, dar și lupta societății occidentale de a anula monopolul acestei biserici și a puterii exercitatea asupra statului. În perioada secolelor al XV-lea și al XVI-lea apar tot felul de
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
consideră trei forme al suveranității: Conform teoriilor sale, suveranul nu se supune decât legilor divine și legilor naturii, rolul său fiind de a justifica rațiunea divină în societatea profană. Reforma urmărea restructurarea relațiilor din interiorul Bisericii Catolice, dar și lupta societății occidentale de a anula monopolul acestei biserici și a puterii exercitatea asupra statului. În perioada secolelor al XV-lea și al XVI-lea apar tot felul de mișcări și curente religioase disidente, care sunt declarate "eretice" de către Biserica oficială a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
își poate cunoaște destinul, acesta trebuie să se comporte urmărind cea mai bună soluție pentru sine. De aici reiese "etica protestantă": Omul trebuie să se dedice profesiei sale, să fie întreprinzător și bun gospodar, care ulterior va sta la baza societății actuale din Europa Occidentală. La Calvin, cea mai bună formă de guvernare este republica, o formă de stat la care toți cetățenii sunt obligați să participe. Primele lucrări în care sunt preconizate idei utopice sunt "Republica" lui Platon și "Politica
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Utopia” a lui Thomas Morus poate fi considerată actul de naștere al socialismului utopic. Este interesantă analiza efectuată de autor asupra procesului acumulării primitive a capitalului și înțelegerea naturii sociale a statului și a funcției social politice a dreptului. Întreaga societate este concepută ca o unitate economică, unitatea productivă fundamentală fiind familia, concepută ca un atelier profilat pe o singură meserie. Sunt preconizate înlăturarea contrastului dintre sat și oraș și egalitatea dintre sexe, fiind susținut accesul femeilor la funcțiile ecleziastice. Războiul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
politică și-a găsit întruchiparea cea mai fidelă în epoca lui Machiavelli, se poate afirma că umanismul social se află în germene în opera lui Morus. Dacă pentru Machiavelli omul își poate realiza țelurile numai în opoziție, în luptă cu societatea și ceilalți oameni, pentru Morus realizarea omului e posibilă numai pe temeiul fericirii omenirii. Prin lucrările sale, “Filozofia democrației prin simțuri” și “Cetatea Soarelui”, Tommaso Campanella a teoretizat o organizare rațională a societății care se baza pe desființarea proprietății private
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
țelurile numai în opoziție, în luptă cu societatea și ceilalți oameni, pentru Morus realizarea omului e posibilă numai pe temeiul fericirii omenirii. Prin lucrările sale, “Filozofia democrației prin simțuri” și “Cetatea Soarelui”, Tommaso Campanella a teoretizat o organizare rațională a societății care se baza pe desființarea proprietății private, fiind astfel, alături de Thomas Morus, unul dintre cei mai importanți precursori ai teoriei comunismului. Potrivit concepției sale, monarhul ar trebui să fie ajutat de trei principi numiți astfel: Sunt suprimate deosebirile dintre sexe
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a mai avut aceeași putere de iradiere și strălucire ca Renașterea și Umanismul, dar s-a afirmat totuși prin cîteva figuri și opere importante. Din punct de vedere politico-social, iluminismul avea un caracter antifeudal, rațional și antiabsolutist. Critica sistematică a societății se baza pe concepții ca: În "Scrisorile persane", Charles Montesquieu, unul dintre primi mari iluminiști francezi, se situează clar pe poziții antiabsolutiste, iar prin lucrarea "Meditații asupra cauzei măreției și decadenței romanilor" a exercitat o puternică influență asupra gândirii politice
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
a acordat o atenție deosebită problemelor economice, sociale și aspectelor legate de mentalitatea, obiceiurile și cultura popoarelor. De aceea, unii autori susțin că Voltaire a formulat pentru prima dată concepția modernă a istoriei. Alte concepții ale sale aveau ca obiectiv societatea franceză a acelei epoci: subordonarea politicii față de rațiune, lichidarea dependenței feudale, drepturi politice acordate tuturor proprietarilor, primatul libertății ca fiind cea mai importantă lege naturală. Ca formă de guvernare, Voltaire prefera monarhia luminată, ca mai târziu să prefere republica. În
