KorAP: Find »[drukola/base=iubi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...2298 2299 2300 ...2313 >

57,801 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

și girofarul albastru se Învîrtește Întruna. De vizavi au apărut cîteva persoane, care se uită la noi. A sosit clipa. CÎnd o să mă Întorc de la spital... o să am un copil! — Baftă! strigă Martha. Sper ca totul să fie bine! — Te iubesc, Becky, mă strînge Luke tare de braț. SÎnt foarte mîndru de tine. Te descurci de milioane! Ești atît de calmă, de stăpînă pe tine... Fac exact ce-mi vine să fac, spun cu un soi de mîndrie abia reținuță, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fiecare are cîte un tricou Danny Kovitz, exact ca prototipul pe care l-a creat pentru The Look. Cu excepția faptului că desenul e cu o fată gravidă, ca o păpușică. Și dedesubt e sloganul: E o MAMICĂ SEXY și O IUBIM Am rămas fără grai. — E copleșită! sare mama imediat să mă ajute. Ia un loc, draga mea. Gustă ceva. Îmi bagă În ochi un platou cu mini clătite chinezești cu rață. De la supermarketul Waitrose, le fac chiar ei. SÎnt foarte

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și pare cam nedormit. — Bună, Jess, spune cu emfază. În momentul cînd vei vedea asta, eu voi fi deja În Chile. Fiindcă... acolo mă aflu chiar acum. Jess Încremenește. — În Chile? — În Chile? țipă Janice. Ce caută În Chile? — Te iubesc, spune Tom și, dacă e nevoie, mă mut la capătul pămîntului. Sau chiar mai departe. — Vai, ce romantic, oftează Kelly. — E un tembel și jumătate, spune Jess, dîndu-și un pumn În frunte. Nu mă duc acolo decît abia peste trei

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fi bine să-ți chemi deja avocații, să-și arunce un ochi. SÎnt poze, notițe, tot soiul de dovezi... Sincer, Luke, dacă se află toate astea, e terminat definitiv. — Becky, spune Luke efectiv stupefiat. Nu Încetezi să mă uimești. — Te iubesc, zic dintr-odată. Pregătește-i pentru veste. Las receptorul În furcă și-mi dau părul de pe față, cu mîinile asudate. Iau cîteva guri de apă, apoi formez din agenda mobilului numărul firmei de curierat rapid cu care lucrează Luke și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de data asta e Luke, palid la față, iar ochii lui Întunecați dau roată camerei, neliniștiți. — Slavă Cerului. Slavă Domnului că n-am ajuns prea tîrziu... Aproape a amuțit, cînd se apropie de patul pe care mă aflu. — Becky, te iubesc atît de mult... sînt atît de mîndru de tine... — Bună, Luke, zic pierită. Acum pe unde dracu’ scot cămașa? Ideea e că, din multe puncte de vedere, asta e nașterea perfectă. Au trecut de atunci douăzeci de minute și camera

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
asiste la naștere. Poate că ar fi mai bine... să pleci. — Poate că da. Venetia aprobă din cap Înțelegătoare, și simt un junghi incandescent de furie. — Luke, n-o lăsa să scape atît de ușor! Mi-a zis că sînteți iubiți! Mi-a zis că mă părăsești pentru ea! — Becky... — E adevărat. Lacrimi de furie mi se preling pe obraji. Nu mă crede nimeni, dar așa e! Mi-a zis că În clipa În care v-ați revăzut ați știut pe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
acele direcții, Împreună cu ea. Privirea lui o Întîlnește pe a mea, blîndă și plină de căldură. — Da, Îi place să cumpere lucruri. Da, face gesturi nebunești. Dar mă face să rîd. Mă face să mă bucur de viață. Și o iubesc mai mult decît orice pe lume. — Și eu te iubesc, murmur, cu un nod uriaș În gît. — Bine, spune Venetia, albă la față. Bine, Luke! Dacă vrei o descreierată fără pic de profunzime... — Habar n-ai despre ce dracu’ vorbești

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mea, blîndă și plină de căldură. — Da, Îi place să cumpere lucruri. Da, face gesturi nebunești. Dar mă face să rîd. Mă face să mă bucur de viață. Și o iubesc mai mult decît orice pe lume. — Și eu te iubesc, murmur, cu un nod uriaș În gît. — Bine, spune Venetia, albă la față. Bine, Luke! Dacă vrei o descreierată fără pic de profunzime... — Habar n-ai despre ce dracu’ vorbești, așa că taci naibii din gură. Glasul lui Luke a devenit

