57,573 matches
-
cerut transferarea lui Munteanu-Râmnic la Ministerul Învățămîntului. "Să-l lăsăm să lucreze sub comanda lui Iorga!" Iorga a refuzat categoric cererea. Argetoianu a pus la cale o serie de intrigi împotriva lui, asigurîndu-l totodată că "nu trebuie să creadă nici o clipă că el (Argetoianu) s-ar angaja în intrigi îndreptate împotriva sa"48. Vor urma două scrisori ale lui Argetoianu pe care Iorga a reușit să pună mîna: prima era o notă scrisă de mîna lui și semnată de Argetoianu pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fiind un fel de supraputere. Mussolini făcea mare zarvă pe scena internațională. El era un "teatru plutitor" (ceea ce francezii numesc "vedetă"), cu șaradele, atitudinile maiestuoase și gesturile lui dramatice. Ce s-a ales din toate acestea atunci cînd a sosit clipa adevărului? Gregorovius descria politica italiană ca o combinație de Cesar Borgia și Condotieri cu mentalitatea lui Machiavelli. Iorga îi atribuia lui Mussolini calitățile lui Iulius Caesar, dar istoria a demonstrat că lucrurile stăteau altfel 123. Mussolini putea găsi sprijin pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Michelson consideră că lucrările lui istorice sînt originale și controversate 159. Autorul acestei cărți le-ar considera mai curînd originale decît controversate, în special modul în care îl interpretează el pe Mihai Viteazul, ca și pe celălalt fulger de-o clipă al scenei românești, acea sclipire democratică incitatoare (un alt istoric politician) care a fost Nicolae Bălcescu. Panaitescu a reintrodus în istoriografia românească un element căruia i se simțea lipsa de la dispariția lui Bogdan: cunoașterea profundă a limbilor slave, de la fundamentala
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a aflat în fața armelor ucigașe, a făcut-o în primul rînd pentru România, punînd totul, inclusiv pe sine însuși, pe planul doi. După cum pe drept cuvînt spunea Theodorescu, bibliotecarul și biograful său: "Neamul românesc" și Iorga jusnalistul politic au avut clipă de clipă un singur țel: interesele României. Iorga nu l-a lăsat niciodată de izbeliște pe nici un evreu care se identifica cu România, lăudîndu-l, apărîndu-l și dîndu-l drept exemplu. Ceea ce nu l-a împiedicat să-și continue atacurile împotriva altor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în fața armelor ucigașe, a făcut-o în primul rînd pentru România, punînd totul, inclusiv pe sine însuși, pe planul doi. După cum pe drept cuvînt spunea Theodorescu, bibliotecarul și biograful său: "Neamul românesc" și Iorga jusnalistul politic au avut clipă de clipă un singur țel: interesele României. Iorga nu l-a lăsat niciodată de izbeliște pe nici un evreu care se identifica cu România, lăudîndu-l, apărîndu-l și dîndu-l drept exemplu. Ceea ce nu l-a împiedicat să-și continue atacurile împotriva altor evrei. Astfel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asigurat pe Argetoianu că "în alegerile viitoare nici unui evreu nu i se va permite să voteze". El [Goga] nu se va da îndărăt de la nici o violență ca să-i împiedice pe evrei să voteze 47. Regele nu s-a așteptat nici o clipă și nici nu dorea ca guvernul Goga-Cuza să reușească. Acesta urma să constituie o tranziție spre Dictatura Regală, dovedind că parlamentarismul nu avea nici o șansă și că nu exista altă alternativă pentru regim și pentru aliații României. Încercînd să se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ulterior de moartea) liderului lor idolatrizat era o acțiune legitimă. Dacă și cînd urmau să aibă prilejul să o facă, aveau să-și elimine adversarul. Iorga și familia sa primeau scrisori peste scrisori de amenințare cu moartea 67. Familia trăia clipe de teroare, dar nu și Iorga: el era nonșalant și curajos față de asemenea lucruri. La 30 noiembrie 1937, Iorga a dat un interviu mamut la Universitatea de la Paris. La sfîrșitul interviului, ziaristul francez l-a rugat să comenteze asupra anarhiei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
treptele clătinîndu-se, cu ochii roșii și, după cum relata unul dintre studenții săi, a anunțat cu voce tremurîndă: "Granițele noastre au fost violate!"11. După aceea, și-a scurtat discursul comemorativ, deoarece, așa cum a explicat cu lacrimi în ochi: În aceste clipe se pregătesc lucruri groaznice împotriva noastră. Vom suferi așa cum am suferit și pînă acum, dar (la urma urmei) am izbîndit de-a lungul întregii noastre istorii"12. Iorga a declanșat imediat o amplă campanie de presă. "Neamul românesc" apărea în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noul ei comandant, Horia Sima, oferea o autoritate de mîna a treia. Dictatura Regală făcuse o treabă bună. Puțini dintre legionarii din "vechea gardă" erau în viață. Sute de mii de oportuniști s-au