741 matches
-
contestat votul din sală, pentru că nu există vot valabil fără doi secretari și la prezidiu mai era doar unul. Sala s-a montat ca pe stadion, când e gol din ofsaid. Pesedistul Radu Podgoreanu și democratul Ioan Oltean s-au îmbrâncit, incident imortalizat în versiuni diferite, pentru istoria parlamentarismului românesc. În România Liberă Podgoreanu i ar fi dat dlui Oltean un pumn în coaste, când acesta vrut să-l dea jos de la tribună. În Libertatea l-a nimerit în ceafă. În
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pe calea de transportat lemne. Așa de rău arătau că n-am putut să-i identificăm decât pe-o parte“, spune un salvator. Procurorii au interzis familiilor să se apropie de cadavre. — La edițiile de noapte se văd oameni disperați, îmbrâncindu-se cu jandarmii, în timp ce mașinile de morgă se îndepărtează în goană. Cine-i vinovat? Cine i-a omorât? Echipe de anchetă diferite caută un răspuns: parchetul, protecția muncii, corpul de control al ministrului economiei, până și departamentul anticrimă organizată. Se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
care însoțeau fiecare lovitură; apoi m-am văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, "cer condamnarea lui Daniel Petric la...", restul n-am mai auzit deoarece, îmbrîncind ușierul, am fugit și de-acolo și m-am pierdut printre trecătorii care umpluseră străzile orașului în noaptea de Paști... Mirosea a primăvară, a sărbătoare, și tot uitîndu-mă la lumânările aprinse care licăreau în întuneric m-am pomenit în fața casei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ostile, iar nevoia de dragoste era amânată pentru vremuri mai bune; care n-au mai venit niciodată, fiind împiedicate definitiv de povestea cu Dinu. Descoperirea pe care o făcusem în cimitir s-a dovedit, într-adevăr, hotărâtoare. Ea m-a îmbrîncit să înaintez, mai departe decât vroiam, pe drumul confruntării cu tata; un drum aspru, dificil pentru amândoi, care nu putea să se termine decât prost. Sub puntea ruptă, s-a căscat o prăpastie pe care timpul n-a făcut decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încredere în ele. Mi-au dat chiar un sentiment de panică. Nu cunosc o interdicție mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrîncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrîncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică și amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: ― Grăbește-te, domnule sculptor, dacă vrei să scapi cu viață. Grăbește-te. Așadar, își permitea să fie și generos. În ultima clipă mă umilea. Mi-a venit să-l îmbrîncesc, să-l lovesc, dar mi se făcuse frică și am ieșit de-acolo. Azilul ardea ca un putregai uriaș. Mă surprindea însă că nu vedeam pe nimeni. Coridoarele erau pustii, iar camerele goale. Un praf gros, care nu era totuși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mare romancier. Hai, nu mai face pe prostul, că înțelegi tu ce vreau să spun! Nu mai suport să mă bată la cap și să mă împiedice să-mi scriu articolul. Mă ridic din fața computerului și, nici una nici două, îl îmbrâncesc în sala de baie și-l încui acolo. Fă un duș, să te mai răcorești! îi strig eu cu năduf. Cotidianul, 1 septembrie 2001 Maramureș Pentru mine era clar: trilogia românească începută cu Hotel Europa și continuată cu Pont des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a răspuns. Am refuzat să cobor. Mi s-a făcut frică. M-a apucat de mână și m-a tras afară din mașină. — Fă ce-ți spun. Nu te împotrivi. Am observat că ascunde ceva în mâna stângă. M-a îmbrâncit spre pădure. De cum am ajuns la umbra copacilor, m-a trântit la pământ, pe iarbă. Am încercat să mă ridic, dar m-a plesnit peste față. M-a durut. Am simțit cum mâinile lui urcă pe sub tricoul meu. Dintr-o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca un șurub. În fața mea un găligan cu ochi răi, intimidat poate de ochelarii mei, îmi puse prudent o singură întrebare: - Cum vă numiți? Când a auzit numele meu pe care-l port din vina răposatului meu tată, bruta mă îmbrânci printre călăreți, până dincolo de cordonul compact. Atunci observai că mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încheieturii palmei, în care număram banii cu pauze dinadins prelungite. Îi luase, fără să clipească și fără nici un gest de mulțumire. - Ramses, vezi-ți de drum, se amestecă în discuție piticul meu, cu glas subțire ca de fătălău. Vrei să îmbrâncești în pat o statuie de argilăă Într-adevăr Amidé mirosea a pământ galben. - Vrei să ne întâlnim? îmi zise Amidé cu glas mecanic și abia perceptibil. - La salonul oficial, răspunse în locul meu, piticul, învingător de astă dată. Plecai grăbit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru cei din poliție. Doamna Reilly se adresa acum mulțimii. Ignatius o mângâia aprig pe umăr, șoptind cuvinte de încurajare. Care dintre voi s-ar ruga pentr-un comunist? — Eu nu! Eu nu! răspunseră vehement mai multe voci. Cineva îl îmbrânci pe bătrân. — I-adevărat, cucoană, strigă bătrânul. A-ncercat să-ți aresteze băiatu’. Taman ca-n Rusia. Toți îs comuniș’. Vino cu mine! Brutal, polițistul îl apucă de haină pe la spate. — O, Doamne! exclamă Ignatius, privind cum polițistul sfrijit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te găsim, măgar gras ce ești, spuse Liz. — Șterge-o, umflatule! N-am avut parte de nu știu când de o bătaie bună, mai adăugă Betty. Suntem gata. — Mișcarea voastră revoluționară e sortită pieirii, striga Ignatius după fetele care se îmbrânceau pe aleea ce ducea spre casă. Mă auziți? E con-dam-na-tă! Nu știți nimic despre politică și despre cum să convingeți alegătorii. Nu veți avea nici un mandat național. Nu veți reprezenta nici măcar Cartierul. Ușa se trânti și fetele se aflară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfîrșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea NU DE MUNCĂ gem!