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
plan conceptul omonim, prin intermediul căruia respectarea legilor primește o justificare rațională și umană. Preluând ideile protestante, a considerat că la baza statului este un contract ipotetic între indivizi și stat, contract care să asigure libertatea individului și garantarea proprietății private. Societatea este necesară atît ca întreg, cît și ca elemente-indivizi, devenind un întreg social, un organism social. Scopul contractului social este asigurarea libertății, constituirea poporului suveran. Este vorba despre o înstrăinare a libertății naturale, negarantată de nimic, aflată sub dominația forței
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Tocmai suveranitatea poporului (care se exprimă și prin lege ca voință generală) este cea mai sigură garanție a drepturilor individuale. În aceste condiții este reabilitată concepția antică după care libertatea nu este decît supunerea față de legi. Conform lui Rousseau, apariția societății și a statului a fost determinată de caracterul social al omului, a tendinței acestuia către o viață mai bună. În lucrarea "Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni", realizează o sistematizare teoretică a etapelor trecerii la "societatea civilă" (societate
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
Rousseau, apariția societății și a statului a fost determinată de caracterul social al omului, a tendinței acestuia către o viață mai bună. În lucrarea "Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni", realizează o sistematizare teoretică a etapelor trecerii la "societatea civilă" (societate bazată pe proprietatea privată). În "Discurs asupra inegalității" subliniază rolul proprietății private în apariția inegalității, care la rându-i reduce libertatea și ajunge la concluzia că statul a fost creat ca mijloc de dominație al celor bogați. Spre
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
societății și a statului a fost determinată de caracterul social al omului, a tendinței acestuia către o viață mai bună. În lucrarea "Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni", realizează o sistematizare teoretică a etapelor trecerii la "societatea civilă" (societate bazată pe proprietatea privată). În "Discurs asupra inegalității" subliniază rolul proprietății private în apariția inegalității, care la rându-i reduce libertatea și ajunge la concluzia că statul a fost creat ca mijloc de dominație al celor bogați. Spre deosebire Montesquieu
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
care se bazează pe metode cantitative "științele naturii") și cele care nu folosesc aceste metode, dar pot să furnizeze cunoștințe valide ("istoria" ca știință a omului în raport cu științele naturii). În "Principii de filozofie a istoriei", a divizat evoluția naturală a societății în trei stadii de dezvoltare: Giambattista Vico susține că, după parcurgerea acestor etape, urmează o fază de decadență după care se reia ciclul istoric, dar nu identic, ci la un nivel superior, adică o reluare în spirală a dezvoltării. În ceea ce privește
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
statul s-a constituit și a evoluat pe baza "bunului simț" al ideii despre adevăr și justiție, concept expus în "Despre principiul unic al universului juridic" și în "Principiile unei științe noi despre natura comună a națiunilor". Conducător al organizației "Societatea pumnului", juristul și economistul italian Cesare Beccaria își exprima dorința ca legile să-și găsească originea în rațiune, scopul prim al legilor fiind de a asigura "cea mai mare fericire la cei mai mulți", demascând cruzimea legilor, inumanitatea procedurilor, arbitrariul judecătorilor din
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de tip dialectic, susține modul de producție capitalist, considerîndu-l singura alternativă a progresului social. Leibnitz a legat ideea unității naționale a tuturor germanilor de noul mod de producție capitalist, de realizarea sa. În "Theodiceea", încearcă să adapteze religia la noua societate și să o concilieze cu știința și filozofia. Leibniz are un valoros aport și la apariția sociologiei prin definirea societății ca un macrocosmos cu grupări multiple, unele echivalente între ele, dar dispuse în spațiul social în ierarhii variabile. În controversele
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]