716 matches
-
Închis pe caz de boală“. Nenică, păi la Nite Owl nu Închid niciodată! Înăuntru era Întuneric și mi-am dat seama că trebșoara asta pute. Exley, nu e zona ta. Trebuie să fie a băieților din centru, așa că... Ed Îl Îmbrînci Într-o parte și-și făcu loc pînă la ușă. Deschise. Un semn lipit de ușă cu bandă adezivă: „Închis pe caz de boală“. Ed intră și Începu să memoreze. Un interior dreptunghiular, prelung. Pe dreapta un șir de mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei. Nu erau mai mult de doisprezece, dar ei i se părea o imensă mulțime de oameni nenumărați, ale căror glasuri certărețe și mieunătoare se adunau într-o unică rumoare neinteligibilă. În câteva secunde, ea și soțul ei au fost îmbrânciți, despărțiți, înghițiți în mulțime, mângâiați, atinși și sărutați, salutați și felicitați, îmbiați cu băuturi, întrebați de noutățile din viața lor și de starea sănătății lor. Rebecca nu putea distinge jumătate din chipuri; nici n-a știut un timp cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi clănțăneau dinții. Îmi pare rău, Pearce. — N-ai de ce să-ți pară rău, zise Duncan. — Tremur și se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
puțin să ajungă la poarta casuței părăginite unde locuiește. Plictisit de așteptare, taică-su ii iese în întâmpinare, cu reproșuri și înjurături, pe care nu le suportă hârtia, îi smulge fetiței pâinea de sub braț și cu un gest brutal o îmbrâncește spre poartă. Biata de ea, cade în genunchi și începe să plângă sfâșietor. Roua lacrimilor se amestecă într-o clipită cu glodul drumului. Contrariată, strig spre monstru câteva cuvinte de reproș, dar mă aleg la rându-mi cu o cascadă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
că nu are aer în magazin și că trebuie să iasă cât mai repede. Aruncă discurile în geantă, să nu le mai vadă, să nu și mai aducă aminte de domnul Neacșu, și ieși grăbită din supermarket, trezindu-se deodată îmbrâncită de la spate de o rafală de vânt. Se întoarse cu spaimă, aproape sigură că fusese împinsă de același fluture mare și negru care se aruncase în hăuri prin geamul ei de la bucătărie. Dar nu zări nici un lepidopter funebru. în schimb
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
te raportez la partid! îmi zburlesc eu mustața. Dar nu mă duc nicăieri. Să nu stați mult, că am și eu răspundere! face într-un târziu cerberul. În holul de la parter, e o mulțime de lume, care vine și pleacă, îmbrâncindu-se la lift. Terapia intensivă, la ce etaj? o chestionez pe liftiera cu gușa revărsată. La trei, zice ea. N-aveți nevoie de lift, urcați pe scări! zice grăsuna. Mă împinge cu o mișcare executată decis, ca să-mi poată închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea dând un țipăt sfâșietor, m-am trezit cu Ali Străilaș în brațele mele, zbătându-se să scape din strânsoare și îmbrâncindu-mă, să cad peste marginea geamblacului sondei și alta nu Ci eu, luându-mi, ca fript, mâinile, de pe el, mi-am șters năluca, luându-mi-o de pe ochi cu degetele, prinzându-mă țeapăn de rola sondei și de cablul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drum, trenul a fost surprins în câmp de câteva avioane americane care au început să ne mitralieze. Ai mei au murit chiar în primele secunde ale atacului, noi am reușit să ieșim la timp din vagon. În jurul nostru mulțimea se îmbrâncea, țipa, se agita înnebunită și, nu știu cum, la un moment dat, ne-am pierdut. Am regăsit-o după câteva minute lungi, ghemuită după o căpiță de fân. Își închipuia că acolo este protejată. Când m-a zărit, a zâmbit fericită. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intrare și striga la noi țâfnos. Da, chiar acest lucru, să nu ne îngrămădim (cine era? cine îl pusese acolo?), dar de ce? Că îl călcăm pe bocanci! Și ni-i arăta indignat, erau nou-nouți și nu se sfia să-i îmbrîncească pe cei care ar fi voit să nu le pese de încălțămintea lui. O luai pe jos... Până în oraș erau zece kilometri. Ce oameni nedisciplinați... și în același timp disciplinați, gândii... se îngrămădeau buluc (se grăbeau, dar de ce așa tare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puțini erau cei care știau să-l folosească așa cum trebuie. Bishop era cu totul special. ― Nu-ți face griji. Niciunul dintre noi nu are chef să întârzie. Vom ajunge la timp. Așteaptă-ne acolo. Terminat. Ocupat cu conversația. Hicks o îmbrânci pe Newt. Uitându-se în față, observă că Ripley se oprise. ― Ce se-ntâmplă? ― Nu prea știu, răspunse femeia cu o voce cu sonoritate spectrală din pricina tenebrelor. Dar aș jura că am văzut... acolo! La limita fascicolului îngust al lanternei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zări o formă mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez își luă arma și inundă pasajul cu un potop de foc. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Personalul dispune de treizeci de secunde pentru a ajunge... Sări pe catargul de încărcare și se agăță. Brațul metalic începu deja să se retracteze în buncărul de îmbarcare al navetei. O clipă mai apoi, suflul giganticei explozii care distruse stația îmbrânci aparatul, al cărui tren de aterizare se izbi de o încâlceală de fragmente de panouri, platforme și țevi. Metalul scrâșni pe metal. Sarcina suplimentară amenință pe moment cu prăbușirea navetei. Când ajunseră în buncăr, Ripley se repezi la un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
glezna, va sfârși ca Bishop. Să se lase să cadă pentru a scăpa? Sub ea, ușile externe ale sasului gemură. O parte din învelișul lor ros de acid se surpă. Încă încâlcite într-un oribil amalgam, încărcătoare și regină se îmbrânciră. Ripley era trasă în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă, se cocoță în sfârșit pe punte; o clipă mai apoi ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
simplu pe gură, ca pe maică-mea! Tipului însă nu-i plăcuse, se știa vedetă (mereu se lăuda că unchi-său e ambasador) sau poate avea ceva împotriva spirtului pe care-l foloseam pe post de after-shave; scuipase și mă îmbrâncise repede, după care continuase să se bucure de unul singur. Alerga și fâlfâia din brațe, țipând la adversari cu vocea lui pițigăiată: „Sigani prosti! La mine cur pupi!“. Lucrurile s-au complicat brusc în momentul când, în afară de noi, echipa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-ai prins tu. Varianta Robe.“ „În câteva cuvinte?“ „Da.“ I-am pomenit tot ce-mi trecuse prin minte: impostura, dublajul, contradicțiile scrisorilor. Mihnea a pufnit, cu superioritatea matematicianului care știe mai bine. I-aș fi șters-o de pe față, îmbrâncindu-l prietenește. „Acum e rândul meu. Unu: cine și cui îi scrie? Un fraier din facultate, unei pipițe din altă facultate, care i-a sucit mințile.“ „Ce facultate?“ „Robane, ți-au scăpat niște chestii. «Gunoierul intelectual», care vine nu știu câte ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-o țin picioarele, am treisprezece copii, toți orfani, pe tata l-am înmormântat săptămâna trecută, sunt un om care rabdă de foame, Nastasia Filippovna! Și, zbierând astfel, dădu să se târască spre șemineu. — La o parte! strigă Nastasia Filippovna, îmbrâncindu-l. Dați-vă la o parte cu toții! Ganea, ce mai stai? Să nu-ți fie rușine! Pune mâna! E norocul tău! Însă Ganea și-așa suportase prea mult în ziua și în seara aceasta și nu era pregătit pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sus pe marginile hârtiei și deodată tot pachetul se aprinse în șemineu și o vâlvătaie vie se avântă în sus. Un „ah!“ izbucni din toate piepturile. — Măiculiță! se tângui Lebedev, repezindu-se iarăși, dar Rogojin îl trase înapoi și îl îmbrânci. Toată făptura lui Rogojin se concentrase în privirea lui imobilă. Nu-și mai putea lua ochii de la Nastasia Filippovna, era fascinat, se simțea în al nouălea cer. Chiar că-i regină! repeta el mereu, adresându-se tuturor, la nimereală. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainteze spre șemineu. — Ganea, nu te mai fandosi, îți spun pentru ultima oară! — Du-te! urlă Ferdâșcenko, cuprins de o frenezie categorică, repezindu-se la Ganea și trăgându-l de mânecă. Du-te, fanfaronule! O să ardă! Ah, bl-leste-matul! Ganea îl îmbrânci cu putere pe Ferdâșcenko, îi întoarse spatele și porni spre ușă; dar, nu făcuse nici doi pași, când se clătină și se prăbuși pe dușumea. — A leșinat! strigară toți. — Măiculiță, ard banii! răcni Lebedev. Ard degeaba! se auzeau țipete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl măsură pe Lebedev cu o privire ciudată. — Cred și tâlcuiesc. Căci sunt sărman și gol, sunt un atom în învârtejirea omenească. Și cine să-l prețuiască pe Lebedev? Fiecare se dă mare față de el și mai că nu-l îmbrâncește afară. Însă aici, în această tâlcuială, sunt pe picior de egalitate cu orice mare dregător. Căci e vorba de minte! Și un mare dregător ar tremura în fața mea... în fotoliul lui, bâjbâind cu mintea. Excelența Sa, Nil Alexeevici, acum trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cuvânt, totul se termină ca de obicei. Fanfara reîncepu să cânte. Prințul porni pe urma Epancinilor. Dacă i-ar fi trecut prin gând sau dacă ar fi apucat să arunce o privire spre stânga, atunci când căzuse pe scaun, după ce fusese îmbrâncit, ar fi văzut-o pe Aglaia, la vreo douăzeci de pași de el, care se oprise ca să privească scena scandaloasă și nu voia să audă chemările mamei și surorilor ei, ajunse deja departe. Prințul Ș., dând fuga la ea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în zâmbetul lui. Se grăbea cu provocarea. Dar și cei care îl ascultaseră erau plini de furie. Oboseala, vinul, încordarea amplificau indecența și parcă murdăria impresiilor, dacă ne putem exprima așa. Deodată, Ippolit sări de pe scaun, ca și cum l-ar fi îmbrâncit cineva. — A răsărit soarele! strigă el, văzând vârfurile strălucitoare ale copacilor și arătându-i-le prințului ca pe o minune. A răsărit! — Ce, credeai că nu o să răsară? observă Ferdâșcenko. — Iar o să fie arșiță toată ziua, bâigui Ganea cu ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scot ușile de la casă, de la tindă și le duc la primărie. Copiii, femeia, tremură toată noaptea de frig. Călărașii, dorobanții le iau mămăliga din ceaun, le taie găinile și le duc la cârciumă. Copiii, femeile încep a plânge; ei le îmbrîncesc, le bat. Întorcându - se de la cârciumă, i-alungă din paturile lor și se culcă ei. Cum se face ziuă [î]i ia dinapoi ca pe vite și-i duce iar la percepție și, dacă peste noapte n-au găsit să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la noi nici o tradițiune și nici un trecut istoric... Din acest punct de vedere li se impută cu drept cuvânt codicilor noștri că sunt o operă incoerentă, adusă din străinătate. Mai mult decât atâta; multe din tradițiunile noastre naționale au fost îmbrîncite, ca să zic așa, cu dispreț și în locul lor introduse idei și principii nouă... Adevărul filozofic că legile trebuiesc să fie espresiunea deprinderilor și moravurilor naționale ale unui popor la noi a fost întors pe dos, căci prin legi am introdus
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
văzut odată, din tramvai, o scenă ce se petrecea în curtea unui liceu (de prestigiu), într-o iarnă: un grup de elevi, fete și băieți au format un cerc. În mijlocul cercului era o fată pe care o băteau și o îmbrânceau spre mijlocul cercului, toți cei din cerc. Agresorii râdeau și se distrau în urma loviturilor aplicate fetei înconjurate. Victima căzuse jos, încerca să se ridice, dar primea o nouă lovitură și era culcată din nou la pământ. Nu o apăra nimeni
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]