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
un rezervor cu așa ceva acasă. Am ajuns! Ușa e dată larg de perete și toată lumea ridică privirea spre Danny, care năvălește Înăuntru, secondat de Jess. Am ratat momentul? Jess are pe ea tricoul cu „E o mămică sexy și-o iubim“, ca al lui Suze. Danny are un maieu albastru de cașmir cu „E o oafă roșcată și-o urăsc“ imprimat cu litere kaki pe piept. — Unde-i copilul? Danny se uită În jur cu ochi strălucitori, trecînd În revistă Întreaga

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

un caz exemplar, cel al remarcabilului cărturar clujean Nicolae Mărgineanu, condamnat în 1948 la 25 de ani de închisoare, din care a efectuat 16, și urmărit până la sfârșitul vieții, pentru simplul motiv că făcuse studii de psihologie în Statele Unite și iubea America, recunoscând acest lucru până și în anchetele torționarilor Securității. A murit în 1980, urmărit în continuare, dar nu distrus mintal. I-a fost urmărită și persecutată soția, prin aceasta i-au trecut și copiii, și frații, unul dintre frați

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
prudent, să analizeze și discrimineze. Iată, Mircea Cărtărescu, la care țin foarte mult, e pe cale să ajungă VIP. Din păcate, nu cu excepționala sa poezie, nici cu cărțile serioase de proză, chiar cu excelentele articole de ziar, ci cu De ce iubim femeile?, o făcătura din texte publicate într-o revistă mondenă. Nu-l condamn că a publicat acele texte în revistă, că fiecare trebuie să trăiască din ceva, dar ideea de a face o carte... Care a adus bani editurii, e

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
condusă de Marian Papahagi, Ion Pop și Ion Vartic. În acel text spuneai, uluitor pentru mine la acea vreme, că a apărut un poet formidabil, nou în toate privințele. Într-un interviu din luna septembrie, Mircea Cărtărescu spune despre De ce iubim femeile? că: "Acest succes a venit de la sine, dintr-o potrivire de circumstanțe, care nu au depins nici de mine, nici de altcineva. Pur și simplu s-a întîmplat. Iată că am trecut de mult de 100.000 de cărți

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
mine, nici de altcineva. Pur și simplu s-a întîmplat. Iată că am trecut de mult de 100.000 de cărți vîndute și încă nu știu precis cui se datorează popularitatea acestei cărți (....) Eu nu sînt genul de om care iubește notorietatea, care e fericit că îl recunoaște lumea pe stradă sau că este des invitat la televizor. De aceea mă simt atît de bine în străinătate, unde sînt un perfect anonim". Și, în același interviu, Mircea îl confirmă pe Nicolae

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
soră a "Dialogului" ieșean. Mi s-a părut chiar numai din acele circa 10 poezii un autor nou, uluitor în multe privințe imagistica, democrația lexicală etc. -, cu un mare viitor. Aveam să fiu confirmat. Cât privește cazul succesului cu De ce iubim..., ce să spun? Iată ce se poate întâmpla când nu ești atent cu tine însuți, când te lași atras de editor în capcană. Sigur, nu e o catastrofă și mă bucur că autorul însuși a perceput pericolul și, cum cred

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
aproape vârsta bunicului meu, și cu Nicolae Breban, care este cu două luni mai în vârstă decât tata, m-am înțeles perfect în privința eternului feminin. Adică, atât Paleologu, cât și Breban, îmi sunt foarte aproape în fața femeii, probabil și pentru că iubeam cam aceleași opere literare. Mă simțeam cu adevărat extraordinar discutând cu conu' Alecu Paleologu despre iubirile sale, de parcă iubirile mele erau. Cu Nicolae Breban greu, foarte greu, după mulți ani, poți atinge asemenea fascinant subiect. Dar femeile văzute de Breban

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
a înțeles că se plictisea bolnav în pat și că o discuție pe o temă care îl interesa putea săi facă bine, dincolo de oboseala inerentă. Ce rămâne? Rămâne amintirea extraordinară a tuturor femeilor pe care s-a întâmplat să le iubesc. În tinerețe, eram prost ca un Don Qujote și, dincolo de iubiri, am avut și cam multe aventuri. De la o vârstă încoace, n-am avut relații decât cu femei de care eram îndrăgostit ori pe care le iubeam deja, că am