alăturat acum mișcării așteptînd cu nerăbdare clipa exproprierii evreilor. Veteranii Legiunii îi numeau cu dispreț pe aceștia "Septembriști". Legiunea aceasta diluată era, mai presus de orice, interesată de putere, răzbunare și îmbogățire. Cîțiva dintre legionarii veterani au inițiat proiecte politice revoluționare și reformatoare în domeniul social, înspăimîntînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în voia soartei, așa cum făcuse și la Iași în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale vieții lui Iorga. Ei își aminteau că erau aproape singuri în aceste clipe de restriște, erau ținta bătăii de joc, proscriși și părăsiți. Poate cu o singură excepție: dr. Constantin Angelescu. Pentru el, Iorga nu devenise o "nonpersoană". Pe la mijlocul lui octombrie (cînd devenise limpede că Iorga nu putea obține o sumă importantă de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a publicat un editorial defăimător. Editorialul cotidianului guvernamental "Magyarorzság" era semnat de Pál Szvatkó, care, cu evidenta sa lipsă de principialitate, se putea mîndri că era omologul budapestan al lui I. P. Prundeni și Ilie Rădulescu. Dl Szvatkó scria: "În ultima clipă a vieții sale, Iorga ar fi trebuit să exclame: "În polemicile mele cu Ungaria am ieșit pe locul doi", și cuvintele acestea ar trebui să fie încrustate ca un epitaf pe mormîntul lui, ca o pedeapsă pentru cei care vor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dna Boeru, în noaptea de vară înstelată și senină. Conducînd pe autostradă spre nord, drumul era aproape pustiu, în vreme ce din sensul opus se scurgea un flux continuu de faruri. Valul de vilegiaturiști continua să se rostogolească spre plajele Mediteranei. În clipa în care am plecat, actuala doamnă Boeru a început să tune și să fulgere cu furie. A afirmat cu tărie că ea nu este legionară. Mai mult (subliniind totuși că nu este filosemită), că blama metodele legionare în privința evreilor. După ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
După ce și-a descărcat furia, s-a cufundat în tăcere. Dna Boeru locuia la periferia Münchenului. Cînd am ajuns i-am mulțumit și mi-am luat rămas bun, gîndindu-mă la remarca făcută de Hannah Arendt despre "banalitatea răului..." Peste cîteva clipe pătrundeam în strălucirea nopții Münchenului reconstruit, cu mii de mașini de lux purtînd plăcuțe cu numere de înregistrare autohtone și străine, cu cafenele și berării inundate de lumina multicoloră a reclamelor și oameni bine îmbrăcați așezați la mesele de pe trotuare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe Mihai Viteazul, care, descinzînd din bizantini, ar fi trebuit să știe ceva despre duplicitatea acestora 81 Op. cit., vol. I, p. 248 82 Op. cit., vol. I, p. 258. "N-am uitat dragostea, o dragoste care nu m-a părăsit nici o clipă, adică dragostea pe care o nutream eu pentru literatură" 83 Op. cit., vol. I, pp. 249-250 84 Op. cit., vol. I, p. 252 85 "Adevărul ilustrat", 1895, nr. 2133 86 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 254-255 87
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționale a țărilor afectate este discutat În prima parte a acestei cărți. Impactul cumulat al acestor lovituri a fost distrugerea unei civilizații. Amploarea dezastrului pe care Europa l-a abătut asupră-și a devenit limpede pentru contemporani chiar din prima clipă. La extrema dreaptă și la cea stângă a spectrului politic, unii au văzut În propria sacrificare a Europei ocazia de a lupta pentru ceva mai bun. Anii ’30 au fost, În cuvintele lui Auden, „un deceniu josnic, necinstit”, dar au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a evita cu orice preț situațiile din trecut. Inițial, o opțiune populară În ambele jumătăți ale Europei a fost aplicarea programului radical al mișcărilor de tip „front popular” din anii ’30 - ceea ce demonstrează că anul 1945 nu a Însemnat nici o clipă un nou Început, așa cum pare uneori... În Europa de Est, o transformare radicală de o factură sau alta era inevitabilă. Întoarcerea la trecutul discreditat era imposibilă. Atunci ce urma să-i ia locul? Comunismul s-ar putea să fi fost soluția greșită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alt considerent era minor câtă vreme lupta continua. În timpul războiului, principala grijă a Aliaților a fost să se susțină unii pe alții. Americanii și britanicii erau permanent Îngrijorați că Stalin ar putea Încheia pace separată cu Hitler, mai ales din clipa În care Uniunea Sovietică a recuperat teritoriul pierdut după iunie 1941. Stalin, pe de altă parte, vedea În deschiderea cu Întârziere a celui de-al doilea front (vestic) o stratagemă a Aliaților, pentru a istovi Rusia și a profita apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