“ CÎnd s-au Îmbrâncit la ieșire, primind și aruncând ochiade impersonale, Amory a decis că-i plac filmele și că dorește să se delecteze cu ele așa cum se delectase rândul de studenți de anul patru din fața lui, care stătuseră răsturnați În fotolii, făcând comentarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
buzele palide. Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea impresie de cumetrie, Încât Amory aproape că-l Îmbrâncise prin geamul deschis când rostise cuvintele respective. În februarie, maică-sa are să se mire că n-a intrat În nici un club și-i va mări alocația... Un neghiob lipsit de glagore. Prin fumul dens și aerul de seriozitate solemnă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin temperament, ci prin grația și distincția ei perfecte. Casa, mobilierul, felul cum erau serviți la masă contrastau imens cu ceea ce Întâlnise el În pretențioasele reședințe din Long Island, unde servitorii erau atât de agasanți Încât trebuia literalmente să-i Îmbrâncești ca să nu-ți stea În cale sau chiar cu casele familiilor mai conservatoare de la „Union Club“. Se Întreba dacă acest aer de distrincție simetrică, această grație - pe care o considera continentală - se distilase prin strămoșii nobili din New England ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Culturistul șarjă, năpustindu-se la gâtul lui Danny. Ușa cabinei se deschise și Mal Considine se repezi înăuntru. Thad Green urlă o serie de comenzi imposibil de auzit. Danny își ridică genunchii, răsturnând scaunul. Mâinile polițistului sugrumară aerul. Mal îl îmbrânci, apoi începu să lovească cu pumnii. Boxerul îl trase deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi certat un câine monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar. Într-un colț discret. Buzz se răsuci pe călcâie, îi văzu pe cei doi, apoi aproape că țipă pentru a se face auzit: — Coleman nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și umerii, și picioarele; era foarte puternic și - autosugestie sau nu - abia atunci am simțit o emanație de coniac din cămașa sa, din bărbia întru totul beethoveniană despre care citisem într-o descriere a moscoviților când e ger; l-am îmbrâncit - nu cu curaj, desigur, ci din spaimă - și el căzu grămadă, moale, fără vreun icnet pe patul său, lăsându-mă astfel să deschid ușa și să mă duc la compartimentul lui Enescu; am bătut febril, el îmi deschise rămânând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ci rotund și curgător. Poate că acesta era stilul de caligrafie predat În școlile bune, În secolul trecut. Fima compară În minte puritatea acestui scris cu mâzgăliturile sale, ale căror litere păreau o adunătură de soldați Înspăimântați, Împingându-se și Îmbrâncindu-se unii pe alții În retragere, după ce fuseseră Învinși În luptă. 18 „Te-ai uitat pe tine Însuți“ „...care e groaznic la tine, iar eu pur și simplu n-am reușit să-l Înțeleg. Nici acum nu Înțeleg. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prea mic ca să merg cu el și cu domnul Frank în birouri, strângând în mână un ciocan în caz că ne întâlnim cu hoții -, și el înșfacă din mâinile mele cealaltă carte, cea despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lovitură. Dar unul dintre gardieni își făcu loc între noi. Un al doilea mă apucă de pe rândul din spate. Nu înțelegeți, am strigat către judecător. Gardienii mă târau afară de pe rând. Eu sunt Peter van Pels, am insistat, în timp ce mă îmbrânceau pe culoar. Ea este Charlotte Pfeffer și eu sunt Peter van Pels. Mă țineam acum de ultimul rând. Nu voiam să îi las să mă dea afară din sala de tribunal. Mă voi face auzit. —Spune-le, Charlotte, am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de versurile propriu-zise, caracterizate printr-un declarativism stângaci și printr-o lipsă de grație care le proiectează în afara literaturii. Iat-o pe Anca Pedvis adresându-se lui Dumnezeu: „M-ai reînvățat mersul în patru labe // Ca să m-ajuți m-ai îmbrâncit constant // Am mai multă stabilitate / e adevărat / dar nici o perspectivă // În schimb sunt mai aproape / de pământul Tău // Unde n-ai să mă vizitezi / știu // Îți vei trimite doar viermii / să mă curețe de pe oase.“ Mergând în patru labe, ai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ta neagră pe noaptea mea albă. surd card ageamiu și crud surâde în glande sughițuri de grund păstaie cu boabe de fiere mă scuipă lingura din borcanul cu miere. logodnica plânsă în fiece pumn colind valuri arse publicate postum mulțumit îmbrâncesc o plecăciune suntem sobri. suntem calmi. toate’s bune. R|ZVAN - tobe Nu cred că am știut vreodată să vorbesc despre mine așa cum o pot face alții. Nu că ar fi puțin de spus, însă de fiecare dată mi-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]