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
întâmplat să le iubesc. În tinerețe, eram prost ca un Don Qujote și, dincolo de iubiri, am avut și cam multe aventuri. De la o vârstă încoace, n-am avut relații decât cu femei de care eram îndrăgostit ori pe care le iubeam deja, că am avut multă vreme o anume polivalență... Poate pentru că bărbatul e sortit să fie poligam, poate pentru că sunt din Moldova, iar pe aici ne cam tragem din Ștefan cel Mare, ca să nu mai spun că au tot trecut

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
ar putea întâmpla așa ceva. Eternul feminim? Da, cred că există. Dar nu a priori, ci cumva a posteriori, ca un fel de rezumat al esenței vieții. Eu am scris aproape numai poeme de dragoste, dedicate femeilor pe care le-am iubit de-a lungul acestei vieți. Or, pentru mine, eternul feminin e reprezentat de numele generic Eona, care apare în titlurile ultimelor mele volume de poezii, deci un nume sub care sunt îmbrățișate toate aceste femei care mi-au oferit șansa

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
Or, pentru mine, eternul feminin e reprezentat de numele generic Eona, care apare în titlurile ultimelor mele volume de poezii, deci un nume sub care sunt îmbrățișate toate aceste femei care mi-au oferit șansa, darul, privilegiul de a le iubi. Dorin Popa: Spui că nu te-ai fi putut apropia, în trecut, de o femeie urâtă... Modelul feminin al tinereții mele a fost Sonia Marmeladova, nu Nastasia Filipovna, Grușenka ori Ekaterina Ivanovna. Apoi, Lisa, din Demonii, prea puțin amintită de către

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
apropii de autorul Timpului regăsit. Alexandru Paleologu, în schimb, mi-a povestit despre o relație a lui cu o prostituată adevărată și care a durat, dacă îmi amintesc bine, 30 de ani. I-a mărturisit, înaintea sfârșitului ei, că a iubit-o în tot acest timp, iar ea a murit împăcată. Dar de ce spui că în tinerețe erai "prost ca un Don Quijote cu femeile", și nu ca un Don Juan? Că doar Don Juan nu e mai deștept! Liviu Antonesei: Eu

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
mai am de ascultat că, după ce am pus niște sute de melodii, nu am ajuns decât la 700 și ceva de KB. Voi continua până la vreo 900, ca să intru între limitele d-lui Kogălniceanu, pe care îl respectam și-l iubeam destul, dar acum tind să-i devin chiar un fel de fan! Îmi place tot mai mult scundul și relativ rotofeiul cărturar și politician... Nu, nu prea cred să aibă egal în breslele astea! Poate Popeye, cu tot ce s-

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
doar de cei foarte tineri, un fel de guru. Pentru o epocă de reînceput de lume, când era de făcut totul, mă uimea și succesul lui Cioran, un autor depresiv, mai potrivit sfârșitului de lume. Eu, de pildă, l-am iubit cel mai mult în anii '80, de parcă mi-ar fi anunțat finalul. Iar când eram foarte depresiv, reciteam câteva pagini din Întâlniri cu sinuciderea și-mi reveneam, avea rol de antidot. Din fericire, la începutul anilor '90, se bucura de

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
ieșim dintr-o democratură de vreo 17 ani! Dorin Popa: Mircea Cărtărescu a câștigat finala "Zece pentru România 2006". Era de așteptat, nu? Nu era de așteptat să primească premiul din mâinile lui Teo Trandafir, care turuia continuu despre " De ce iubim femeile" și ce mult i-a plăcut ei. Mircea, în multe interviuri, a tot declarat că se cam jenează cu această carte, dar Teo era în extaz, tocmai datorită volumului cu pricina. Mi s-a părut că Mircea a primit

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
în PCR sunt iarăși foarte diferite și nu toate de natură egoistă și arivistă. Mama, fostă "fiică de chiabur", de pildă, a intrat în 1965-1966, când se mai decrispase PCR-ul, pentru că "e bine pentru copii!". Însă tata, deși ne iubea nu mai puțin, n-a intrat niciodată, bazându-se probabil pe faptul că era un membru PCR în familia noastră! Eu am urmat modelul lui, ceea ce nu înseamnă că i-aș fi reproșat mamei ceva! Ca nemembru de partid, am

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
care l-am cunoscut, profesorul Alexandru Călinescu, era aproape că este un banc, o ironie sumbră pentru mine membru PCR. Și de aceea mă întreb cine nu era membru, într-un regim totalitar... Domnul Ion Holban, pe care l-am iubit și respectat mult și care m-a înnobilat cu prietenia sa, era membru, că nu am discutat niciodată despre asta? Ah... iar satul lui Vasile Lupu se numește Corni, comuna Liteni. Am fost de mai multe ori în casa mamei

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]