declaraseră război lui Hitler În septembrie 1939 pe motiv că agresase Polonia. Dar pentru Aliații occidentali era evident că lui Stalin trebuie să i se dea mână liberă În Est. Obiectivul războiului era Înfrângerea Germaniei. Acesta a rămas, până În ultima clipă, impulsul primordial. În aprilie 1945, când Germania era practic Învinsă, Roosevelt declara că „atitudinea noastră trebuie să fie una de deliberare și amânare a deciziei finale” În privința aranjamentelor postbelice pentru Germania. Poziție adoptată din motive temeinice: ajungerea la un acord
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
considerabil avantajul propagandistic câștigat În anii Frontului Popular. Numai eroismul Armatei Roșii și al cetățenilor sovietici Între 1941 și 1945, juxtapus crimelor fără precedent ale naziștilor, a reușit să risipească vechile amintiri. Cât despre Soviete, ele nu au abandonat nici o clipă neîncrederea față de Occident - suspiciune apărută Înainte de 1917 și alimentată de intervenția militară vestică În timpul războiului civil din 1917-1921, de excluderea Uniunii Sovietice din instituțiile internaționale În următorii cincisprezece ani, de bănuiala (fondată) că mulți lideri occidentali, dacă ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celor mai bune intenții ale liderilor. Nuclearizarea Europei era o posibilă soluție. N-ar mai fi fost nevoie de o uriașă prezență militară americană staționată pe termen nelimitat În inima Europei - oamenii politici și strategii militari deopotrivă așteptau cu nerăbdare clipa În care Europa va putea să se apere singură, sprijinită doar de promisiunea americană a unei revanșe nucleare masive În cazul unui atac sovietic. După cum reamintea Eisenhower În 1953, prezența Statelor Unite În Europa fusese dintotdeauna doar „o soluție temporară pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își informa consilierii cei mai apropiați: „Nu cred că avem de ales... nu e vorba numai de Cuba, ci și de Berlin. și, fiindcă suntem conștienți de importanța Berlinului În Europa și de importanța aliaților pentru noi, ne confruntăm În clipa de față cu o dilemă. Altfel, răspunsul ar fi simplu”. Cu trei zile Înainte, când Începuse criza cubaneză, secreatrul de stat Dean Rusk Își rezuma astfel părerea despre acțiunea sovieticilor: „Cred că Berlinul are un rol major În toată povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
kommt das Fressen, dann kommt die Moral („Mâncarea vine prima, apoi moralitatea”) ei au susținut cu tărie dezacordul exprimat de primarul Berlinului de Vest În martie 1947:„Nu există afirmație mai periculoasă. Suntem Înfometați și morți de frig În această clipă fiindcă am Îngăduit doctrina eronată rezumată În această propoziție”. Habermas avea să fie asimilat mai târziu cu căutarea unui Verfassungspatriotism („patriotism constituțional”), singura formă de sentiment național pe care o considera corectă și care putea fi Încurajată fără pericol la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însuși a făcut un ultim apel către poporul maghiar, chemând la rezistență Împotriva invadatorilor. Apoi, Împreună cu cei mai apropiați colaboratori, s-a refugiat În ambasada Iugoslaviei, unde le-a fost acordat azil politic. Rezultatul confruntării militare n-a fost nici o clipă pus sub semnul Întrebării: În pofida unei rezistențe solide, forțele sovietice au pus stăpânire pe Budapesta În mai puțin de 72 de ore și, la 7 noiembrie, a fost instalat guvernul lui János Kádár. Unele consilii muncitorești au supraviețuit Încă o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
libertate În aceeași propoziție. Cum avea să spună mai târziu Jorge Semprún, pe atunci un tânăr comunist spaniol care lucra clandestin În Paris, „cuvântarea secretă ne-a rupt lanțurile; ne-a dat măcar șansa să fim eliberați din... somnul rațiunii”. Clipa de speranță a luat sfârșit odată cu invadarea Ungariei. Câțiva observatori din Occident au Încercat să justifice intervenția sovietică sau măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă potrivit căreia Imre Nagy condusese sau fusese corupt de o contra-revoluție. În stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el a ordonat retragerea poliției, În ciuda opoziției din propriul partid și guvern, lăsându-i pe studenții parizieni stăpâni pe universitate și pe cartierul Înconjurător. Pompidou și președintele de Gaulle erau jenați de activitățile bine mediatizate ale studenților. Dar, În afară de primele clipe, când au fost luați prin surprindere, ei nu s-au simțit realmente amenințați. La momentul oportun, trupele de poliție, și mai ales jandarmii - recrutați din rândul fiilor de țărani săraci din provincie și, ca atare, puțin dispuși să-i menajeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]